România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Comerţ cu copii la Roşia Montană în epoca romană

În epoca imperială romană, materialele pentru scriere, cele mai ieftine, mai uşor de procurat şi de confecţionat, erau tăbliţele cerate. Aceste “cărţi de lemn” aveau fie două tăbliţe (diptychon), cu toate cele patru pagini scrise, fie trei tăbliţe (triptychon), din care numai cele patru pagini interioare se scriau. Acestea erau cele mai frecvent folosite. Pregătirea tăbliţelor cerate se făcea relativ uşor. Erau tăiate din lemn de brad uscat, fără noduri, plăcuţe de dimensiuni aproximative 14x10 cm. Pe ele se delimita, cu o ramă-chenar lată de 1-1,5 cm, câmpul inscripţiei. Acest câmp era scobit uniform, plan, neted. În el se turna un strat subţire de ceară neagră. În aceasta se grava, cu litere cursive, textul înscrisului. Scrierea se făcea longitudinal, cu un condei (stilus) de metal, care avea un capăt ascuţit şi unul aplatizat, pentru eventuale ştersături în text. Înainte de utilizare condeiul era uşor încălzit. Cu capătul ascuţit se scria profund, până la lemn. Astfel scrisul avea o culoare mai deschisă decât restul inscripţiei obscure a stratului de ceară. În jumătatea dreaptă a ultimei pagini scrise era săpat, vertical, un jgheab în care se aplicau sigiliile personale, iar în dreapta lor, numele martorilor-chezaşi, care garantau autenticitatea înscrisului. Tăbliţele cu text erau legate separat, cu un fir rezistent din aţă de in. Acesta avea capetele fixate de ultima pagină scrisă. Cele trei tăbliţe erau legate în formă de carte, cu o sfoară trecută prin orificii practicate simultan, pentru a asigura potrivirea şi pentru a se evita falsificarea prin înlocuirea uneia din piese. În final tăbliţele erau legate cu un fir care, prin dezlegare făcea accesibil textul documentului.

Fig. 1. Triptych de tăbliţe (reconstituire a pieselor şi a legăturilor)

a) cele 3 tăbliţe deschise (pe paginile 2 şi 3, textul actului, exemplarul interior)

b) tăbliţele I şi II închise, legate cu sfoară de in şi sigilate.

Tăbliţele cerate cuprind texte valoroase de drept civil roman; contracte de vânzare-cumpărare; închirieri ale forţelor de muncă salariate; de împrumut cu dobândă; contracte de asociaţii; dovezi de cheltuieli şi preţuri etc.

Se cunosc în total 25 de astfel de “Cărţi de lemn” cerate, cele mai multe descoperite între anii 1786 şi 1855, în centrul exploatării aurifere a Daciei ocupate de romani, în mine de la Roşia Montană (Alburnus Maior), îndeosebi în mina Sfânta Ecaterina.

Dintre acestea (cunoscute în lumea specialiştilor) am selectat două contracte de vânzare-cumpărare a doi copii: o fetiţă de 6 ani (TabCer D.VI) şi a unui băieţel de 8 ani (TabCer C.VII).(1

1. Contract de vânzare-cumpărare a unei fetiţe-sclave, triptich de table cerate din care primele două plăci (16 cm x 14,3 cm) au fost descoperite în anul 1855 într-o galerie din mina Sfânta Ecaterina. Se păstrează în Muzeul Naţional din Budapesta. Scrisă la 17 martie 139 după Christos.

Fig. 2. Pagina primă interior

Fig. 3. Pagina secundă.

a) foto

b) desen

 Fig. 4. Pagina primă, exterior.
a) foto  b) desen

Traducerea: “Maximus (fiul) lui Bato a cumpărat o copilă (sclavă) cu numele de Passia, respectiv cu vreun alt nume (în vârstă) de vreo şase ani, luată sportellaria (prunc găsit) şi a primit-o prin mancipaţie de la Dasius (fiul) lui Verzo Pirustul din Kavierentium (cu preţul) denari două sute şi cinci. (Pentru faptul) că acea copilă este zdravănă, nu o hoaţă, nu face pagubă, că nu este fugită (din altă parte), că nu vagabondează, se dă garanţie. Iar dacă cineva (în stăpânirea) asupra acelei copile sau în parte, ar provoca vreo tulburare aşa încât să nu fie în măsură Maximus al lui Bato, respectiv cel căruia acel lucru (copila-sclavă) îi va aparţine, să o aibă şi stăpânească legal, atunci, cu cât acea copilă a fost cumpărată, acea sumă de bani, şi încă odată pe atât, a cerut pe bună credinţă să i se dea Maximus al lui Bato, promis-a pe bună credinţă (să dea) Dasius al lui Verzo Pirustul din Kavieretium. Şi că pentru copila ce este scrisă mai sus (suma de) denari două sute şi cinci a primit şi îi are (asupra sa) a recunoscut Dasius al lui Verzo, din partea lui Maximus al lui Bato. Încheiat la Kartum cu 17 zile înainte de calendele (lunii) aprilie (anul când) Titus Aelius Caesar Antoninus Pius a doua oară şi Bruttius Praesens pentru a doua oară (erau) consuli”.

2. Contract de vânzare-cumpărare a unui copil-sclav, triptych întreg, descoperit în anul 1854 într-o galerie la mina Sfânta Ecaterina, lângă Roşia Montană. Dimensiuni: lungime orizontal = 11,5 cm; înălţime o latură 7,6 cm şi cealaltă 7,2 cm; grosime 0,3-0,4 cm. Se află la Muzeul din Blaj. Scrisă la 16 mai 142 după Christos.

Fig. 5

a) Pagina primă, interior b) Pagina primă exterior

 

Fig. 6. Pagina secundă interior

 

Fig. 7 Pagina secundă exterior

 a) foto                      b) desen;

Traducere: “Dasius (al lui ?) Breucus a cumpărat şi prin mancipaţiune a primit un copil (sclav) Apolaustus, sau cu vreun alt nume, ce este de neam grec, trecut în chitanţă pentru două uncii (cu preţul) denari 600, de la Bellicus (fiul) lui Alexandru, fiind întrebat pe bună credinţă (chezaş) M. Vibius Longus. (Pentru faptul) că acel copil (sclav) este predat sănătos, că spre furtişag şi cauzare de pagube nu este înclinat, că nu-i vagabond nici fugit (din altă parte) sau bleg, se dă garanţie; iar dacă cineva în ce priveşte pe acel copil formând obiectul prezentului contract (integral), sau parţial (în vreo privinţă) va interveni turburând aşa fel încât cumpărătorul menţionat mai sus, respectiv cel căruia lucrul acela (sclavul) îi va aparţine, să nu se folosească, să-l aibă şi stăpânească legal; atunci, la cât se va ridica paguba provocată de evicţiune atâţia bani buni şi încă odată atât a cerut legal să i se dea pe bună credinţă Dasius Breucus, să dea de bună credinţă, a promis Bellicus (fiul) lui Alexandru. Acelaşi lucru pe bună sa credinţă l-a chezăşuit Marcus Vibius Longus. Şi că pentru acel copil ce este scris mai sus preţul lui de 600 i-a primit şi îi are (asupra sa) a recunoscut Bellicus al lui Alexandru din partea lui Dasius Breucus. Încheiat în canabele legiunii XIII Gemina, în ziua a 17-a înainte de calendele (lunii) iunie (anul în care) Rufinus şi Quadratus (sunt) consuli.”

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat şi parafat în aşezarea civilă de la Partoş, lângă castrul legiunii XIII Gemina de la Apulum (Alba Iulia). Cumpărătorul era peregrin, necetăţean roman, domiciliat, foarte probabil, în Roşia Montană (Alburnus Maior). Vânzătorul era şi el peregrin dar stabilit la Apulum (Alba Iulia). Copilul cumpărat a fost dus la Roşia Montană, împreună cu contractul pe care l-a ascuns, în anul 166/167 după Christos, în galeria de mină astupată şi abandonată.

Preţul plătit pentru fetiţa Passia - 205 denari - echivala, în anul 160 după Christos, cu costul a 57 de miei, sau 41 de purcei, sau 110 litri de vin obişnuit, local.

Preţul plătit pentru băieţelul Apolaustus - 600 denari - echivala, în aceeaşi perioadă de timp, cu valoarea a 166 de miei, sau 120 de purcei, sau 320 litri de vin de aceeaşi calitate.

Preţul sclavilor în Egipt, în acea vreme era: un copil sclav de 8 ani costa 175 de denari; un altul de 8 ani era plătit cu 281 de denari iar un copil de 7 ani este vândut cu 200 de denari.

La ce vor fi fost folosiţi aceşti copii-sclavi este foarte greu de ştiut. După unele păreri chiar şi în mine cu galerii înguste, pentru scoaterea minereului de aur, aşa cum au fost folosiţi în secolul XIX şi chiar XX. După altele, la treburi casnice, ancilare, domestice...

M-am oprit asupra acestor două tăbliţe cerate pentru că mi s-au părut deosebit de importante şi semnificative, prin caracterul şi particularităţile lor, pentru lumina sumbră pe care o aruncă asupra unui fenomen inuman perpetuat, sub alt aspect, până în zilele noastre.

Claudia Băluţă

Note:

1. I.I. Rusu, “Inscripţiile Daciei romane”, vol. I, Bucureşti 1975, p. 212-223, cu bibliografia aferentă.