|
Pentru
starea de spirit a lui Horea, din primele zile de închisoare,
semnificativă ni se pare mărturia sergentului major Martin Kolff
şi a sergentului Ioan Ungvari, că la 3 martie Horea ar fi spus
soldatului (de pază) Alexandru Bota, din regimentul Orosz, să nu
se grăbească nimeni cu osândirea lui la moarte, că el are
scrisori în traista ce i-a fost luată, cu care va dovedi că nu
este vinovat cu nimic şi mai înainte de a muri el multora li se va
mai da peste nas(1).
Referitor la condiţiile detenţiei celor doi conducători iată
câteva dovezi: Grigore Daniel scriind din Dumbrăveni în 5 ianuarie
1785 la Roma, probabil fratelui său ştie că “în închisoare
sunt ţinuţi cu mâncăruri alese şi înainte de mâncare
bucătarul trebuie să guste 3 linguri ca să nu fie cumva otrăvite,
căci a zis Horea că multe are de spus. A mai zis: mor eu cu aşa
moarte cum n-a murit nici un muritor dar vor muri cu mine 4 domni mari”.
Din acestea Gr. Daniel bănuieşte că vreo câtiva magnaţi
vor fi avut înţelegere cu Horea (!). Ba întrebându-l generalul însusi
de ce a atâta această tulburare în toată Transilvania el ar fi
replicat ..nu eşti tu vrednic să-ţi dezvăluiesc
pricinile acestor tulburări, va veni un Domn mult mai mare decât
tine, cu el voi vorbi, până atunci nu vreau sa te obosesc de pomană
(!) - înţelegând prin aceasta pe împăratul, crede
corespondentul Ioan Lukacs scrie fratelui său din Alba Iulia, la 5
ianuarie 1785: „Horea este ţinut sub pază mare, dar cu mâncăruri
bune şi cu vin, spre a-i stoarce mai uşor mărturisirile,
dar totuşi, cei care sunt mai clarvăzători nu prea speră
să mărturisească adevărul (3)
În ceea ce priveşte asigurarea siguranţei detenţiei şi
starea de spirit a lui Horea şi Cloşca iată unele afirmaţii:
“Horea şi Cloşca au fost văzuţi şi la închisoare,
şi în afară când îi duceau la interogatoriu”. Într-o
scrisoare, din 10 ianuarie 1785 un curier cu nume cunoscut, trimis de un
baron pentru informaţii la Alba Iulia, scrie acestuia: ,,Cum omul
intră pe prima poartă, anume pe cea interioară, sub ea este
vestitul hot Cloşca, pe care l-am privit. Este în cătuşe,
si-apoi pe mâna dreapta şi pe piciorul stâng cu un lanţ. E un
om mizerabil, diform. El cu gura lui mi-a mărturisit (că) pe el
l-au amăgit ţăranii să coboare în sat în Râu Mare,
amândoi au vrut să meargă din nou la Viena, că de-acolo să
primească iertare. Şi aşa miliţia urmărindu-i i-a
prins cu ajutorul ţăranilor, pe care i-a ameninţat cu puştile
dacă nu pun mâna pe cei doi oameni vestiţi. Sub cealaltă
poartă e Horea. Şi acesta în cătuşe şi lanţuri,
ca şi Cloşca. Amândoi au câte doi soldaţi de strajă
în cameră (!) şi uşa e zăvorâtă pe ei de straja
dinafară. şi acesta e un om cu chip de hot, nici din ochi nu i
se citeşte ceva bun (4).
Corespondentul Comitatului Târnava, scriind din Alba Iulia, la 22
ianuarie 1785 Comitatului său, pretinde că “el a văzut pe
Horea şi pe Cloşca şi pe încă vreo 2 ”robi
infernali” şi că a vorbit cu ei. Mai ales Horea e
“intrepid” şi pe chip şi în vorbă “arată putină
păsare” şi la orice întrebare ti-ar trece prin minte se arată
nevinovat, răspunde negativ. Cloşca se prinde ceva mai repede la
vorbă, “dar şi chipul său e bun de tapă”. Dar
Horea e “bon vivant”, ca un maistru beţiv nu se gândeşte la
ziua de mâine, ci ca o vulpe pregătită, poate se încrede în
apărările din spate".
Claudia
Băluţă
1.Caietele de copii şi extrase ale lui N. Densuşianu depuse la
Biblioteca Academiei, mss. VIII, filele 8,9; Al. Nike, Todalek az Egyveleg
III- ik Kotetehez, Horavolag (Supliment la vol. III, Miscelanea- Lumea lui
Horea).
2. Alex. Nike, Todalek az Egyveleg III- ik kotetehez, Horavolag (Supliment
la vol. III, Miscelanea- Lumea lui Horea); D. Proda, op. cit., II, p. 442
3. Arhivă Istorică, Colecţia generală; D. Prodan op.
cit., II, p. 443
4. După copia scrisorii din ms. 1742 de la Biblioteca Universitară
Cluj - Napoca; A. Mike, op. cit., fila 109. Cf. D. Proda, op. cit., II, p.
442.
|
|
