România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

SIGILIUL PREFECTURII AURARIA GEMINA CONDUSĂ DE AVRAM IANCU

             Dintre toate legiunile româneşti organizate în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, numai cea condusă de Avram Iancu şi-a confecţionat un sigiliu.

Prelungirea rezistenţei din Munţii Apuseni, începând cu toamna anului 1848, a determinat pe prefecţii legiunilor, şi în special pe Avram Iancu, să conducă şi să organizeze nu numai problemele de ordin militar, ci şi pe cele privind asigurarea vieţii populaţiei din munţi. În acest sens prefecţilor le-au revenit sarcini multiple de natură militară, economică, administrativă şi judecătorească. A apărut astfel necesitatea de a întreţine o vastă corespondenţă între prefectura lui Avram Iancu, ce deţinea rolul conducător, cu sediul la Câmpeni, cu celelalte prefecturi, tribunate, şi cu alte personalităţi române şi străine ce se aflau răspândite pe un întins teritoriu.

             Pentru oficializarea corespondenţei Avram Iancu a simţit nevoia să comande un sigiliu pentru legiunea sa în vederea asigurării originalităţii şi siguranţei actelor emise.

S-a păstrat negativul acestui sigiliu pe o foaie de hârtie din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia şi pe un negativ, foarte şters, în ceară roşie pe o scrisoare a lui Avram Iancu către Administraţia comitatului Alba Inferioară în legătură cu problemele din Munţii Apuseni din 1849, document ce se află la Arhivele Statului Filiala Alba Iulia.  

Sigiliul

Sigiliul a fost confecţionat din fier pentru a fi imprimat în ceară pe ducumente. Are o formă ovală cu dimensiunile de 3,5 cm/2,5 cm reprezentând un brad ce-şi desfăşoară o coroană formată din şase rânduri de crengi şi stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt marcate cu un un chenar linear, însoţit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Inscripţia cu litere latine: Sigiliu Prefecturei Auraria Gemina indică apartenenţa.

             Cu siguranţă sigiliul a fost lucrat de meşterii ce deserveau monetăria imperială de la Alba Iulia.

Precizări în legătură cu acest sigiliu găsim în scrisoarea adresată lui Avram Iancu de către Iosif Fink, administratorul comitatului Alba Inferioară, datată 5 februarie 1849. Scrisoarea a fost redactată în limba română, foarte probabil de către Poruţiu care avea funcţia de subadministrator al aceluiaşi comitat. Documentul original se află la Arhivele Statului Filiala Hunedoara., Deva, nr. 16 provenind din colecţia Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Arheologice a comitatului Hunedoara XXV/1849. Din scrisoare reiese că acest sigiliu a fost comandat la cererea lui Avram Iancu şi a costat şase florini. Fink îi cere lui Iancu să-i trimită 2 galbeni (20 florini) ca să-i scoată sigiliul de la monetărie şi să-i cumpere hârtie pentru corespondenţă.

Scrisoarea lui Fink n-a avut ca subiect problema sigiliului, ci transmiterea de informaţii lui Avram Iancu în legătură cu cererea sa de a primi muniţie şi arme din cetatea Alba Iulia. Îi informează, de asemenea, despre operaţiile de război dintre trupele ungureşti conduse de Bem şi cele imperiale, alături de care luptau legiunile româneşti, bătălii ce aveau loc în luna februarie în zona situată între Ocna Sibiului şi Sebeş.

Dr. Gheorghe Anghel

Anexăm conţinutul scrisorii din 5 februarie 1849