România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sentinţa lui Horea şi Cloşca

     Sentinţa comună a lui Horea şi Cloşca s-a pronunţat într-un singur text, la 26 februarie 1785, “pentru dânşii ca o pedeapsă binemeritată iar pentru altii asemenea lor ca să le fie de exemplu şi oroare”(1).

     Publicarea sentinţei s-a făcut în aceeaşi zi de 26, între orele 10-11 în faţa (clădirii) gărzii mari. Fiind de faţă nenumăraţi oameni, sentinţa s-a citit lui Horea şi Cloşca în nemţeşte, de către ”auditoriul” miliţiei de graniţă, iar în româneşte de către domnul Eckhrd, interpretul contelui Jankovich(2).

     "Sentinţa. În procesul criminal intentat contra lui Horea, numit altminterea şi Ursu Nicola, din comuna Râu Mare, din Marele Principat al Transilvaniei, în etate de vreo 54 de ani, de religie neunită, căsătorit şi supus cameral, apoi contra lui Ion Cloşca din Cărpiniş, tot din Marele principat, (în etate de vreo 30 de ani, de religie neunită, căsătorit şi de asemenea supus cameral, Comisia aulică cezaro-regală, ordonă prea graţios din partea Majestăţii Sale să cerceteze tulburările şi să cheme la ordine pe ţărani, a stabilit în drept, potrivit legilor preaînalte:… amândoi, Horea Cloşca, în conformitale cu articolul 62 despre tulburări şi tumulturi, şi articolul 90, despre tâlharii, să fie aduşi la locul de osândă (Dealul Furcilor) şi acolo să li se frângă cu roata toate membrele corpului începând de jos în sus, mai întâi lui Cloşca apoi lui Horea, corpurile lor să fie tăiate în patru, capul şi părţile corpului să se pună (tragă) pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârşit cruzimile cele mai scelerate iar inimile şi măruntaiele lor să fie îngropate la locul supliciului”

Sentinţa a fost executată în 25 februarie 1785.

 

Sentinţa lui Crişan

 

     Sentinţa lui s-a pronunţat la Alba Iulia în 14 februarie 1785, “pentru dânsul ca o pedeapsă bine meritată iar pentru altii asemenea lui, ca să fie de exemplu şi de oroare”. Contele Anton Iankovich(3).

     ,,În urma ordinului onorabilei comisii cezaro-regale instituite de Majestatea sa, pentru cercetarea şi înfrânarea tulburărilor ivite între ţăranii din Marele Principat al Transilvaniei, s-a pronunţat, la data de mai jos… contra unui făcător de rele, care a fost supus cercetării, împreună cu alţi capi ai tulburării, anume George Crişan, locuitor în Cărpiniş, în comitatul Alba, în etate de 52 ani, de religie veche şi supus cameral, ale cărui crime s-au constatat prin depoziţiile martorilor juraţilor care încă înainte de a se pronunţa sentinţa s-a sinucis în închisoare”.

"Prin faptele sale, George Crişan, ca unul care a tulburat liniştea publică cu rea credinţă, ca agitator şi amăgitor al poporului de rând, ca incendiator scelerat şi crud ucigaş s-a făcut vinovat de crimele cele mai grave şi neiertate, atât cu propria persoană cât şi pentru crimele comise de poporul atât de dânsul. Si, în sfârşit, ca să poată scăpa de severitatea meritată a judecăţii s-a făcut propriul său ucigaş”.

     Cu toate că, dacă nu se sustrăgea de la pedeapsa prin sinucidere, i s-ar fi aplicat o pedeapsă mult mai severă şi mai ,pregnantă, totuşi pentru a da o imagine şi un exemplu de oroare acestei pedepse “corpul neînsufleţit al acestui criminal principal să fie târât la locul de osândă şi acolo, în conformitate cu codul criminal carolin şi terezian, articolul despre ofensarea majestăţii civile, rebeliune, şi articolul despre pedepse în general, călăul să-i taie capul şi să-l despice corpul în patru, capul să i se pună în teapă în satul său Cărpiniş, iar celelalte patru părţi să se tragă (pună) pe roate, anume partea de sus a corpului (să se expună) la Abrud, o parte de jos la Bucium în comitatul Alba de Jos, a doua parte de sus la Brad şi a doua parte de jos, la Mihăileni în comitatul Hunedoara.

    Sentinţa s-a executat după două zile, la 16 februarie. Apoi bucăţile corpurilor, încărcate pe car, au fost duse şi expuse în locurile indicate(4).

Claudia Băluţă


     1. După traducerea lui O. Densuşianu, op.cit., p. 448-452, cu mici intervenţii de nuanţă în traducerea lui Ioan Fruma, Horea, procesul şi martiriul, Sibiu, 1947, p. 210-213, după copia de la Muzeul Brukenthal Sibiu; în prezent la Arhivele Statului Filiala Sibiu, cf. D. Prodan, op. cit., p. 481+485 şi nota 76 (confruntarea cu originalul german din Arhiva Comisiei).
     2. Scrisoarea lui I. Gabri, în Biblioteca Documentară Batthanyaneum - Alba Iulia, publicată de Gh. Anghel, în "Apulum" 5, 1984, p. 420-421; D. Prodan, op. cit., p. 485 şi nota 77.
     3. O. Densuşianu, op.cit., p. 446-448. Aceeaşi traducere este redată şi de I. Fruma, op.cit., p. 206 - 208. Originalul în limba germană, în Arhiva Comisiei; sf. D. Prodan, op. cit., p. 485 şi nota 76.
     4. "Hazung", 2, 1884, p. 391 scrie că "trupul i-a fost târât până sub spânzurătoare, acolo a fost tăiat în bucăţi. L-au dus tot până la Abrud, de acolo l-au împărţit pe sate. O parte şi capul înfipt în teapă le-au pus la hotarul dintre Abrud şi Bucium, o parte a fost dusă şi pusă pe teapă la Cărpiniş, o altă parte a fost expusă pr Cris. O parte pusă pe teapă sta în faţa uşii bisericii din Mesteacăn