Adevărul istoric a învins la Alba Iulia.

Despre prima organizare creștină din Transilvania – sec. X –

Episcopia Sfântului IEROTEI de la Alba Iulia

 

 

Cu ocazia amplelor lucrări de restaurare și înfrumusețare a cetății din Alba Iulia, demarate și organizate de Primăria Municipiului, în acest an s-a deschis un nou șantier arheologic, pe platoul deschis din fața Catedralei maghiare Romano-catolice „Sf. Mihail”.

Lucrările au fost coordonate de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, care împreună cu soțul său Angel, au pus bazele Asociației Culturale „Hieronymus” în anul 2002, la Brașov.

Arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate a cunoscut bine zona cercetată, întrucât în anii anteriori a condus de asemenea lucrările de săpături și cercetări arheologice din zona Catedralei Romano-Catolice din cetate.

Constatările au fost prezentate în importanta lucrare „Catedrala Romano-Catolic㠄Sf. Mihail” și Palatul Episcopal din Alba Iulia – cercetări arheologice (2000-2002)”, volum realizat și răspândit în limba maghiară cu sprijinul Fundației „Teleki Laszlo” de la Budapesta. În limba română, lucrarea s-a realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba.

Înainte de încheierea lucrărilor de cercetare arheologică din acest an, din fața Catedralei Romano-Catolice, la data de 13 aprilie 2011, arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, în cadrul unei conferințe de presă a anunțat Descoperirea întâmplătoare a primei Biserici Creștine răsăritene din Transilvania la Alba Iulia.

În sfârșit harul divin s-a aplecat și asupra românilor din Transilvania, prin excepționala descoperire de pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, privind edificarea primei biserici episcopale din arealul Transilvaniei a episcopului Ierotei din secolul X.

Considerăm că această descoperire de la Alba Iulia pe lângă altele, reprezintă o mărturie elocventă și sigură a existenței creștinismului organizat și într-un stadiu avansat pe meleagurile Albei,ținând cont de perioada sec. X.

Această descoperire înlătură, toate interpretările greșite care au ajuns prin pagini de istorie până astăzi la noi, pe această temă, dăruindu-ne posibilitatea să demonstrăm lumii întregi, faptul că noi românii încă de la început am fost un popor creștin cu calitățile respective, alăturându-ne marilor idealuri ale umanității. În mod sigur această descoperire, după peste 1000 de ani, este de o importanță crucială pentru Istoria României, iar pentru noi românii din Transilvania și mai ales pentru cei de pe meleagurile Albei, această descoperire „visat㔠confirmă cu certitudine existența și continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri, precum și existența creștinismului răsăritean organizat prin Episcopia de Alba Iulia a Sfântului Ierotei, de la sfârșitul mileniului I.

În ceea ce privesc confuziile existente în diferite lucrări /voite și nevoite) referitor la numele (denumirea) și etnia unor personalități precum și despre locul de reședință a episcopului Ierotei și rolul său în consolidarea și răspândirea creștinismului în această zonă este ușor de stabilit în continuare.

O serie de specialiști români – istorici și arheologi – au intuit, iar alții au fost convinși de existența la Alba Iulia a unei biserici episcopale, care sperau să fie descoperită într-un viitor cât mai apropiat.

În acest sens amintim doar un singur exemplu convingător: în lucrarea „Istoria României – Transilvania” – vol. I a Societății Cultural-Științifice „George Barițiu” Cluj-Napoca, 197, prof. univ. dr. Mircea Rusu și coordonatorul prof. univ. dr. Anton Drăgoescu, la pagina 302 menționează:

„această biserică modestă (se referea la Rotonda Baptisteriu , care a fost lăcașul de cult creștin folosit până la construirea bisericii episcopale a lui Ierotei) nu putea fi biserica episcopală a lui Hierotheus. De aceea până la descoperirea ei pe cale arheologică...”

Aceast㠄rotondă baptisteriu” (biserică rotundă) a fost formată dintr-un templu roman, la care s-a adăugat o absidă, fiind folosită din cele mai vechi timpuri ca locaș de cult la Alba Iulia.

Importanța acestei Rotonde baptisteriu rezultă și din preocupările istoricilor și a arheologilor în decursul timpului. Arheologul Radu Haitel, a efectuat cele mai importante lucrări de săpături și cercetări în incinta Catedralei Romano-Catolice „Sf. Mihail” descoperind existența urmelor acestei rotonde, atât de importante, pentru istoria creștinismului pe aceste meleaguri.

Astfel de rotonde în perioada respectivă au fost răspândite pe Valea Mureșului, fiind descoperite și de Radu Haitel la Orăștie , Geoagiu, la Vinești lângă Săvârșin și chiar la Kis Zambor pe teritoriul actual al Ungariei.

Existența unui centru creștin puternic la Alba Iulia , la mijlocul secolului X era binecunoscut în această parte a Europei, fapt ce l-a determinat pe împăratul Bizanțului Constantin Porfirogenetul (care a fost un bun creștin și istoric) să-l invite la Constantinopol pe Iuliu cel Bătrân împreună cu călugărul Ierotei.

Delegația de la Alba Iulia a fost primită cu mult fast la Constantinopol , cu regulile protocolare ale timpului, privind primirea înaltelor personalități. Împăratul Constantin Porfirogenetul i-a acordat titlul de onoare de "Patricius" lui Iuliu Întemeietorul, iar călugărul Ierotei a fost hirotonit ca primul episcop al acestor meleaguri românești.

În unele cărți vechi de istorie a religiei din țara noastră, acest moment istoric a fost prezentat astfel: „În veacul al X-lea era aici ( la Alba Iulia ) Biserica Răsăriteană organizată, căci altfel n-ar fi fost de lipsă ca principele Iuliu  să-l ducă pe monahul Ierotei spre a fi hirotonit      întru episcop al acestor părți de însuși Patriarhul Constantinopolului – Theophilact.”

În lucrarea "Românii și maghiarii în grădina Maicii Domnului", istoricul Mircea Dogaru, printre alte date importante și mai puțin cunoscute referitor la această temă menționează:

"Iuliu - Geula - a fost întemeietorul primei țări românești de sine-stătătoare - Valachia TraN-SIUANA între Carpații Orientali și Tisa, care și-a stabilit capitala la Alba , iar în mod firesc, orașul i-a preluat numele, devenind ALBA lui IULIU - ALBA IULIA.

În "Chronicon Rithmicum Henrici de Mugeln" Iuliu apare ca REX (rege) în trei din capitolele sale 14, 19 și 25.

Important este faptul că la Alba , Geula - Iuliu a întreprind o operă constructivă, transformând așezarea în sediu episcopal răsăritean la mijlocul sec. X, mărturie stând după Radu Heitel, rotonda baptisteriu pe care odată intrată în familia arpadiano-română a lui Geysa (tatăl lui Voicu) Șarlota o va copia în Catedrala de la Vesprem și la Alba Regală , rivala ungară a Albei Transilvane".

Importanța recunoscută și în exterior, a orașului d.p.d.v. istoric, economic și strategic a contribuit ca Episcopia de Alba Iulia a lui Ierotei să aparțină direct de patriarhia Bizanțului.

Confuzia numelui de Gylas în decursul istoriei a fost determinată de faptul că denumirea de gylas reprezenta în epoca respectivă o demnitate, care putea fi revendicată și purtată de mai multe căpetenii, din regiuni diferite, termen, care în timp a devenit nume propriu.

În Transilvania și pe meleagurile Albei a existat  creștinism în forme mai puțin organizate până la momentul Ierotei, fapt constatat de specialiști arheologi și istorici și prezentat în lucrările respective.

Exemplele reproduse în continuare sunt edificatoare în acest sens.

 

„Momentul Ierotei” a fost și în atenția arheologului albaiulian Mihai Blăjan care s-a preocupat îndeaproape de perioada respectivă, cercetând împreună cu Elvira Rațiu cimitirul medieval timpuriu – sec. X+XI de la Alba Iulia - „Izvorul ÎmpăratuluI”.

Acest cimitir medieval timpuriu se află pe drumul antic roman Sarmizegetusa – Apulum – Brucla (Aiud) Potaisa, unde s-a păstrat tradiția romană privind amplasarea cimitirelor la intrare în localități.

În urma săpăturilor și a cercetărilor efectuate au constatat o varietate de piese de inventar, de factură locală și bizantină, care asigură încadrarea cronologică a mormintelor, în secolul X.

Cu această ocazie au descoperit un mormânt mai deosebit. În antebrațul stâng al scheletului s-a aflat crucea episcopală bizantină relicvar specifică secolului X, care ar fi putut fi a episcopului Ierotei.

 

Într-un mormânt din apropiere (din același cimitir) au descoperit un schelet de femeie, la care s-a aflat o garnitură de podoabe „tip bizantin” (specifice secolului X+XI) formată din doi cercei și un inel de mare valoare, podoabe bizantine aflate și în alte localități de pe teritoriul României. Aceste podoabe deosebite erau purtate doar de personalități feminine. Mai amintim faptul că în acea perioadă, clerul bisericii răsăritene avea dreptul să se căsătorească.

 În același cimitir medieval timpuriu de sec. X-XI s-au mai descoperit trei cruciulițe „tip bizantin” mai deosebite, care după afirmațiile specialistului Mihai Blăjan „documentează prezența masivă a românilor în așezarea de la Bălgrad , amplasată în bazinul mijlociu al Mureșului și reprezintă descoperiri bizantine unice în Transilvania secolului X”.

La finalizarea cercetărilor arheologice din acest an, arheologul expert, dr. Daniela Marcu Istrate a prezentat principalele descoperiri printre care „CERTIFICAREA EXISTENȚEI PRIMEI BISERICI CREȘTINE DIN TRANSILVANIA LA ALBA IULIA ”.

„În data de 13 aprilie 2011 am anunțat descoperirea întâmplătoare a unei biserici, la o distanță de circa 24 m vest față de Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia. În acel moment apăruseră în săpătură ruinele unei abside semicirculare, cu fundații late de 1,15 m din bolovani de piatră și rare fragmente de cărămidă, cu o deschidere estimată la 6 m . Contextul stratigrafic al descoperirii ne-a determinat să afirmăm că biserica a fost construită în intervalul cuprins între mijlocul sec. XI. Ea nu a funcționat mai mult de un secol.

Dimensiunile exterioare ale bisericii sunt 20,70m pe axa est-vest, respectiv 12 m pe axa nord-sud, grosimea medie a zidurilor fiind de 1,20 m . Absida semicirculară are o deschidere de circa 8 m , iar lungimea în ax este de circa 7,30 m . Nava bisericii este un pătrat cu latura de 12 m iar în zona centrală se află fundațiile a patru arhitecturi bizantine și confirmă datarea timpurie a bisericii”, a precizat Daniela Marcu Istrate.

 

S-a propus ca la terminarea lucrărilor de cercetare, ruinele acestei biserici episcopale a Sfântului Ierotei să fie reacoperite cu pământ și marcate la suprafața pământului.

Având în vedere importanța acestei descoperiri pentru ISTORIA NAȚIONALĂ, dar mai ales pentru orașul Alba Iulia, aceste vestigii trebuiesc conservate în așa fel încât să poată fi vizitate și văzute direct, devenind în viitor (în mod sigur) obiectivul cel mai important de vizitat din interiorul CETĂȚII ALBA IULIA.

Păstrarea la vedere a acestei dovezi incontestabile de creștinism românesc organizat, aici la Alba Iulia , se impune având în vedere rolul și importanța Sfântului Ierotei ca prim episcop de Alba Iulia.

Acest obiectiv istoric românesc din CETATEA ALBA IULIA este singurul care a rezistat și a rămas în starea și forma actuală.

Toate celelalte obiective românești importante, care au existat în CETATEA Alba Iulia, printre care: Rotonda Baptisterium, Biserica Episcopală a lui Ierotei, Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului (vechea clădire), Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului și Arhiepiscopia Ardealului construită de Mihai Viteazul, în anul 1597, la care se adaugă singura biserică ortodoxă a românilor din orașul de jos, au fost distruse de maghiari și habsburgi în decursul istoriei fără să mai rămână vreo urmă.

La aceste dezastre pentru istoria neamului românesc se adaugă și dispariția sau distrugerea unor documente care să confirme în spiritul adevărului istoric, despre unele evenimente și personalități istorice.

Referitor la perioada Sfântului Ierotei și în ceea ce privesc cercetările arheologului Radul Heitel la „ROTONDA BAPTISTERIUM” s-au creat o serie de nereguli importante, care au afectat în mod sigur cunoașterea și prezentarea la timp a adevărului istoric despre temele cercetate.

Deși au fost sesizate la timp de unii specialiști, până în prezent nu se cunoaște modul de rezolvare.

În acest sens exemplificăm din sesizările arheologului expert dr. Daniela Marcu Istrate „deși săpăturile au fost realizate din bani publici, rapoartele lor nu se păstrează nici în arhiva fostei direcții a monumentelor istorice (astăzi arhiva Institutului Monumentelor Istorice) așa cum ar fi fost firesc. În dosarele respective  se află doar un proces-verbal de predare a raportului sau eventual un raport administrativ foarte scurt. Rapoartele propriuzise de săpătură au fost extrase între timp, dispărând fără urmă. Documentația nu a rămas nici în Arhiva Institutului de Arheologie, unde R. Heitel a fost angajat după desființarea D.M.I., așa cum din nou ar fi fost firesc. Toate încercările mele din ultimii 10 ani de a vedea această documentație, rămasă în posesia familiei domnului Heitel nu au avut nici cel mai mic succes. Poate că acest volum va constitui un impuls în această direcție, convingând moștenitorii arhivei domnului Heitel de bunele mele intenții. Adăugăm aici că în toamna anului 2006, dintr-o întâmplare, am găsit într-o altă arhivă, păstrată la Cluj-Napoca , desenele CII/1968.

Am înțeles faptul că această săpătură esențială pentru istoria româniei s-a desfășurat totdeauna în condiții mai mult decât vitrege și nu a fost niciodată altceva decât bifarea unei formalități dintr-o grilă: săpături arheologice pentru întocmirea unui proiect de restaurare, iar în general restaurarea fiind încehiată deodată sau chiar în avansul cercetărilor.”

Problema exercitării unor presiuni asupra arheologului Radu Heitel au fost prezentate astfel: „Nu ne putem îndoi de faptul că această situație a fost și consecința unei extraordinare presiuni exercitate acestui cercetător (care a făcut de fapt o săpătură de salvare și deseori s-a trezit cu secțiunile umplute fără acordul său) de a demonstra fapte istorice dintr-o cercetare parțială. O astfel de presiune a dispărut treptat după schimbarea de regim din anul 1989, dar odată cu ea a dispărut din păcate orice interes pentru clarificarea științifică a realităților de la Alba Iulia din jurul anului 1000.

Nu poate fi un secret pentru nimeni, cu această clarificare are o singură sursă: cercetarea arheologică riguroasă și coerentă pe teritoriul cetății”.

Descoperirile recente ale arheologului expert dr. Daniela Marcu Istrate, pot descifra o bună parte din enigmele acestei perioade dar numai cu sprijinul   instituțiilor statului și a celor specializate din municipiul Alba Iulia.

Reamintesc celor interesați faptul că la împlinirea a 1000 de ani de existență a Statului Maghiar, la 20 august 2000 și cu ocazia bimilenarului creștinismului, în cadrul festivităților de la Budapesta , mitropolitul grec ortodox al Vienei MIHAIL STAIKOS a dat citire în prezența patriarhului BARTOLOMEU al Constantinopolului a  TOMOSULUI de canonizare a Sfântului Ștefan și a Sfântului Ierotei, care a fost dat la Constantinopol , la data de 11 aprilie 2000. SFÂNTUL IEROTEI nu a fost canonizat de Biserica Romano-Catolică (poate acolo s-a știut de mult adevărul despre Sfântul Ierotei... mai ales că documente importante ale românilor din Transilvania, până în anul 1918, au ajuns multe în arhive străine...).

Este regretabil și inexplicabil poziția unor instituții specializate centrale și locale față de o astfel de descoperire importantă pentru ființa și credința neamului românesc.

CLOPOTELE BISERICILOR TREBUIE SĂ NE TREZEASCĂ...!

 

Ec. Ion STRĂJAN

 

   
   
    


 
This site is © Copyright Fundatia Alba-Iulia 1918 pentru unitatea si integritatea Romaniei 2006, All rights reserved.