România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

O reprezentare inedită a lui Mihai Viteazul pe o cahla medievală din Transilvania

     Din vechile colecţii ale Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, provine o cahlă neobişnuită reprezentându-l pe voievodul Mihai Viteazul. Cahla a fost descoperită în localitatea Ocna Sibiului împreună cu alte fragmente de cahle şi materiale arheologice din diferite perioade istorice, care au intrat în colecţia muzeului din Alba Iulia în 1906. Foarte probabil că aceste materiale arheologice au făcut parte dintr-o colecţie şcolară sau particulară care a fost donată muzeului din Alba Iulia, deoarece localitatea Ocna Sibiului făcea parte din fostul comitat Alba.

     Cahla de care ne ocupăm se păstrează în stare fragmentară, fiindu-i rupt colţul stânga de sus şi marginile laterale cu dimensiunile de 24 x 16 cm, grosimea 1 cm. A fost arsă oxidant având culoarea cărămizie închisă cu urme de arsură secundară ceea ce probează utilizarea ei, un timp neprecizat, în cadrul unei sobe. Faţa a fost presărată cu firicele de mică dispuse neuniform, iar pe dos se văd imprimate în pasta crudă amprentele ţesăturii de cânepă pe care a fost aşezată în faza de confecţionare.

     Pe faţă este reprezentant, într-un chenar dreptunghiular, un cavaler medieval pe cal în poziţie de luptă. Calul stilizat, stă într-o poziţie cabrată cu picioarele dinainte uşor ridicate, sugerând mişcarea. Călăreţul este îmbrăcat într-un costum de paradă, cu o tunică strânsă pe corp ce cade peste şolduri încheiată cu fireturi în patru nasturi şi cingătoare cu pafta de care se leagă cu două curele teaca de sabie aşezată în dreapta călăreţului. Poartă pantaloni strâmţi, în picioare cizme înalte, cu pinteni prevăzuţi cu tijă lungă şi rozetă mare, databili în sec. XVI-XVII.

     Personajul călare, uşor întors spre dreapta are faţa alungită, barbă şi mustăţi lungi, poartă tradiţionala căciulă (cuca domnească) evazată spre stânga, iar în mâna stângă ţine sabia în poziţie de luptă. Mâna dreaptă este ridicată în sus, în care probabil ţinea o altă armă, supoziţie pe care nu o putem argumenta deoarece partea aceia a cahlei a fost ruptă.

     Calul cu coamă şi coadă reprezentată prin câteva linii este acoperită cu un valtrap, ce se întinde până aproape de coadă, fiind ornamentat cu ciucuri mari ce atârnau în jos şi la spate. Peste acesta s-a aşezat şaua fixată cu două curele ce trec pe sub burta calului de care atârnă scăriţele.

     În partea inferioară a cahlei se află o lance lungă cu apărătoare de braţ şi două flamuri fixate aproape de vârf ca simbol al cavalerismului pe care se aflau de obicei imprimare blazoanele în culori ale seniorului.

     În ceea ce priveşte datarea şi reprezentarea de pe această cahlă a figurii lui Mihai Viteazul, ne stau la dispoziţie mai multe argumente. În Transilvania cahlele ornamentate cu firicele de mică au apărut în a doua jumătate a sec. al XVI-lea şi s-au perpetuat în sec. al XVII-lea. Personajul reprezentat are toate atributele din portretele cunoscute ale lui Mihai Viteazul, faţa alungită cu barbă şi mustăţi, căciula atât de caracteristică, mergând până la detalii absolut personale, mânuirea sabiei cu mâna stângă (Mihai Viteazul era stângaci), deprindere menţionată şi în cronicile epocii.

     La aceste argumente se adaugă şi locul unde a fost descoperită cahla, localitatea Ocna Sibiului. Se ştie că domnitorul a fost în exclusivitate ctitorul bisericii din localitate, cu hramul Sfinţii Arhangheli, foarte semnificativ, deoarece însuşi voievodul purta numele unuia dintre sfinţii protectori ai bisericii. Lucrarea a fost executată în anul 1600 sub conducerea ispravnicului Vasile.

     După înfrângerea voievodului la Miraslău, biserica din Ocna Sibiului a fost în pericol de a fi dărâmată, dar locuitorii români au apărat-o. Popa Oprea din Almor a semnat în 1609 un umilitor angajament faţă de ducele Ocnei Sibiului pentru a-şi putea salva biserica.

     S-a păstrat până în zilele noastre în această biserică portretul de ctitor al lui Mihai Viteazul căruia i s-a adăugat în 1723, când a fost repictată, şi cel al lui Constantin Brâncoveanu, în calitate de al doilea ctitor, pentru faptul că voievodul muntean a suportat în 1701 cheltuielile de reparare a bisericii.

     Meşterul popular care a confecţionat cahla din Ocna Sibiului a putut cunoaşte bine trăsăturile fizionomice ale lui Mihai Viteazul fie direct, fie prin intermediul portretului de ctitor ce se afla în biserică. Deşi reprezentarea este foarte stilizată, chiar naivă, păstrează caracteristicile amintite datorită cărora i se poate atribui fără ezitare lui Mihai Viteazul. Ea are de asemenea trăsături comune cu portretele cunoscute ale voievodului şi cu o reprezentare de pe singura medalie bătută de Mihai Viteazul la Alba Iulia în 1600.

     Apariţia pe o cahlă de factură rurală a figurii lui Mihai Viteazul dovedeşte marea popularitate de care s-a bucurat opera voievodului în rândurile populaţiei româneşti din Transilvania în acea perioadă eroică a istoriei noastre naţionale.

Dr. Gheorghe Anghel