|
(1917, iunie, 7 Iaşi)
Bine aţi venit fraţilor...
Vă aşteptam cu nerăbdare pentru că ştiam că
oricâte piedici v-ar fi semănat în cale soarta vitregă care ne
desparte de atâta amar de vreme, odată şi odată tot aveaţi
să veniţi.
Şi aţi venit.
Aţi venit să luptaţi români alături de români pentru
apărarea şi mărirea patriei, care mâine va fi deopotrivă
şi a noastră şi a voastră. Aţi venit să
dovediţi duşmanilor neamului nostru că românii de
pretutindeni nu sunt călăuziţi decât de idealul reîntregirei
lor naţionale. Şi în clipa mare şi istorică, când
democraţia mondială proclamă dreptul popoarelor de a-şi
hotărî soarta ele însele, aţi venit să arătaţi
lumii, care de trei ani de zile vă vede luptând pentru alţii, că
românii de sub sceptrul habsburgilor se rânduiesc de bună voie sub
steagul României libere, singurul pentru care înţeleg să lupte
şi să moară de azi înainte.
Fie ca voinţa voastră să se împlinească cât mai curând.
Fie ca aci, la Iaşi, în vechea capitală a Moldovei, unde s-a plămădit
prima înfrăţire românească, sau colo, pe front, în
mijlocul fraţilor care vă aşteaptă cu braţele
deschise, prezenţa voastră să simbolizeze înfăptuirea
evenimentului pe care viitorul nu ni-l mai poate ascunde, iar primul pas făcut
în tovărăşia voastră peste Carpaţi să
pecetluiască pentru totdeauna hrisovul definitiv al întregirii
neamului românesc.
Vă salutăm dar cu sufletul înflăcărat de emoţia
momentelor unice, de majestatea cărora nu se pot pătrunde decât
fraţii de sânge. Vă salutăm cu entuziasmul deplinei încrederi
în ziua de mâine şi vă urăm izbândă pe drumul pe
care voi îl cunoaşteţi mai bine decât noi, pe drumul Carpaţilor
româneşti.
Voi sunteţi crainicii. Grosul oastei vă urmează însă.
Voi purtaţi numai vestea cea bună. Ei vor aduce înfăptuirea
ei.
(“România”, Organ al apărării naţionale, din 7 iunie
1917, p.1)
|
|
