România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Prinderea lui Crişan

     După prinderea lui Horea şi Cloşca, Crişan a mai rătăcit, deghizat săptămâni în sir. A fost prins în cele din urmă, la 30 ianuarie, prin zelul preotului Moise, în deosebi, din satul lui Crişan, Cărpiniş, care şi-a asociat şi el câtiva ţărani.

     “Ieri după amiază (29 ianuarie) când trupa ajunsese la Şasa Lupşa, auzind de venirea soldaţilor, tot satul ieşise pe dealuri. Ofiţeri se apropiaseră de ţărani ca să-i asigure că se pot întoarce liniştiţi acasă căci n-are să li se întâmple nici un rău. Soldaţii plecară mai departe pentru a da de urmele lui Crişan. Din spusele unor oameni aflară că în urma zgomotului iscat de apropierea soldaţilor. Crişan luase drumul mai departe. Soldaţii porniră în urmărirea lui după indicaţiile unor oameni. Aceştia erau nouă, care făcură jurământ înfricoşător că nu se vor liniştii până când nu vor pune mâna pe el. Se ştia că luase drumul spre Ponor. Dar nu trebuia urmărit cu soldaţii, tocmai pentru a nu-l alarma. Cei nouă, sub conducerea popii din Cărpiniş, merseră tot pe urma lui până când reuşiră să-l prindă şi să-l aducă aici (Abrud). Maine îl va trimite la Zlatna escortat de 50 de soldaţi şi 10 husari sub comanda sublocotenentului Neustadtler. Va trimite tot odată şi pe fiul lui Crişan, prins şi el, pe soţia şi pe servitorul lui” (1).

     Numele celor care au luat parte la prinderea lui Crişan sunt, după raport, următorii: popa Moise din Clisaru, cel care a contribuit mai mult, fiul preotului, Moise cel tânăr, Ion Clisaru din Abrud, Ion, Todor şi gornicul Irimie Soil, Lazăr Latea toţi din Cărpiniş, Todor şi Ion Holobut din Şasa- Lupşa, Todor Momen din Lupşa şi popa Simion din Şasa-Lupşa.

     La 7 februarie împăratul află şi el “plăcuta veste” a prinderii lui Crişan şi dispune guvernatorului Transilvaniei ca popii Moise din Carping şi ţăranilor care i-au ajutat la prinderea lui Crişan să li se acorde aceeaşi recompensă, de 300 de ducaţi, care a fost acordată şi în cazul lui Horea şi Cloşca(2).

Prof. Dr. Cloşca L. Băluţa

Excorta lui Horea şi Cloşca prin Zlatna şi întâmpinarea preotului Ioan Crişănuţ, gravură de Johan Hieranymus Leoschenkahe din Viena . Gravură în aramă de autor necunoscut, din colecţia "Biblioteca Universităţii din Cluj" (O. Ben, nr. 89)

 

Horia şi Cloşca în închisoare , păzit de 4 gardieni. Gravură în aramă de autor necunoscut, din colecţia Muzeului Artelor Frumoase Budapeste (O. Ben, nr. 82)

1.Acte vieneze, III, 96; Arhiva comisiei, III, 549-550; D. Prodan, op. cit., p. 368-370
2.O. Beu, L’empereur Joseph II et la revolte de Horia, Sibiu, 1944, p. 87-89; D. Prodan, op. cit., p.372