România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Articolul “Au venit ardelenii” de Ion Minulescu, în care este adresat un vibrant salut voluntarilor de peste munţi veniţi în Moldova  

(1917, iunie, 7 Iaşi)

     Bine aţi venit fraţilor...

     Vă aşteptam cu nerăbdare pentru că ştiam că oricâte piedici v-ar fi semănat în cale soarta vitregă care ne desparte de atâta amar de vreme, odată şi odată tot aveaţi să veniţi.

     Şi aţi venit.

     Aţi venit să luptaţi români alături de români pentru apărarea şi mărirea patriei, care mâine va fi deopotrivă şi a noastră şi a voastră. Aţi venit să dovediţi duşmanilor neamului nostru că românii de pretutindeni nu sunt călăuziţi decât de idealul reîntregirei lor naţionale. Şi în clipa mare şi istorică, când democraţia mondială proclamă dreptul popoarelor de a-şi hotărî soarta ele însele, aţi venit să arătaţi lumii, care de trei ani de zile vă vede luptând pentru alţii, că românii de sub sceptrul habsburgilor se rânduiesc de bună voie sub steagul României libere, singurul pentru care înţeleg să lupte şi să moară de azi înainte.

     Fie ca voinţa voastră să se împlinească cât mai curând. Fie ca aci, la Iaşi, în vechea capitală a Moldovei, unde s-a plămădit prima înfrăţire românească, sau colo, pe front, în mijlocul fraţilor care vă aşteaptă cu braţele deschise, prezenţa voastră să simbolizeze înfăptuirea evenimentului pe care viitorul nu ni-l mai poate ascunde, iar primul pas făcut în tovărăşia voastră peste Carpaţi să pecetluiască pentru totdeauna hrisovul definitiv al întregirii neamului românesc.

     Vă salutăm dar cu sufletul înflăcărat de emoţia momentelor unice, de majestatea cărora nu se pot pătrunde decât fraţii de sânge. Vă salutăm cu entuziasmul deplinei încrederi în ziua de mâine şi vă urăm izbândă pe drumul pe care voi îl cunoaşteţi mai bine decât noi, pe drumul Carpaţilor româneşti.

     Voi sunteţi crainicii. Grosul oastei vă urmează însă. Voi purtaţi numai vestea cea bună. Ei vor aduce înfăptuirea ei.

(“România”, Organ al apărării naţionale, din 7 iunie 1917, p.1)