România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ajutoare culturale pentru românii din Bucovina de Nord

     Fundaţia “Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” are printre obiectivele ei imediate şi ajutorarea românilor de peste graniţă. În acest scop, o delegaţie, formată din Ioan Străjan, Nicolae Munteanu şi Gheorghe Anghel, s-a deplasat în zilele de 30.09-03.10.2000 în Bucovina de Nord, respectiv la Liceul românesc din Herţa, pentru a dona cărţi de literatură română, istorie şi manuale şcolare cu grafie latină în vederea instruirii elevilor în limba maternă.

     Cărţile au fost donate de profesori din judeţul Alba: prof. Rodica Sântimbreanu (Sântimbru), prof. Cârcoană Ioan (Sebeş), prof. Dragolea Iancu şi Pandure Ana, prof. Gomboş Ionel, prof. Ioan Pleşa şi Adi Moldovan din Alba Iulia, gesturi nobile, pentru care le aducem şi pe această cale mulţumirile noastre.

     Românii din aceste locuri ne-au primit cu braţele deschise. Am poposit în localităţile Culiceni şi Târnăuca, ultimul fiind şi locul de naştere al prof. univ. Bogrea, întemeietorul catedrei de latină şi greacă a Universităţii din Cluj în 1919.

     În dimineaţa zilei de 1 octombrie am ajuns în localitatea Herţa, locul de naştere a lui Gheorghe Asachi şi al pictorului Artur Verona. Liceul românesc de aici poartă semnificatic numele lui Gheorghe Asachi, mare personalitate a culturii româneţti din sec. XIX-lea. Profesorii, în frunte cu directorul, dl. prof. Sandu Petru Petrii, ne-au primit prieteneşte. Am donat cărţile noastre, punând baza bibliotecii româneşti a liceului. Acţiunea va continua, sperăm, şi în anii următori. În cinstea noastră elevii au prezentat un scurt program artistic.

     Pe frontispiciul sălii de spectacole a liceului se poate citi un paragraf din opera lui Gheorghe Asachi: “O naţie fără limbă nu mai este o naţie”. Noi l-am fi completat cu un alt citat, din discursul lui Bărnuţiu, ţinut la Blaj în ziua 3/15 mai 1848: “fără naţionalitate nu există libertate”.

     Conţinutul scurtului program artistic a fost impresionant. S-a cântat imnul liceului: “Limba noastră-i o comoară”, de Mateevici şi s-au recitat poeziile: “La patrie” de Gheorghe Asachi, “Despre limba română” de Nichita Stănescu, “Limba românească” de Gheorghe Sion, “Pentru limba noastră” de Grigore Vieru şi “Prefaţă la Meteevici” de Nicolae Dabija.

     Le-am mulţumit elevilor şi profesorilor pentru primirea făcută şi ne-am despărţit de ei cu tristeţe, pentru că am înţeles că această instituţie românească abia reuşeşte să supravieţuiască. Ne-am data seama fără greutate că nu sunt ajutaţi de nimeni. Ar fi păcat ca singurul liceu românesc din această zonă, înfiinţat abia în 1995, să dispară. Nu s-a simţit nici o îmbunătăţire a situaţiei în urma vizitelor preşedintelui României la Cernăuţi. Mai mult, intelectualii ne-au declarat că nu sunt mulţumiţi nici de activitatea Consulatului Român de la Cernăuţi.

     Am constatat că Liceul “Gheorghe Asachi” din Herţa are nevoie de mai mult ajutor care ar trebui să vină din ţară. O sponsorizare pentru reparaţie instalaţiei de încălzire (veche) ar fi extraordoinar de bine venită. Facem un călduros apel pe această cale la cei ce pot să facă un mare gest patriotic. În aceste zile am aflat plăcuta veste că şi celelalte cărţi trimise de fundaţia noastră au ajuns cu bine în localităţile Cireş, Crasna şi Ciudei din raionul Storojineţ.

     Călătoria noastră a continuat la Cernăuţi. Prima oprire la cimitirul oraşului, unde părintele Ivasiuc a oficiat, la cererea noastră un parastas la mormintele lui Aron Pumnul şi al familiei Hurmuzachi. Am vizitat apoi oraşul, oprindu-ne pentru a depne un buchet de flori şi a imortaliza într-o fotografie prezenţa noastră la statuia lui Eminescu.

     Din discuţiile purtate cu puţinii intelectuali români întâlniţi am înţeles că nici acolo nu există un consens între societăţile româneşti referitor la doleanţele lor. Ei ar dori o universitate multiculturală pentru a forma specialişti în toate domeniile vieţii culturale şi economice. Solicită mai multe burse la universităţile din România pentru elevii merituoşi de acolo şi se luptă pentru eliberarea casei lui Aron Pumnul ca să poată organiza un muzeu “Eminescu”.

     Timpul scurt a şederii noastre în Bucovina de Nord nu ne-a permis să cunoaştem şi alte aspecte ale vieţii şi activităţii românilor de acolo.

     Ne-am continuat drumul spre ultimul obisctiv al călătoriei, Cetatea Hotinului. Pe parcursul celor 60 km dintre Cernăuţi şi Hotin am întâlnit locuri şi sate cu puternice rezonanţe în cultura şi istoria poporului român. Am trecut prin Boian, unde şi-a avut curtea, familia şi s-a născut cronicarul Ion Neculce, apoi prin Cristeşti, unde s-a născut şi copilărit marele om de cultură Bogdan Petriceicu Haşdeu, prin Mamorniţa lui Gheorghe Sion şi prin Noua Suliţă de unde provine familia de distinşi intelectuali Nandriş. Nu demult a decedat Ana Nandriş, ţăranca română ce a descris într-o carte teribelele suferinţe îndurate de familia ei ţi de alţi români deportaţi în “Siberia cea de gheaţă”.

     Cetatea Hotinului, pe care o cunoşteam numai din descrierile ştiinţifice, a fost o revelaţie. Aşa cum se prezintă şi azi estew o capodoperă a genului. Construită probabil în timpul Muşatinilor şi a lui Alexandru cel Bun, şi completată de Ştefan cel Mare cu un superb paraclis şi două palate interioare, fortificaţia, prin dimensiunele deosebite şi poziţia sa, a fost secole de-a rândul santinela graniţelor de nord ale Moldovei. A fost ultima fortificaţie pe care otomanii au răpit-o Moldovei după incursiunea lui Petru cel Mare peste Nistru în 1711. Turcii au adăugat după 1713, o nouă incintă bastionară de formă semicirculară, încorporând o mare zonă de pe malul drept al Nistrului.

     Emoţionaţi, am coborât sub cetate pentru a ne uda mâinile şi faţa în apele Nistrului, amintindu-ne că noi am refăcut, plecând de la Alba Iulia prin Suceava, Iaşi, Cernăuţi şi Hotin, drumul parcurs de Mihai Viteazul acum 400 de anim prin care a realizat cel mai mare eveniment din istoria medievală a românilor, Unirea celor trei Principate. El a anunţat printr-un document pe comisarii imperiali despre cucerirea Moldovei, pe care l-a datat: “Din lagărul nostru de la hotarele Moldovei, lângă Cetatea Hotinului, pe apa Nistrului, 20 mai 1600. Io Mihail Voievod”.

     În această acţiune de început am fost sprijiniţi de către d-na Reta Moşu preşedinte a Despărtământului ASTRA - Iaşi - M. Kogălniceanu, care este şi sufletul ASTREI pe ţară în ceea ce priveşte relaţiile cu românii de peste hotare.

Dr. Gheorghe Anghel