În zbuciumata istorie a poporului român, două obiective fundamentale au fost apărate în mod permanent cu străşnicie şi cu incalculabile jertfe umane: teritoriul etnogenezei sale şi limba sa.
                Parafrazând pe unul dintre poeţii noştri mai vechi, am putea spune, fără teama de, a greşi, că pământul românesc este pardosit cu trupurile martirilor din toate timpurile şi că, prin urmare, orice cedare din acest pământ este un sacrilegiu adus memoriei celor ce s-au jertfit pentru el.
                Spaţiul nu ne permite să intrăm în amănunte, deşi cunoaşterea acestora ar fi de o importanţă deosebită, mai ales pentru tineretul nostru şi pentru cei ce au uitat ce este dragostea de neam şi de patrie. Să nu uităm că generaţiile părinţilor şi strămoşilor au înfăptuit în anul 1918 ROMÂNIA MARE în care a fost inclus, aproape în întregime, teritoriul etnic românesc şi că în acel moment istoric, oraşul nostru Alba Iulia a jucat, din nou; un rol deosebit, rămânând în conştiinţa neamului românesc ca simbolul unităţii naţionale.
                După Marea Unire s-a declanşat o puternică ofensivă revizionistă asupra graniţelor României, stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris din 1919-1920, pe de o parte, iar pe de altă parte un puternic curent iredentist, promovat cu perseverenţă şi încăpăţânare de către cercurile extremiste ale minorităţilor maghiare din ţară, acţiune care se desfăşoară intensiv. ş| după evenimentele din Decembrie 1989. Rezultatul acestor acţiuni conjugate la care s-a adăugat şi pactul secret Ribbentrop-Molotov de împărţire a unor teritorii a dus în fatalul an 1940 la "ciopârţirea" teritoriului României şi la pierderea Ardealului de nord-vest, a Basarabiei şi a celei mai mari părţi din Bucovina. Populaţia românească din aceste teritorii avea să .cunoască din plin ororile horthismului şi ale comunismului de tip stalinist.
                După cel de-al doilea război mondial în loc ca România să fie considerată ţară cobeligeranta a fost abandonată în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice cu toate consecinţele de ordin politic, social şi economic ce au decurs din acestea, iar în ce priveşte teritoriile pierdute am recucerit doar Ardealul de nord-vest. Revoluţiile în cascadă din estul Europei-de la finele deceniului trecut au făcut parte din giganticul plan de democratizare a planetei. România însă nu a beneficiat de aceste binefaceri.
                Pactul Ribbentrop-Molotov pentru ţările baltice a devenit nul şi neavenit, iar pentru România a rămas valabil şi în prezent, fapt ce ne obligă să sperăm şi să acţionăm pentru reîntregirea teritoriului românesc.
                Din nefericire, speranţele noastre s-au transformat, treptat, într-o cruntă dezamăgire. Asistăm după anul 1989 la fenomene care afectează grav suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a ţării noastre cum ar fi:

                * lipsa unor oameni politici de carieră cu verticalitate morală şi cu sentimente patriotice sincere şi decente;
                * incapacitatea forului legislativ de a sesiza pericolele ce pândesc ţara noastră în noile conjuncturi şi de a legifera ca atare o politică guvernamentală de concesiuni interne şi externe, cu consecinţe nefaste pentru viitorul naţiunii noastre;
                * deconspirarea unor probleme de siguranţă naţională;
                * intensificarea fără precedent a iredentismului maghiar practicat chiar la nivelul unor organe centrale. Situaţia care ne afectează cel mai mult este apariţia în sânul naţiunii noastre, şi aşa destul de risipite în partide şi partiduleţe politice, a acelora care din inconştienţă sau la comandă cer sub diferite forme autonomizarea ţării pe provincii şi federalizarea statului român, de fapt dezagregarea lui. Aceşti renegaţi, pe care istoria noastră i-a condamnat la vremea respectivă prin acţiunile pe care le întreprind sub pretextul că "s-au săturat de România" (în realitate ei pot pleca în orice moment unde doresc: faptul că rămân în ţară demonstrează că vor să-şi continue opera, aşa cum se şi constată). Acţiunile întreprinse de aceşti separatişti vor să producă derută, în special în rândurile tineretului, care în mare parte este neavizat şi nepregătit, iar din cauza situaţiei economice existente în România, din lipsa locurilor de muncă şi a perspectivei" sumbre de viitor părăsesc România, pe de altă parte urmăresc încetul cu încetul ca patriotismul românesc să dispară cu totul. Faţă de această situaţie dezolantă este nevoie de o replică a românilor conştienţi, privind consecinţele dezastruoase pentru România a acestor acţiuni iniţiate sub diverse forme.
                În acest nou front, ce-şi propune să lupte şi să apere unitatea neamului românesc şi integritatea României, un grup de cetăţeni români din Alba Iulia, după cum era de aşteptat, de altfel a iniţiat şi a întemeiat

FUNDAŢIA ALBA IULIA 1918 PENTRU UNITATEA Şl INTEGRITATEA ROMÂNIEI

                care după întocmirea tuturor' formelor legale, în ziua de 6 septembrie 1999, prin sentinţa nr. 693 a Tribunalului Judeţean Alba Iulia a fost legalizată.
                În conformitate cu prevederile Statutului, fundaţia noastră va acţiona prin cuvântul spus şi scris, în lumina adevărului istoric, cu scopul de a reînvia patriotismul sincer, real, nepărtinitor, mai ales în rândurile tineretului. Având în vedere scopul fundaţiei, facem un apel călduros tuturor cetăţenilor români Corecţi şi adevăraţi, de pretutindeni, să adere la mişcarea cu caracter cultural pe care am declanşat-o cu scopul unic de a apăra unitatea neamului românesc, suveranitatea şi integritatea României.

prof. Ioan PLEŞA,

preşedinte

    



 
This site is © Copyright Fundatia Alba-Iulia 1918 pentru unitatea si integritatea Romaniei 2006, All rights reserved.