|
CXV.
Fondo di Vienna vol.33,ff.583-584 ACPF
Blaj, 2 decembrie 1784. Raport prin care Prepozitul Mănăstirii
Sf. Treime din Blaj aduce la cunoştinţa Congrenaţiei, cu
durere, două importante cazuri: răscoala valahilor şi ieşirea
din starea monahală a lui Gheorghe Şincai şi Petru Maior.
Preaeminenţi şi Preaveneraţi Domni Principi,
Domni Părinţi şi Patroni Preabinevoitori, Preabuni!
Îndeplinindu-mi cu stricteţe şi devoţiune filială în
întregime misiune a care mi-a fost dată cu mulţi ani înainte,
aceea de Prepozit la Mănăstirea Sf. Treime, împreună cu
aceea de Asesor Consistorial, ca o dovadă a îndeplinirii muncii mele
de Preşedinte, vă aduc la cunoştinţă, cu durere,
următoarele două cazuri: unul că, în afara oricăror bănuieli
şi aşteptări, în luna noiembrie, s-a întins răscoala
celor cinci tâlhari şi jefuitori de averi ale Nobililor în cea mai
mare parte a ţinuturilor muntoase de la hotarele marelui Principat
(ridicându-se - n.n.) împotriva Stărilor Nobililor şi a
militarilor cu gărzi înarmate, chipurile, în interesul public
astfel că toată ţara a ajuns să arate ca la război;
din această cauză am fost nevoiţi să întrerupem orice
activitate misionară prevăzută sau începută, pentru a
nu primejdui viata misionarilor fiecare întorcându-se la locurile lor.
Sperăm totuşi că Stăpânul armatelor ne va reda în
curând liniştea de altădată; într-adevăr, mulţi
dintre ei au fost nimiciţi de braţul nobilimii, altii si-au
pierdut viata pe cale judiciară şi mai mulţi, şi după
cum se spune, toţi sunt încercuiţi de nobili, şi li s-au tăiat
toate iesirile dinspre munţi; în felul acesta noi nădăjduim,
cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne reluăm activitatea noastră
pastorală şi să îndeplinim ordinele Maiestăţii
Sale, lucru pe care vom socoti de datoria noastră să îl aducem
la cunoştinţa Sacrei Congregaţii.
Cealaltă problemă se referă la două persoane din
Congregaţia şi din Dieceza noastră, călugări cu
voturi din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, dar numai cu treptele mici ale
preoţiei: Gabriel Şincai şi Paul Maior, cândva elevi ai
Colegiului Urban de Propaganda Fide, care după îndelungate cereri
şi obiecţiuni împotriva validităţii voturilor lor călugăreşti,
au fost dezlegaţi de obligaţiile monarhale şi trecuţi
la starea seculară. Profitând de această ocazie, exprim
Paternităţilor Voastre Eminentissime, o dată cu sărutarea
mâinilor drepte şi a Sacrei Purpure, neîntrerupta mea devoţiune
finală.
Alia manu
R. 29 ianuarie 1785
Al
Eminentelor Voastre
Blaj în
Transilvania, 2 decembrie 1784
preaumil
şi preadevotat serv,
Filoteu
Laslo,
Prepozit al
Ord, Sf. Vasile cel Mare şi capitular al Sf. Treimi
CXXII,
Germania vol. 416, f. 33 ASV
Viena, 17 ianuarie 1785, Informarea Nunţiului despre coruperea răsculaţilor
pentru prinderea lui Horea şi a lui Closca.
17 ianuarie 1785
... Horia şi Closca, cei doi capi ai răscoalei valahe, primul
intitulându-se Rege al Daciei, au fost arestaţi, aşa cum v-am
scris în scrisoarea trecută. Maiestatea Sa a predat ţăranilor
care s-au angajat să-l prindă premiul stabilit mai înainte de
600 de ţechini. Pe de altă parte, altora, care au cooperat mai
mult sau mai putin, le-a dăruit diferite recompense generoase ...
CXXIV.
Germania vol. 416, ff. 44-45 ASV
Raport amănunţit al Nunţiului Giuseppe Garami despre
originea şi evoluţia răscoalei valahilor din Transilvania
şi extinderea ei şi printre ţăranii din Ungaria.
18 ianuarie (17) 85 B Transilvania
Am atins destul de uşor în periodicele mele Scrisori Oficiale răscoala
Valahilor în Transilania, deoarece Maiestatea Sa avea o totală teamă
să nu ajungă în ţările străine vreo idee (despre
răscoală -n.n.). Vorbea cu dispreţ de oricine arăta că
se teme de eventuale consecinţe; iar în ceea ce îl priveşte pe
el, se arăta a fi foarte liniştit, judecând fie ca apocrifie,
fie ca exagerate toate relatările care veneau de acolo (din
Transilvania -n.n.). De aceea, chiar şi atunci când se convinse, în
sfârşit, că lucrul era mai serios decât i se păruse mai
înainte, nu ştiu să se înfrângă pe sine şi să
dea imediat cele mai viguroase ordine care, chiar de la bun început, ar
fi stins tot focul. Prima relatare care a venit de la Guvern a fost din 28
octombrie şi prezenta răscoala a peste 10 mii de răzvrătiţi.
Am văzut eu însumi o scrisoare din 13 noiembrie scrisă în
numele a circa 600 de nobili, de un sex şi de celălalt, refugiaţi
în Sibiu, în care enumerau 232 reşedinţe seniorale incendiate
şi 28 persoane nobile masacrate numai în Comitatul Hunedoarei.
Furiosii Valahi nu au iertat nici după sex, nici după vârstă,
nici după religie. Numulţumiţi de masacrare, au chinuit pe
acei seniori şi pe locuitorii cu cele mai crude, rafinate şi
prelungite suplicii.
Se povesteşte de copii aruncaţi pe ferestre, de femei gravide
spintecate şi de fii ucişi în chip barbar sub ochii părinţilor,
de persoane sfâşiate în bucăţi sau ucise cu lovituri de
halebarde, de un predicator reformat spânzurat în biserica lui; nu aveau
milă decât de cei care rebotezau prin popii lor în ritul
greco-chismatic. Se dă numele câte unei familii cu totul stinsă;
de unde, bunurile, în lipsă de succesori au revenit fiscului. Ştiu
de la Ministru al Maiestăţii Sale că, cu toate că nu
au până la această oră relatări cu toate amănuntele,
se poate totuşi calcula în mare, afară de răsculaţii
indigeni şi de soldaţi, au murit în acea năpastă
circa 6.000 de persoane.
Ocazia pentru asemenea răscoală a dat-o recrutarea militară,
dar pentru un motiv opus celui la care se opuneau ungurii. Eminenta Voastră
ştie că pe frontierele Ungariei, lângă ţinuturile
otomane, este stabilit un cordon militar - ca jandarmii noştri-,
cordon care se ridica la 120.000 de oameni apţi pentru arme. Aceasta
este o trupă care staţionează mereu la Frontiere.
Principele Eugeniu dăduse primele linii generale şi sub Împărăteasa
Maria Tereza s-a făcut deplina executare, încercând din Croaţia
şi Slovenia până în tot Banatul.
Unde camera nu avea terenuri proprii şi domeniale le-a dobândit prin
cumpărare şi le-a împărţit apoi proporţional la
toţi acei coloni pe care i-a rostuit acolo. Aceştia, prin
urmare, se bucură de mici moşii anexate; s-au stabilit acolo, nu
plătesc contribuţie şi nici nu efectuează opere
servile. Dar, în compensaţie la toate acestea, trebuie ca în zilele
de Sărbătoare să se exerseze în ale armelor, să se
unească şi să se înregimenteze ori de câte ori nevoia sau
comandamentul superior o cere.
Un astfel de cordon nu era încă terminat la frontierele
Transilvaniei care sunt alăturate Turcului. Asa încât s-a impus o
operaţiune dublă acolo - una era cea a recrutării militare
generale axtinsă la tot acel mare principat, iar cealaltă a desăvârşirii
de drept a cordonului sus amintit în locurile oportune acestui scop.
Publicate însă în acelasi timp amândouă ordinele, valahii din
Comitatele Hunedoarei şi Zarandului, şi din altele vecine, după
părerile că devenind trupe de cordon ar fi devenit liberi şi
scutiţi de contribuţii şi de munci servile, au dorit să
fie înscrişi în ea să nu fie cuprinşi în recrutarea
generală a armatei. Pentru a-i capacita, s-a stabilit să se
apeleze la o declaraţie a Maiestăţii Sale după care
acele districte nu puteau să fie destinate unui asemenea scop; că
toţi acei ţărani trebuiau să se supună recrutării
generale, dar făcând aceasta, ei nu deveneau scutiţi de
sarcinile iobăgiei fată de Stăpânii lor, decât numai în
cazul când persoane, şi numai în acest caz. erau luate în mod
efectiv şi înregimentate în armată. Dezgustaţi de
asemenea răspuns, Valahii au bănuit că declaraţia a
fost smulsă prin înselăciune sau prin fals de către
Seniorii lor; si, pentru aceasta au început cu mult mai mult să se
irite împotriva lor.
Funcţionarii însusi
au alimentat din întâmplare îndârjirea lor, deoarece făcându-i
pe acei ţărani mai ascultători fată de recrutarea
generală, i-au făcut pe ei să creadă că, dobândind
astfel protecţia directă a Împăratului, nu vor mai fi hărţuiţi
de datorii fată de Seniori. Dar poporul adesea bate câmpii în felul
său; şi pasiunea este necesitatea care-l conduce pe moment.
Concentrarea a început la sfârşitul lui octombrie. Capii răsculaţilor
promulgau că exterminarea Nobililor este în intenţia Maiestăţii
Sale. Asta a fost de ajuns ca acei oameni să treacă imediat la
prăzi şi la masacre. Primul corp a fost de circa 10 mii de răsculaţi;
pe urmă numărul lor s-a estimat la circa 30 de mii. Toată
Transilvania a tremurat pe bună dreptate, întrucât naţiunea
Valahă este cea mai numeroasă şi mai împrăştiată
în acele sate. Conform statisticii din anul 1768 era formată din 127
de mii de familii de schismatici, plus alte circa 60 mii de familii de uniţi.
Dar a tremurat pentru sine Ungaria, temându-se să nu se extindă
contaminarea chiar printre proprii săi ţărani. Într-adevăr,
începuseră în câteva comitate să se agite chiar şi ei,
dar trupa regulară a fost promptă şi i-a reprimat.
CXXV.
Germania vol.416, f.47 ASV
Viena, 18 ianuarie 1785
Corespondenta Nunţiului după Informaţii deţinute de la
episcopul Batthyany, din Sibiu, despre răscoala valahilor.
Aşadar prezenta o transcriu cu asemenea sârguinţă câtă
... am fost anunţat din Sibiu de către Mons. Batthyany,
episcopul Transilvaniei prin scrisoarea sa din 31 decembrie. Intenţia
valahilor a fost dintre cele mai sălbatice, adică să
distrugă în întregime nobilimea şi naţiunea. Au îngrozit
jafurile şi incendiile comise; şi cu totul de necrezut sălbăticia
omorurile şi sacrilegiilor. Nu am lăsat fără binecuvântare
nici cel putin în parte eparhia mea, fiindcă nici unul dintre
eparhiali n-a fost (dintre aceia - n.n.) qui profano baptismo semet polui
admisserit. Dar în eparhia Csanad, care se întinde şi în
Transilvania, mulţi au fost rebotezaţi de către răsculaţi
deveniţi persecutori nu numai ai umanităţii, ci şi ai
credinţei. Bisericile profanate, sfinte oşti (3) călcate în
picioare şi blestemate proferate împotriva Beatitudinii Voastre
demonstrează îndeajuns că aceştia voiau ca o dată cu
nobilimea să extirpe şi celelalte religii. Nu au scăpat de
astfel de excese nici bisericile, nici persoanele calviniştilor
şi ale arieniţilor (4). Se spune, se scrie şi se crede că
acum ar fi pace. Sunt numai 8 zile de când au profanat şi au jefuit
biserica din Trestian. Atât cât va dura iarna n-avem de ce ne teme prea
mult; dar venind primăvara, mă tem de noi vărsări de sânge.
Astfel (scrie - n.n.) Mons. Batthyany în amintita scrisoare. Dar, în sfârşit,
valahii încercuiţi şi siliţi de trupele imperiale au depus
armele; şi au fost prinse cele două căpetenii Horia şi
Closca, după cum am anunţat pe Excelenta Voastră, în
comunicările mele periodice obişnuite. Sigiliul folosit pe
primul prezenta o cruce patriarhală cu o inimă străpunsă
de o spadă. În câmp se putea citi: HORA R.D. - adică Rex
Daciae. Împrejur, în limba voastră: Hora bibit et quiescit.
Provincia luget et solvit (5).
1. Episcop catolic
2. Qui profano baptismo semet polui admissrit = care va fi admis să
se pângărească prin botezul schismatic.
3.Sfintele ostii = cuminecătura.
4. Arieni = arminieni, unitarieni.
5. Hora bibit et quiescit, Provincia luget et
solvit = vezi în N. Densuşianu, Revoluţia lui Horia în
Transilvania şi Ungaria - 1784 - 1785, Bucureşti, 1884, p.
468-471, descrierea heraldicii medaliilor din ianuarie 1785, unde înscrisul
este în cuvintele următoare, în originalul: HORA BE HODINVESTE -
CARA BLINSE şi BLETESTE (Horia bea şi odihneşte, ţara plânge şi plăteşte)- cf. intra, Addenda.
|
|
