România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Documente din timpul detenţiei martirilor răscoalei ţărăneşti de la 1784-1785

      Pentru starea de spirit a lui Horea, din primele zile de închisoare, semnificativă ni se pare mărturia sergentului major Martin Kolff şi a sergentului Ioan Ungvari, că la 3 martie Horea ar fi spus soldatului (de pază) Alexandru Bota, din regimentul Orosz, să nu se grăbească nimeni cu osândirea lui la moarte, că el are scrisori în traista ce i-a fost luată, cu care va dovedi că nu este vinovat cu nimic şi mai înainte de a muri el multora li se va mai da peste nas(1).

     Referitor la condiţiile detenţiei celor doi conducători iată câteva dovezi: Grigore Daniel scriind din Dumbrăveni în 5 ianuarie 1785 la Roma, probabil fratelui său ştie că “în închisoare sunt ţinuţi cu mâncăruri alese şi înainte de mâncare bucătarul trebuie să guste 3 linguri ca să nu fie cumva otrăvite, căci a zis Horea că multe are de spus. A mai zis: mor eu cu aşa moarte cum n-a murit nici un muritor dar vor muri cu mine 4 domni mari”. Din acestea Gr. Daniel bănuieşte că vreo câtiva magnaţi vor fi avut înţelegere cu Horea (!). Ba întrebându-l generalul însusi de ce a atâta această tulburare în toată Transilvania el ar fi replicat ..nu eşti tu vrednic să-ţi dezvăluiesc pricinile acestor tulburări, va veni un Domn mult mai mare decât tine, cu el voi vorbi, până atunci nu vreau sa te obosesc de pomană (!) - înţelegând prin aceasta pe împăratul, crede corespondentul Ioan Lukacs scrie fratelui său din Alba Iulia, la 5 ianuarie 1785: „Horea este ţinut sub pază mare, dar cu mâncăruri bune şi cu vin, spre a-i stoarce mai uşor mărturisirile, dar totuşi, cei care sunt mai clarvăzători nu prea speră să mărturisească adevărul (3)

     În ceea ce priveşte asigurarea siguranţei detenţiei şi starea de spirit a lui Horea şi Cloşca iată unele afirmaţii: “Horea şi Cloşca au fost văzuţi şi la închisoare, şi în afară când îi duceau la interogatoriu”. Într-o scrisoare, din 10 ianuarie 1785 un curier cu nume cunoscut, trimis de un baron pentru informaţii la Alba Iulia, scrie acestuia: ,,Cum omul intră pe prima poartă, anume pe cea interioară, sub ea este vestitul hot Cloşca, pe care l-am privit. Este în cătuşe, si-apoi pe mâna dreapta şi pe piciorul stâng cu un lanţ. E un om mizerabil, diform. El cu gura lui mi-a mărturisit (că) pe el l-au amăgit ţăranii să coboare în sat în Râu Mare, amândoi au vrut să meargă din nou la Viena, că de-acolo să primească iertare. Şi aşa miliţia urmărindu-i i-a prins cu ajutorul ţăranilor, pe care i-a ameninţat cu puştile dacă nu pun mâna pe cei doi oameni vestiţi. Sub cealaltă poartă e Horea. Şi acesta în cătuşe şi lanţuri, ca şi Cloşca. Amândoi au câte doi soldaţi de strajă în cameră (!) şi uşa e zăvorâtă pe ei de straja dinafară. şi acesta e un om cu chip de hot, nici din ochi nu i se citeşte ceva bun (4).

     Corespondentul Comitatului Târnava, scriind din Alba Iulia, la 22 ianuarie 1785 Comitatului său, pretinde că “el a văzut pe Horea şi pe Cloşca şi pe încă vreo 2 ”robi infernali” şi că a vorbit cu ei. Mai ales Horea e “intrepid” şi pe chip şi în vorbă “arată putină păsare” şi la orice întrebare ti-ar trece prin minte se arată nevinovat, răspunde negativ. Cloşca se prinde ceva mai repede la vorbă, “dar şi chipul său e bun de tapă”. Dar Horea e “bon vivant”, ca un maistru beţiv nu se gândeşte la ziua de mâine, ci ca o vulpe pregătită, poate se încrede în apărările din spate".

Claudia Băluţă

     1.Caietele de copii şi extrase ale lui N. Densuşianu depuse la Biblioteca Academiei, mss. VIII, filele 8,9; Al. Nike, Todalek az Egyveleg III- ik Kotetehez, Horavolag (Supliment la vol. III, Miscelanea- Lumea lui Horea).

     2. Alex. Nike, Todalek az Egyveleg III- ik kotetehez, Horavolag (Supliment la vol. III, Miscelanea- Lumea lui Horea); D. Proda, op. cit., II, p. 442

     3. Arhivă Istorică, Colecţia generală; D. Prodan op. cit., II, p. 443

     4. După copia scrisorii din ms. 1742 de la Biblioteca Universitară Cluj - Napoca; A. Mike, op. cit., fila 109. Cf. D. Proda, op. cit., II, p. 442.