România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Rapoarte şi informaţii ale unor nunţi şi prepozite referitoare la răscoală

CXV. Fondo di Vienna vol.33,ff.583-584 ACPF

     Blaj, 2 decembrie 1784. Raport prin care Prepozitul Mănăstirii Sf. Treime din Blaj aduce la cunoştinţa Congrenaţiei, cu durere, două importante cazuri: răscoala valahilor şi ieşirea din starea monahală a lui Gheorghe Şincai şi Petru Maior.

     Preaeminenţi şi Preaveneraţi Domni Principi,

     Domni Părinţi şi Patroni Preabinevoitori, Preabuni!

     Îndeplinindu-mi cu stricteţe şi devoţiune filială în întregime misiune a care mi-a fost dată cu mulţi ani înainte, aceea de Prepozit la Mănăstirea Sf. Treime, împreună cu aceea de Asesor Consistorial, ca o dovadă a îndeplinirii muncii mele de Preşedinte, vă aduc la cunoştinţă, cu durere, următoarele două cazuri: unul că, în afara oricăror bănuieli şi aşteptări, în luna noiembrie, s-a întins răscoala celor cinci tâlhari şi jefuitori de averi ale Nobililor în cea mai mare parte a ţinuturilor muntoase de la hotarele marelui Principat (ridicându-se - n.n.) împotriva Stărilor Nobililor şi a militarilor cu gărzi înarmate, chipurile, în interesul public astfel că toată ţara a ajuns să arate ca la război; din această cauză am fost nevoiţi să întrerupem orice activitate misionară prevăzută sau începută, pentru a nu primejdui viata misionarilor fiecare întorcându-se la locurile lor. Sperăm totuşi că Stăpânul armatelor ne va reda în curând liniştea de altădată; într-adevăr, mulţi dintre ei au fost nimiciţi de braţul nobilimii, altii si-au pierdut viata pe cale judiciară şi mai mulţi, şi după cum se spune, toţi sunt încercuiţi de nobili, şi li s-au tăiat toate iesirile dinspre munţi; în felul acesta noi nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne reluăm activitatea noastră pastorală şi să îndeplinim ordinele Maiestăţii Sale, lucru pe care vom socoti de datoria noastră să îl aducem la cunoştinţa Sacrei Congregaţii.

     Cealaltă problemă se referă la două persoane din Congregaţia şi din Dieceza noastră, călugări cu voturi din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, dar numai cu treptele mici ale preoţiei: Gabriel Şincai şi Paul Maior, cândva elevi ai Colegiului Urban de Propaganda Fide, care după îndelungate cereri şi obiecţiuni împotriva validităţii voturilor lor călugăreşti, au fost dezlegaţi de obligaţiile monarhale şi trecuţi la starea seculară. Profitând de această ocazie, exprim Paternităţilor Voastre Eminentissime, o dată cu sărutarea mâinilor drepte şi a Sacrei Purpure, neîntrerupta mea devoţiune finală.

Alia manu R. 29 ianuarie 1785

Al Eminentelor Voastre

Blaj în Transilvania, 2 decembrie 1784

preaumil şi preadevotat serv,

Filoteu Laslo,

Prepozit al Ord, Sf. Vasile cel Mare şi capitular al Sf. Treimi

 

 

CXXII, Germania vol. 416, f. 33 ASV

     Viena, 17 ianuarie 1785, Informarea Nunţiului despre coruperea răsculaţilor pentru prinderea lui Horea şi a lui Closca.

     17 ianuarie 1785

     ... Horia şi Closca, cei doi capi ai răscoalei valahe, primul intitulându-se Rege al Daciei, au fost arestaţi, aşa cum v-am scris în scrisoarea trecută. Maiestatea Sa a predat ţăranilor care s-au angajat să-l prindă premiul stabilit mai înainte de 600 de ţechini. Pe de altă parte, altora, care au cooperat mai mult sau mai putin, le-a dăruit diferite recompense generoase ...

 

 

CXXIV. Germania vol. 416, ff. 44-45 ASV

     Raport amănunţit al Nunţiului Giuseppe Garami despre originea şi evoluţia răscoalei valahilor din Transilvania şi extinderea ei şi printre ţăranii din Ungaria.

     18 ianuarie (17) 85 B Transilvania

     Am atins destul de uşor în periodicele mele Scrisori Oficiale răscoala Valahilor în Transilania, deoarece Maiestatea Sa avea o totală teamă să nu ajungă în ţările străine vreo idee (despre răscoală -n.n.). Vorbea cu dispreţ de oricine arăta că se teme de eventuale consecinţe; iar în ceea ce îl priveşte pe el, se arăta a fi foarte liniştit, judecând fie ca apocrifie, fie ca exagerate toate relatările care veneau de acolo (din Transilvania -n.n.). De aceea, chiar şi atunci când se convinse, în sfârşit, că lucrul era mai serios decât i se păruse mai înainte, nu ştiu să se înfrângă pe sine şi să dea imediat cele mai viguroase ordine care, chiar de la bun început, ar fi stins tot focul. Prima relatare care a venit de la Guvern a fost din 28 octombrie şi prezenta răscoala a peste 10 mii de răzvrătiţi. Am văzut eu însumi o scrisoare din 13 noiembrie scrisă în numele a circa 600 de nobili, de un sex şi de celălalt, refugiaţi în Sibiu, în care enumerau 232 reşedinţe seniorale incendiate şi 28 persoane nobile masacrate numai în Comitatul Hunedoarei. Furiosii Valahi nu au iertat nici după sex, nici după vârstă, nici după religie. Numulţumiţi de masacrare, au chinuit pe acei seniori şi pe locuitorii cu cele mai crude, rafinate şi prelungite suplicii.

     Se povesteşte de copii aruncaţi pe ferestre, de femei gravide spintecate şi de fii ucişi în chip barbar sub ochii părinţilor, de persoane sfâşiate în bucăţi sau ucise cu lovituri de halebarde, de un predicator reformat spânzurat în biserica lui; nu aveau milă decât de cei care rebotezau prin popii lor în ritul greco-chismatic. Se dă numele câte unei familii cu totul stinsă; de unde, bunurile, în lipsă de succesori au revenit fiscului. Ştiu de la Ministru al Maiestăţii Sale că, cu toate că nu au până la această oră relatări cu toate amănuntele, se poate totuşi calcula în mare, afară de răsculaţii indigeni şi de soldaţi, au murit în acea năpastă circa 6.000 de persoane.

     Ocazia pentru asemenea răscoală a dat-o recrutarea militară, dar pentru un motiv opus celui la care se opuneau ungurii. Eminenta Voastră ştie că pe frontierele Ungariei, lângă ţinuturile otomane, este stabilit un cordon militar - ca jandarmii noştri-, cordon care se ridica la 120.000 de oameni apţi pentru arme. Aceasta este o trupă care staţionează mereu la Frontiere. Principele Eugeniu dăduse primele linii generale şi sub Împărăteasa Maria Tereza s-a făcut deplina executare, încercând din Croaţia şi Slovenia până în tot Banatul.

     Unde camera nu avea terenuri proprii şi domeniale le-a dobândit prin cumpărare şi le-a împărţit apoi proporţional la toţi acei coloni pe care i-a rostuit acolo. Aceştia, prin urmare, se bucură de mici moşii anexate; s-au stabilit acolo, nu plătesc contribuţie şi nici nu efectuează opere servile. Dar, în compensaţie la toate acestea, trebuie ca în zilele de Sărbătoare să se exerseze în ale armelor, să se unească şi să se înregimenteze ori de câte ori nevoia sau comandamentul superior o cere.

     Un astfel de cordon nu era încă terminat la frontierele Transilvaniei care sunt alăturate Turcului. Asa încât s-a impus o operaţiune dublă acolo - una era cea a recrutării militare generale axtinsă la tot acel mare principat, iar cealaltă a desăvârşirii de drept a cordonului sus amintit în locurile oportune acestui scop. Publicate însă în acelasi timp amândouă ordinele, valahii din Comitatele Hunedoarei şi Zarandului, şi din altele vecine, după părerile că devenind trupe de cordon ar fi devenit liberi şi scutiţi de contribuţii şi de munci servile, au dorit să fie înscrişi în ea să nu fie cuprinşi în recrutarea generală a armatei. Pentru a-i capacita, s-a stabilit să se apeleze la o declaraţie a Maiestăţii Sale după care acele districte nu puteau să fie destinate unui asemenea scop; că toţi acei ţărani trebuiau să se supună recrutării generale, dar făcând aceasta, ei nu deveneau scutiţi de sarcinile iobăgiei fată de Stăpânii lor, decât numai în cazul când persoane, şi numai în acest caz. erau luate în mod efectiv şi înregimentate în armată. Dezgustaţi de asemenea răspuns, Valahii au bănuit că declaraţia a fost smulsă prin înselăciune sau prin fals de către Seniorii lor; si, pentru aceasta au început cu mult mai mult să se irite împotriva lor.

    Funcţionarii însusi au alimentat din întâmplare îndârjirea lor, deoarece făcându-i pe acei ţărani mai ascultători fată de recrutarea generală, i-au făcut pe ei să creadă că, dobândind astfel protecţia directă a Împăratului, nu vor mai fi hărţuiţi de datorii fată de Seniori. Dar poporul adesea bate câmpii în felul său; şi pasiunea este necesitatea care-l conduce pe moment. Concentrarea a început la sfârşitul lui octombrie. Capii răsculaţilor promulgau că exterminarea Nobililor este în intenţia Maiestăţii Sale. Asta a fost de ajuns ca acei oameni să treacă imediat la prăzi şi la masacre. Primul corp a fost de circa 10 mii de răsculaţi; pe urmă numărul lor s-a estimat la circa 30 de mii. Toată Transilvania a tremurat pe bună dreptate, întrucât naţiunea Valahă este cea mai numeroasă şi mai împrăştiată în acele sate. Conform statisticii din anul 1768 era formată din 127 de mii de familii de schismatici, plus alte circa 60 mii de familii de uniţi. Dar a tremurat pentru sine Ungaria, temându-se să nu se extindă contaminarea chiar printre proprii săi ţărani. Într-adevăr, începuseră în câteva comitate să se agite chiar şi ei, dar trupa regulară a fost promptă şi i-a reprimat.

 

 

CXXV. Germania vol.416, f.47 ASV

     Viena, 18 ianuarie 1785

     Corespondenta Nunţiului după Informaţii deţinute de la episcopul Batthyany, din Sibiu, despre răscoala valahilor.

     Aşadar prezenta o transcriu cu asemenea sârguinţă câtă ... am fost anunţat din Sibiu de către Mons. Batthyany, episcopul Transilvaniei prin scrisoarea sa din 31 decembrie. Intenţia valahilor a fost dintre cele mai sălbatice, adică să distrugă în întregime nobilimea şi naţiunea. Au îngrozit jafurile şi incendiile comise; şi cu totul de necrezut sălbăticia omorurile şi sacrilegiilor. Nu am lăsat fără binecuvântare nici cel putin în parte eparhia mea, fiindcă nici unul dintre eparhiali n-a fost (dintre aceia - n.n.) qui profano baptismo semet polui admisserit. Dar în eparhia Csanad, care se întinde şi în Transilvania, mulţi au fost rebotezaţi de către răsculaţi deveniţi persecutori nu numai ai umanităţii, ci şi ai credinţei. Bisericile profanate, sfinte oşti (3) călcate în picioare şi blestemate proferate împotriva Beatitudinii Voastre demonstrează îndeajuns că aceştia voiau ca o dată cu nobilimea să extirpe şi celelalte religii. Nu au scăpat de astfel de excese nici bisericile, nici persoanele calviniştilor şi ale arieniţilor (4). Se spune, se scrie şi se crede că acum ar fi pace. Sunt numai 8 zile de când au profanat şi au jefuit biserica din Trestian. Atât cât va dura iarna n-avem de ce ne teme prea mult; dar venind primăvara, mă tem de noi vărsări de sânge.

     Astfel (scrie - n.n.) Mons. Batthyany în amintita scrisoare. Dar, în sfârşit, valahii încercuiţi şi siliţi de trupele imperiale au depus armele; şi au fost prinse cele două căpetenii Horia şi Closca, după cum am anunţat pe Excelenta Voastră, în comunicările mele periodice obişnuite. Sigiliul folosit pe primul prezenta o cruce patriarhală cu o inimă străpunsă de o spadă. În câmp se putea citi: HORA R.D. - adică Rex Daciae. Împrejur, în limba voastră: Hora bibit et quiescit. Provincia luget et solvit (5).

     1. Episcop catolic

     2. Qui profano baptismo semet polui admissrit = care va fi admis să se pângărească prin botezul schismatic.

     3.Sfintele ostii = cuminecătura.

     4. Arieni = arminieni, unitarieni.

     5. Hora bibit et quiescit, Provincia luget et solvit = vezi în N. Densuşianu, Revoluţia lui Horia în Transilvania şi Ungaria - 1784 - 1785, Bucureşti, 1884, p. 468-471, descrierea heraldicii medaliilor din ianuarie 1785, unde înscrisul este în cuvintele următoare, în originalul: HORA BE HODINVESTE - CARA BLINSE şi BLETESTE (Horia bea şi odihneşte, ţara plânge şi plăteşte)- cf. intra, Addenda.