România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Vă amintim...

      Drapelul tricolor românesc, alături de stemă şi imn reprezintă un însemn naţional important al neamului nostru. El are o tradiţie populară şi creştină precum şi una revoluţionară. Culorile roşu, galben şi albastru au fost folosite şi de strămoşii noştri daci. Dragonul dacic, strămoşul Tricolorului, era structurat cromatic, în cele trei culori atât în Dacia cât şi, ulterior, în provinciile romane, în care dacii au slujit ca ostaşi. Edificator în acest sens menţionăm cohorta de 1000 de daci recrutată, începând din timpul împăratului Hadrianus, denumită “Cohors I Aelia Dacorum”, care a fost trimisă în extremitatea nord-estică a imperiului, în Britania. Aici şi-a avut reşedinţa şi castrul la “Amboglana (Comboglana)” timp de două secole.

* * *

      Steagul cu dragon s-a impus ca semn militar şi în cadrul trupelor romane din alte provincii ale Imperiului Roman. Insigna legiunilor romane, XIII Gemina şi V Macedonia se evidenţiază printr-o succesiune coloristică a celor trei culori - roşu, galben şi albastru. În secolele II şi III p.Chr. în Pannonia cohortele romane erau formate şi din daci intraţi în slujba Romei. Unele trupe auxiliare ca: “Alla Prima Flaviae Getulorum, Cohors II Augusta Dacorum, Cohors II Aurelia”, au conservat şi transmis însemnele militare proprii dacilor. Cetatea “Aquincum”, viitoarea Buda-Veche, a moştenit în stema sa culorile roşu, galben şi albastru, despre care cărturarul german, J.F. Neigebaur afirma că sunt “o moştenire de pe timpul Daciei Traiane”.

* * *

      Tetraevangheliarul de la mănăstirea Tismana, tipărit de Nicodim, în anul 1404, precum şi cel al lui Gavril Uric de la mănăstirea Neamţ, din anul 1429, considerat “manuscrisul” care a deschis drumul miniaturisticii româneşti are chenarele ornamentate cu culorile roşu, galben şi albastru. La sfârşitul manuscrisului, Nicodim a desenat un minunat cocoş oltenesc colorat în roşu-cărămiziu, galben şi albastru. Mărturii documentare confirmă opţiunea coloristică a celor trei culori şi în Transilvania. Diplomele de înnobilare acordate de Mihai Viteazul după intrarea triumfală în Alba Iulia, unor boieri munteni şi unor nobili transilvăneni, precum şi blazoanele acestora, erau tricolore.

* * *

      Primul domn român al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza, a promovat steagul cu cele trei culori: roşu, galben şi albastru. Acesta afirma: Steagul este România! Acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri, îmbelşugat cu sudoarea ţăranului şi a muncitorului român este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi copiii noştri. Steagul este simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi a disciplinei pe care o reprezintă oastea. Steagul este întotdeauna trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României. Într-un cuvânt, steagul naţional reprezintă toate victoriile şi toate virtuţiile militare care se cuprind în cele două cuvinte dăltuite pe vulturii romani: onoare şi patrie.

* * *

      Tricolorul românesc a străbătut până în momentul afirmării sale ca simbol vexilologic naţional, mai multe perioade, prima fiind cea a opţiunii pentru cele trei culori - roşu, galben şi albastru. Semnificaţia celor trei culori este următoarea: ROŞU reprezintă simbolul măririi, al bucuriei, îndrăznelii şi generozităţii. Simbolizează de asemenea, sângele vărsat în lupte, puterea de viaţă şi energie strămoşească. GALBEN este simbolul forţei, al bogăţiei şi al purităţii. ea reprezintă şi culoarea holdelor de grâu copt. ALBASTRU reprezintă aerul, cel mai nobil element şi simbolizează blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi bunacredinţă, amintind şi legea strămoşească creştină.

* * *

      Prezenţa culorilor naţionale pe primul drapel al primei reprezentanţe naţionale din istoria României a fost Adunarea norodului din timpul revoluţiei din anul 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.

* * *

      După fuga prinţului Ghe. Bibescu (1848) Guvernul provizoriu, în frunte cu mitropolitul ţării, Neofit a dat primul decret privind Steagul Naţional, în care se arăta: Steagul Naţional va avea trei culori: roşu, galben şi albastru. Drapelul naţional tricolor a fost sfinţit a doua zi după decret, la 15/27 iunie 1848, în cadrul unei mari adunări populare, pe Câmpia Filaret, devenită Câmpia Libertăţii.

* * *

      În anul 1848 pe Câmpia Libertăţii de la Blaj a fost adus din Ţara românească un mare steag tricolor şi aşezat în faţa catedralei mitropolitane de la Blaj. Pe culoarea galbenă a steagului era înscris: “Virtutea României Întregite”.

* * *

      ASTRA (Asociaţia Transilvană pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român) a avut un rol principal în promovarea culorilor tricolorului românesc până în anul 1918, cu ajutorul dascălilor de la sate şi oraşe. Cu ocazia serbărilor şcolare, aranjamentele florale erau în aşa fel dispuse încât să reprezinte culorile Tricolorului Românesc. La unele şcoli, careul elevilor cu flori în mână, realiza acelaşi lucru. Situaţiile de acest fel, de la Hunedoara, s-au răspândit şi în celelalte localităţi din Transilvania. Cele trei culori, roşu, galben şi albastru au fost folosite şi la pictarea icoanelor pe sticlă. Ponderea lor este evidentă şi în apreciatele lucrări de artă populară.

* * *

      Tinerii români ardeleni fugiţi şi stabiliţi în România înainte de anul 1918 au întemeiat şi condus Societatea Carpaţi. Principalele personalităţi au fost: Ghe. Secăşanu, Ghe. Ocăşanu, Ioan B. Bănciulescu precum şi Ioan Corneanu, secretarul general al Societăţii. Nicolae şi Alexandru Ciurcu, tatăl şi fiul lui, au fost secretarii ziarului L’Independence Roumain. Ei au acţionat împreună cu ceilalţi la unirea tuturor forţelor din Transilvania şi România. Toate acţiunile intreprinse s-au conjugat cu manifestaţia grandioasă din vara anului 1884 de la Sinaia, când Steagul tricolor a fost ridicat la cea mai mare înălţime. Ardeleanul Alexandru Giurcu încuraja ofiţerimea, spunându-i că în curând o să fluture Steagul românesc şi în Transilvania.

* * *

      La 14-15 mai 1865, în timpul unui maial prilejuit de aniversarea a 17 ani de la Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, au defilat, sub conducerea elevului Ioan Stoian, pe străzile Orăştiei o mare mulţime de tineri, iar în curtea bisericii ortodoxe au fost ţinute cuvântări în care s-a evocat originea nobilă a neamului românesc, dar s-a discutat, mai cu seamă, despre simbolul naţiunii române - Drapelul tricolor. Manifestarea patriotică a românilor a provocat reacţia imediată a autorităţilor care au luat măsuri severe împotriva organizatorilor.

* * *

      La 18-30 iulie 1893, ca urmare a Conferinţei Naţionale de la Sibiu, s-au întâlnit, la Predeal, studenţii din România cu cei din Transilvania. La această întâlnire “şi-au dat mâna frăţeşte” ca simbol a ceea ce au exprimat prin viu grai: “graniţele politice despărţitoare nu există, toţi suntem una, în toţi bate aceeaşi inimă”. Legământul a fost întărit prin împărţirea Drapelului tricolor astfel: partea mijlocie, de culoare aurie, a rămas ardelenilor; partea dinspre hastă, de culoare albastră, a fost luată de bucureşteni, iar cea din exterior, de culoare roşie, a fost dăruită ieşenilor. Speranţa declarată era că nu este departe timpul când culorile drapelului vor fi reunite, odată cu Uniunea Naţiunii Române.

* * *

      Cu ocazia Conferinţei Naţionale de la 23-24 iulie 1893, de la Sibiu, în sala întrunirii, au fost arborate trei steaguri: unul roşu, altul galben şi al treilea albastru. La intervenţia autorităţilor steagul albastru a fost arborat afară. Delegatul din România Ghe. Cantacuzino, a făcut ca steagul albastru să fie al tineretului din România, care să-l poarte din oraş în oraş, din sat în sat, din comună în comună pentru a afla toată suflarea românească realitatea. Românii din Transilvania au fost îndemnaţi să aştepte cu încredere, reîmpreunarea culorilor.

* * *

      La Adunarea de la Sibiu, din 4 mai 1894, în preziua plecării memorandiştilor la Cluj, a participat un număr important de români, alcătuit din intelectuali, meseriaşi, ţărani, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni. Memorandiştilor li s-au oferit cununi de flori în culorile naţionale, roşu, galben şi albastru, cu eşarfe pe care era scris “Totul pentru Naţiune”. Drumul de la Sibiu la Cluj a fost o adevărată cale triumfală. În toate gările, mulţimi de oameni îşi întâmpinau conducătorii cu flori şi cântece naţionale, îmbărbătătoare, din care nu lipsea “Deşteaptă-te române”. Memorandul a fost jalba poporului român, iar procesul a fost al întregii naţiuni române.

* * *

      Stegarul delegaţiei românilor din satul Agriş, comuna Iara, jud. Cluj, Ion Arion, în drum spre Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, ieşind în evidenţă cu un falnic drapel tricolor, a fost împuşcat mişeleşte de garda maghiară din gara Teiuş, Ion Arion a devenit primul erou martir al României reîntregite, după cum a afirmat marele patriot român, Vasile Goldiş.

* * *

      Până la 2 Decembrie 1918 Drapelul tricolor era interzis în Transilvania. Românii din localitatea Ţebea - Brad şi-au păstrat cele trei culori ale Drapelului românesc pe arcada altarului bisericii ortodoxe din localitate, sub forma curcubeului, care să păstrează până în zilele noastre. Situaţii similare au existat şi în alte biserici româneşti din Transilvania.

* * *

      Drapelul românesc oficial până în anul 1918 din oraşul Cluj, a fost păstrat cu sfinţenie în biserica ortodoxă română. În această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean (Veronica Micle) cu profesorul Ştefan Micle din comuna Feleac. El a făcut parte din oastea lui Avram Iancu.

* * *

      La Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentaţii fiecărei localităţi, aleşi dintre cei mai buni cetăţeni, se aflau în frunte cu steagul comunei. În comuna Bucerdea Vinoasă din jud. Alba confecţionarea drapelului tricolor a devenit o problemă din cauza lipsei materialelor adecvate. Femeile din comună au adunat vopseaua roşie şi albastră rămasă de la vopsitul ouălor de paşti. Neavând culoarea galbenă au spart 150 de ouă, au ales gălbenuşurile şi cu ele a vopsit pânză, confecţionând un falnic steag pentru delegaţia din comună care a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

* * *

      La 8 noiembrie 1918 a fost ales, la Brad, Sabin Banciu, şef al Gărzii Naţionale. El a însărcinat pe vicepreşedintele dr. Radu, să pretindă înlăturarea steagului maghiar de pe instituţiile oraşului, iar în locul lui să se arboreze Steagul naţional român.

* * *

      În renumita localitate, Răşinari, din Mărginimea Sibiului, drapelul românesc a fost sfinţit, în anul 1918, în biserica ortodoxă, lângă mormântul mitropolitului Andrei Şaguna, unde membrii gărzilor naţionale au depus şi jurământul de credinţă.

* * *

      Steagul Naţional Român a fost sfinţit în bisericile româneşti în majoritatea localităţilor din Transilvania. La 26 octombrie 1918, în biserica ortodoxă din comuna Sălişte, Steagul Naţional a fost sfinţit în prezenţa fruntaşului român, marele istoric, Ioan Lupaş, care a ţinut cu acest prilej un discurs înflăcărat.

* * *

      Drapelul românesc a fost arborat, la data de 1 Decembrie 1918, pe cetatea din Alba Iulia, aflată până atunci sub jurisdicţia autorităţilor austro-ungare, de tânărul de 15 ani, Viorel Nerva Stoica, împreună cu alţi membrii ai Gărzii Naţionale.

* * *

      Pe frontispiciul clădirii sălii de teatru “I.L. Caragiale” din Alba Iulia erau scrise în relief, următoarele: “Un popor fără steag este o gloată, nu un neam” (I.L. Caragiale). După instaurarea guvernului bolşevic inscripţia a fost martelată. Redarea adevărului este un act obligatoriu de recunoştinţă şi trebuie retranscris.

* * *

      Savantul român, dr. Nicolae Păulescu (1869-1931) a fost adevăratul descoperitor al insulinei. Nu i s-a acordat premiul Nobel şi nici nu a fost recunoscut ca descoperitor al insulinei, datorită îndeosebi cărţilor sale: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul etc.. Ultimele dorinţe ale savantului, după primirea sfintei împărtăşanii au fost: să fie îngropat simplu, creştineşte; să-i fie rezemat capul pe Tricolorul Neamului Românesc, iar deasupra să fie aşezat chipul însângerat de spini al Mântuitorului.

* * *

      În drum spre locul de execuţie, la 1 iunie 1946, mareşalul Antonescu păşea cu demnitate, purtând haine civile cu panglică tricoloră la rever. La orele 16, doamna Maria Antonescu a sosit cu o maşină la Jilava, de la Bucureşti, aducând soţului şi celorlalţi condamnaţi la moarte, la cererea lor, 16 m de panglică tricoloră. Ultimele cuvinte ale mareşalului, înainte de a fi împuşcat, au fost: “Domnilor suntem gata. Ochiţi cum trebuie. Trăiască România! Foc!”

* * *

      La inaugurarea Muntelui monument - DECEBAL, lucrare unică în Europa, amplasată în zona Cazanelor Mici, pe Dunăre, pe stânca muntelui, înaltă de 128 m, se va sculpta, în dimensiunile 40m x 24m, DECEBALUS REX, şi va fi acoperită cu TRICOLORUL ROMÂNESC, până la inaugurare. Realizarea acestei opere de artă gigantică, de excepţională valoare artistică, este posibilă prin generoasa contribuţie a marelui patriot savant român,prof. univ. dr. Iosif Constantin DRĂGAN, prin strădaniile căruia au fost aduse de la Roma la Blaj, după 231 de ani, rămnăşiţele pământeşti ale episcopului român, Inocentiu Micu Klein.

Culese şi selectate de ec. Ioan Străjan