|
Teodora (Tudora, Theofana), mama lui Mihai
Viteazul, era originară din Târgu de Flori, la gura Ialomiţei
unde se vindea lâna oilor din Bărăgan. Acolo “frumoasa
Teodora, era rachielniţă”(1... “ţinea o cârciumă”(2
în care era “vânzătoare de rachiu”(3. Tot acolo se ve fi născut
fiul ei (Mihai) menit unui viitor atât de mare.(4
“Mihai, scrie un sas, lăsase în ţară,
la mănăstirea numită Cozia, pe mama sa, Teodora, o matroană
evlavioasă, care nu voise să-şi părăsească
patria şi sfătuise pe fiul ei să renunţe la Ardeal căci
îşi va lăsa gâtul acolo”.(5
În anul 1601 (7110), noiembrie 8, Theofana călugăriţă,
lăsă mănăstirii Cozia satele Frăsinetul şi
Studeniţa, pentru pomenirea ei şi a fiului ei.
Iată copia, în româneşte a acestui document.(6
1601 (7110) Noembrie 8, Mănăstirea Cozia.
Cartea Theofanii monahi dă aceste moşii
Frăsinetul şi Studeniţa, dă \ntâiu.
În numele tatălui şi a fiului şi
a sfântului duh, amin.
Scriş eu acum călugăriţa
Theofana ciastă carte ca să se ştie că pre mine m\au
ajunsu vréme de bătrâneţé şi de slăbiciune şi
de neputére.
Ci eu Theofana călugăriţa, muma lui
Mihai voivod, eu am luat sfintele rase în mănăstirea sfântă
ce să zice Coziia la sfânta Troiţă. Dup’acéia eu am dat
şi am închinat sfintei Troiţe 2 sate pre nume Frăsinetul
şi Studeniţa, ca să ne pomenim şi noi la sfăntul
pomélnic, întocma ca alalţi ctitori aşa să ne pomenim
şi noi: eu Theofana şi fii-său Mihai vodă şi cine
vor fi scrişi la sfântul pomélnic.
Şi eu am dat acéste sate de bună voia
mea ca să ne fie pomană în véci. Iar cine să va alége dăn
noi şi dăn ruda noastră şi să va băga a
strica aciastă tocmeală pre urma noastră, iar el să
fie proclet de 318 sfinţi părinţi ce au fost la Nicheia
şi să aibă cinste şi parte cu Iuda şi cu Ariia.
Şi iarăş dup’acéia am pus mărturie:
pre părintele episcopul marele Efrem din Rămnic şi al lui călugă
Arsenie şi egumenul Onofrie dăla sfănta Cozia cu tot
soborul şi popa Andonie de la Piatră şi popa Nicandru de la
mitropolie şi mari neguţători anume Para şi Sima
şi Pană şi Giurgiu şi Şteful şi alţi
mulţi neguţători şi mulţi oameni bătrâni
şi tineri dăn prejur şi de omenie Thefani, Dobrin şi
Badea. Şi am dat de bună voe să avem pomenire Ţsă
avem pomenireţ în veacul adevărat.
A scris acest înscris părintele mănăstirii
Cozia. Şi am învăţat eu însumi Theofana monahia.
Scris luna Noemvrie 8 zile leat 7110 <1601>.
Mihai Viteazul s-a căsătorit, în anul
1583, cu Stanca, nepoata lui Dobrovnic vărul(7 cu care a avut doi
copii, Nicolae şi Florica. Dar Mihai Viteazul a mai avut, cu
Tudora din Târsor, o fiică naturală , numită
Marula. (8
După moartea lui Mihai, doamna Stanca a
pribegit prin străinătate. În anul 1602 (7111) noiembrie 8 ea
face împreună cu fiica ei, Florica o vizită mamei lui Mihai, la
mănăstirea Cozia. Aici “întăresc” actul de danie a
satelor Frăsinetul şi Studeniţa, din Romanaţi, mănăstirii
Cozia, făcut de Theodora la 8 noiembrie 1601, şi îşi
povestesc necazurile şi durerile suferite după moartea lui Mihai
Voevod.(9
Doamna Stanca a murit de ciumă, în anul 1603,
şi este înmormântată la “Episcopia Olteniei, a Râmnicului-Vâlcii”.(10
1602 (7111) Noembrie 8, M-rea Cozia
+ În numele tatălui şi a fiului
şi a sfântului duh, amin.
Eu roaba domnului Is. Hs. călug<ă>riţa
Theofana, muma răposatului Mihai voevoda di în Ţeara Rum<â>neascâ,
vieţuit-am viiaţa ceştii lumi deşartâ, cum zice
şi prea mândru Solomon: “Deşarta deşartelor şi de
toate deşartâ şi înşelâtoare şi furâtoare de
suflete:. Şi am petrecut luméşte destul în tot chipul în viaţa
mia până ajunşu şi la neputinţa bătrâneţélor
méle şi la slăbiciunea mea în svănta mănăstire
în Cozia, la lăcuita sviatâei Tro<i>ţe şi la răspausul
răposatului Mircei voevoda. Şi trâiiu de ajunşű de luaiu
şi svăntul cincălug<ă>rescu dereptű plângerea
păcatelor méle. Aciiş mâ ajunse şi véstea svrăşirea
zilelor drag fiiuluiu Mihail voevod şi de sărăcia doamnâ-sa
şi a coconilor domniei lui pri în ţările streine. Fuiu de
plângere şi de suspine ziua şi noaptea.
Dup’acéia, cu vréria şi cu ajutoriul
domnului din în ceriu, şi cu rug<ă>ciune cinstiţilor
părinţi în zi şi noapte, şi plângerea mia şi
suspinele sărăciei lor de ţârăle streine, doarâ svenţia
lui di în naltul ceriului au auzit şi s’au
m<i>l<o>stivitu de i-au scos di în ţârăle streine
în ţeara de moştenie şi mai vărtos au cugetat la svănta
mănăstire în Cozia pentru bătrâna şi jalnica a lor
maicâ. Şi deaca să adunara unii cu alalţi, mare plângere
şi suspin fu întru ei de jalea fiiu său Mihail vod<ă>,
şi pentru patima ci-au păţit pri în ţărăle
stiine doamna Stanca şi fiiu său Io Nicola vod<ă>
şi fie-sa doamna Floriica.
Fu după acéia întrebare întru iale, cine
cum au petrecut. Grâi doamna Stanca: “Cum am păţit noi, maicâ,
să nu paţâ nime de ruda noastrâ. Darâ m<o>l<i>tva
ta maicâ, cum ai petrecut?” Maica zise: “Cu multu foc de moartea fiiu
mieu şi de jalea domniilor voastre; iar de cătrâ svănta mănăstire
am har dragului domnu di în cer şi mulţemescu părinţilor
di în svănta mănăstire c’am avut pace, răpaus
şi căutare de m<o>l<i>tvele lor la nevoa *sic)
mea”. Ziseră domnia lor: “Mulţemim şi noi
m<o>l<i>tvelor lor
pentru m<o>l<i>tva ta, căci ai avut căutare de
ei”. Zis<e> maica Theofan<a>: “Pentru acéia, fétele méle,
am fâgâduit sventei mănăstiri doao sate di în Romonaţi,
Frăsinetul şi Studeniţa, pentru sufletul răposatului
Mihai vod<ă> şo pentru sănătatea fiiu-său
Nicolei vod<ă> şi pentru poména noastrâ şi a tot
neamului nostru, să fim pomeniţi la toate sventele poménnici
şi la dumnezeiasca lyturghie în veci”. Domnia lor zisurâ: “Noi
bucuroase. Cum ţi le-au dat răposatul Mihail vod<ă>
volnicâ eşti; fie date şi de noi şi de Nicola vod<ă>
şi de tot neamul nostru în vecie pentru poména, ca să aibi
m<o>l<i>tva ta şi deicea înnainte milă şi căutare
până la moarte de m<o>l<i>tvele lor”.
Eu călugăriţa Theofana am dat două
sate ce-s mai sus scrise în svănta mănăstire, cu toate
hotarăle, pentru poména de vecie. Iac cine se va ispiti de ruda mea,
sau alţi streini, să strice poména mea dela svănta mănăstire
ci-am dat eu de bună voe, aceia să fie blâstemaţi de 318 părinţi
ci-au fost în Nicheiu. Şi iar zic: Cine se va afla di în părinţi,
cine sântu acmu ori să vor premeni până la moartea mea ori di
în părinţi igumeni ori di în alalţi fraţi, şi
vor începe a nu mâ căuta şi a nu mâ milui şi a nu mâ
socoti la nevoia mea, şi cându va fi fricâ întru noi de bogate răutâţi
şi mă vor părăsi mainte de răposarea mea să
părăsească dumnezeu pre ei şi să fie în blâstem
cumu e zis mai sus.
Şi mărturie am pus: părintele
ep<i>sc<o>pul Efrem di în Rib<nic> şi a lui călugăr<ă>ri,
proegumentul Onufrie şi Veniamin proegumen şi Arsenie şi
egumenul Theodoru di în Cozia cu tot săborul şi Andonie bâtrănul
de la Piatrâ şi slugile doamnelor Balea spăt<ar>,
Dumitrachi vistrier Miho neguţ<ă>tor, Stan Borcioiul, Pătru
părc<alab>, Barbul post., Badea al doamnei bătrânei;
boeri megiiaşi: Vladul log. di în Olâneşti şi post.
Drag<o>mir Dolofanul di în Stoieneşti şi log. Stoica di
în Berislăveşti şi părc<ălab> Stan Hudea
di în Călim<ă>neşti şi popa Jipa cu tot satul
şi popa Stan di în Jiblea cu tot satul şi toţi cu
slujnicii sfentei mânâstiri.
Scris-am ciastâ carte în svănta mănăstire
în Coziia eu călug<ă>raşul
Gavriil Lotr<eanul> dela schit, în zilele lu Şerban
vod<ă>. Văleat 7111 (1602) luna Noem. 8 zile.
Claudia Băluţă
Note
1. “Documente privind istoria românieie. Secolul XVII, Bucureşti
1951, seria B. Ţara românească”, 1601-1642, p. 18;
2. Ibidem, p. 22;
3. Ibidem, p. 17;
4. Ibidem, p. 22;
5. Siebenbürgischer Würg - Engel, 1670, p. 241'
6. “Arhivele Statului Bucureşti. Mănăstirea Cozia”, XXIV/5.
Originalul în româneşte pe pergament. Două peceţi inelare
aplicate, acoperite cu aceiaşi foiţă. Copii. rom. manuscri
712, f. 520-521; manuscris 209, f. 285; manuscris 215, f. 291v-292;
manuscris 215 bis, f. 5v-7;
7. I.C. Filitti, “Mama şi soţia lui Mihai Viteazul”, ed. II,
Bucureşti, 1934;
8. vezi nota 1, p. 15;
9. “Arhivele Statului Bucureşti. Condica Mănăstirii Cozia”,
nr. 712, f. 519v-520. Copie în româneşte. Alte copii româneşi
în manuscris 209; f. 295 şi 215, f. 287v-288.
10. Hrisovul din 3 iunie 1658, satul Plăviceni, “Toată partea
Doamnei Stanca... a fost dată şi a închinat-o la Sfânta
Episcopie doamna Stanca, pentru pomenire unde zac oasele ei”, cf. P.P.
Panaitescu, “Mihai Viteazul”, Bucureşti 1936, p. 25, nota 3.
|
|
