România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Istoricul cercetărilor civilizaţiei dacice, pe teritoriul judeţului Alba (sec. II a.Chr. - sec. I p.Chr.)

Cele dintâi descoperiri şi semnalări de materiale arheologice sau staţiuni aparţinând civilizaţiei dacice au fost realizate în zona judeţului Alba încă de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX.

Prima menţiune aparţine lui Gabor Téglás, care scriind despre piatra poroasă utilizată la confecţionarea râşniţelor, o aminteşte ca fiind găsită şi la “cetatea dacică de la Căpâlna” (Téglás 1892, 405). Este un merit incontestabil acela de a fi atribuit de la bun început această fortificaţie dacilor şi nu altor popoare antice.

Tezaure aparţinând dacilor au fost descoperite şi mai înainte, cum este cazul tezaurului găsit în 1843 la Poşaga de Sus, care cuprindea două fibule, un lanţ şi fragmente de pandantive din argint, dar la nivelul cunoştinţelor existente în epocă, el n-a putut fi încadrat cronologic sau etno-cultural (Arneth 1850, 97).

În 1868, pe locul numit de localnici “Pe Cetate”, s-a descoperit la Cugir un tezaur de monede din argint, conţinând peste 2000 de piese, copii după tetradrahmele macedoniene, dintre care unele au ajuns la Viena, altele la Budapesta (Goos 1876, 233). Va trebui să treacă mai bine de un secol pentru ca în aceeaşi zonă să fie pusă în evidenţă existenţa unei fortificaţii dacice.

În perioada interbelică, după demararea cercetărilor sistematice în ansamblul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, investigaţiile privind vestigiile dacice din raza judeţului Alba vor primi un nou impuls.

La cetatea Căpâlnei vor începe săpături arheologice sistematice sub patronajul lui C. Daicoviciu, desfăşurate apoi în câteva etape. Cercetările amănunţite au început în 1939 sub conducerea lui M. Macrea şi I. Berciu, au continuat apoi în 1942 sub aceeaşi conducere şi s-au reluat pentru scurt timp în 1954, când au fost conduse de M. Macrea, N. Lupu, I. Mitrofan şi E. Botez (Daicoviciu 1945, 67-68, 70; Macrea-Berciu 1965, 201-231). După o întrerupere de două decenii, săpăturile de la Căpâlna se reiau în 1965-1967, sub conducerea lui M. Macrea şi H. Daicoviciu, cu participarea lui I. Berciu, I. Glodariu, I. Raica, ultimele verificări fiind efectuate în 1982-1983 de către H. Daicoviciu, V. Moga şi A. Sion. În anul 1989 a văzut lumina tiparului volumul lui I. Glodariu şi V. Moga - “Cetatea dacică de la Căpâlna”, care a valorificat exhaustiv rezultatele cercetărilor din acest important centru dacic (Glodariu-Moga 1989).

O nouă etapă în investigarea civilizaţiei dacice de pe teritoriul judeţului Alba se va deschide în 1960, când un colectiv format din I. Berciu, Al. Popa, H. Daicoviciu şi completat ulterior de Gh. Anghel, C.L. Băluţă, V. Moga, I. Al. Aldea, va începe cercetările în cetatea dacică de la Piatra Craivei, cea mai importantă fortificaţie de acest gen de pe valea mijlocie a Mureşului. Efectuate pe parcursul unui deceniu, săpăturile vor evidenţia atât un important sistem de apărare cu ziduri de piatră, cât şi mai multe sanctuare pe terasele amenajate pe stâncă şi în jurul ei. Din păcate, exceptând un raport preliminar de săpătură apărut în 1965 în revista “Celticum” (Berciu şi colab. 1965), sau alte câteva prezentări generale, aparţinându-i lui V. Moga (Moga 1981, 103-116; 1987, 30-44; Moga-Rustoiu 1987), bogatele descoperiri din cetatea de la Piatra Craivii nu au fost încă valorificate integral într-o lucrare cu caracter monografic.

Deşi mai rare, descoperirile dacice cu caracter funerar n-au lipsit nici ele de pe teritoriul judeţului Alba. În anii 70, cu ocazia săpăturilor pentru amenajarea drumului lângă Teleac au fost descoperite două morminte de incineraţie în urne, cuprinzând un vârf de lance şi un pumnal încovoiat, ambele îndoite ritual (Moga 1982).

În anul 1979, pe malul stâng al Mureşului lângă satul Blandiana, în locul numit “Brod”, H. Ciugudean a cercetat un mormânt dacic de incineraţie distrus parţial de apele râului, din inventarul căruia făceau parte un pumnal curb (sica), teaca sa fragmentară, un vârf de lance şi o zăbală, toate din fier, la care se adaugă un vas ceramic, lucrat cu mâna (Ciugudean 1980).

Cea mai spectaculoasă descoperire funerară va fi făcută însă cu ocazia cercetărilor din cetatea de la Cugir, începute de I.H. Crişan şi Fl. Medeleţ în 1977 şi continuate până la moartea prematură a primului. Necropola dacică este de tip tumular, cu tumuli foarte aplatizaţi, greu de a fi distinşi la suprafaţă. Au fost descoperiţi 4 tumuli, dintre care au fost cercetaţi exhaustiv doar tumulii I, II, IV, tumulul II fiind un bogat mormânt princiar cu arderea pe lor şi cu car. S-au descoperit oasele calcinate ale unui războinic şi a trei cai, un coif de fier, o armură de zale din fier, sabie lungă, o sica şi un vârf de lance, podoabe de argint şi aur, numeroase piese din bronz şi fier de la car, o situlă din bronz şi o fructieră de lut. În ceea ce priveşte cetatea dacică de la Cugir, aceasta avea un sistem de fortificaţie format din valuri de pământ şi ziduri de piatră legate cu lut, existenţa sa fiind plasată între sec. II î.Chr - I d. Chr. (Crişan-Medeleţ 1979; Crişan 1980).

              În 1978, cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul de la Lupu, a fost descoperit accidental unul dintre cele mai importante tezaure dacice, format din două fibule cu nodozităţi, şapte falere şi un bol, toate din argint, puternic deformate şi introduse într-un vas de bronz. Tezaurul a format subiectul unui studiu exhaustiv, publicat în 1994 (Glodariu-Moga 1994).

Cea mai recentă cercetare a unei fortificaţii dacice din judeţul Alba a fost efectuată de V. Vasiliev între 1992-1994 şi ea a avut loc la Şona, unde a fost identificată o cetate de refugiu, apărată cu şanţuri şi valuri de pământ, rezultatele săpăturilor fiind publicate în 1995 în cadrul Bibliotecii Tracologica (Vasiliev 1995).

În ceea ce priveşte aşezările rurale dacice, cercetările sunt mult  mai lacunare, singura staţiune în care au început investigaţiile sistematice fiind cea de la Şeuşa, de către un colectiv de tineri cercetători de la Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, condus de Marius Ciută (Crişan şi colab. 1997)

Prof. Mircea Popa 

Bibliografie

1. G. Téglás, “A történelemelötti Dáciarol, AchErt” XII, 1892, 405;

2. C Goos, “Chronik der archäologischen Funde Siebenburgens”, Hermannstadt 1876;

3. C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, “Aşezările dacice din munţii Orăştiei”, 1951;

4. M. Macrea - I. Berciu, “La citadelle dacique de Capâlna”, Dacia NS 9, 1965. 201-231;

5. I. Glodariu - V. Moga, “Cetatea dacică de la Căpâlna”, (jud. Alba), Buc. 1989;

6. I. Berciu, Al. Popa, H. Daicoviciu, “La fortrésse dace de Piatra Craivii”, Celticum 12;

7. V. Moga, “Aşezarea şi cetatea dacică de la Piatra Craivii”, Studii dacice, Cluj 1981'

8. V. Moga, A. Rustoiu, “Atelierul de fibule de la Piatra Craivii”, EphNap 7, 1977, 57-64;

9. V. Moga, “Morminte dacice de incineraţie la Teleac”, Apulum 20, 1982, 87-91;

10. H. Ciugudean, “Mormântul dacic de la Blandiana”, Acta MN 17, 1980, 425-432;

11. I.H. Crişan, Fl. Medelet, “Raport preliminar asupra săpăturilor din 1978 la cetatea dacică de la Cugir”, Materiale 13, 1979, 105-107;

12. I. Glodariu, V. Moga, “Tezaurul dacic de la Lupu”, EphNap 4, 1994, 33-48;

13. V. Vasiliev, “Fortifications de réfuge et établissements fortifiées du prčmier âge du fér en Transylvanie”, Biblioteca Thracologica XII, Bucureşti, 1995.

14. S. Crişan, A. Gligor, C. Ineu, M. Voinaghi, “Descoperiri arheologice la Şeuşa - «La cărarea morii (com. Ciugud)», Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti Alba Iulia 3, 1997, 27-40.