|
Drapelul tricolor românesc,
alături de stemă şi imn reprezintă un însemn naţional
important al neamului nostru. El are o tradiţie populară şi
creştină precum şi una revoluţionară. Culorile roşu,
galben şi albastru au fost folosite şi de strămoşii noştri
daci. Dragonul dacic, strămoşul Tricolorului, era structurat
cromatic, în cele trei culori atât în Dacia cât şi, ulterior, în
provinciile romane, în care dacii au slujit ca ostaşi. Edificator în
acest sens menţionăm cohorta de 1000 de daci recrutată, începând
din timpul împăratului Hadrianus, denumită “Cohors I Aelia
Dacorum”, care a fost trimisă în extremitatea nord-estică a
imperiului, în Britania. Aici şi-a avut reşedinţa şi
castrul la “Amboglana (Comboglana)” timp de două secole.
* * *
Steagul cu dragon s-a
impus ca semn militar şi în cadrul trupelor romane din alte
provincii ale Imperiului Roman. Insigna legiunilor romane, XIII Gemina
şi V Macedonia se evidenţiază printr-o succesiune
coloristică a celor trei culori - roşu, galben şi albastru.
În secolele II şi III p.Chr. în Pannonia cohortele romane erau
formate şi din daci intraţi în slujba Romei. Unele trupe
auxiliare ca: “Alla Prima Flaviae Getulorum, Cohors II Augusta Dacorum,
Cohors II Aurelia”, au conservat şi transmis însemnele militare
proprii dacilor. Cetatea “Aquincum”, viitoarea Buda-Veche, a moştenit
în stema sa culorile roşu, galben şi albastru, despre care cărturarul
german, J.F. Neigebaur afirma că sunt “o moştenire de pe
timpul Daciei Traiane”.
* * *
Tetraevangheliarul de
la mănăstirea Tismana, tipărit de Nicodim, în anul 1404,
precum şi cel al lui Gavril Uric de la mănăstirea Neamţ,
din anul 1429, considerat “manuscrisul” care a deschis drumul
miniaturisticii româneşti are chenarele ornamentate cu culorile roşu,
galben şi albastru. La sfârşitul manuscrisului, Nicodim a
desenat un minunat cocoş oltenesc colorat în roşu-cărămiziu,
galben şi albastru. Mărturii documentare confirmă opţiunea
coloristică a celor trei culori şi în Transilvania. Diplomele
de înnobilare acordate de Mihai Viteazul după intrarea triumfală
în Alba Iulia, unor boieri munteni şi unor nobili transilvăneni,
precum şi blazoanele acestora, erau tricolore.
* * *
Primul domn român al
Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza, a promovat steagul cu cele
trei culori: roşu, galben şi albastru. Acesta afirma: Steagul
este România! Acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele
străbunilor noştri, îmbelşugat cu sudoarea ţăranului
şi a muncitorului român este familia, ogorul fiecăruia, casa în
care s-au născut părinţii şi copiii noştri.
Steagul este simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi a
disciplinei pe care o reprezintă oastea. Steagul este întotdeauna
trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a
României. Într-un cuvânt, steagul naţional reprezintă toate
victoriile şi toate virtuţiile militare care se cuprind în cele
două cuvinte dăltuite pe vulturii romani: onoare şi patrie.
* * *
Tricolorul românesc a
străbătut până în momentul afirmării sale ca simbol
vexilologic naţional, mai multe perioade, prima fiind cea a opţiunii
pentru cele trei culori - roşu, galben şi albastru. Semnificaţia
celor trei culori este următoarea: ROŞU reprezintă simbolul
măririi, al bucuriei, îndrăznelii şi generozităţii.
Simbolizează de asemenea, sângele vărsat în lupte, puterea de
viaţă şi energie strămoşească. GALBEN este
simbolul forţei, al bogăţiei şi al purităţii.
ea reprezintă şi culoarea holdelor de grâu copt. ALBASTRU
reprezintă aerul, cel mai nobil element şi simbolizează blândeţea,
frumuseţea, nobleţea şi bunacredinţă, amintind
şi legea strămoşească creştină.
* * *
Prezenţa
culorilor naţionale pe primul drapel al primei reprezentanţe naţionale
din istoria României a fost Adunarea norodului din timpul revoluţiei
din anul 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.
* * *
După fuga prinţului
Ghe. Bibescu (1848) Guvernul provizoriu, în frunte cu mitropolitul
ţării, Neofit a dat primul decret privind Steagul Naţional,
în care se arăta: Steagul Naţional va avea trei culori: roşu,
galben şi albastru. Drapelul naţional tricolor a fost sfinţit
a doua zi după decret, la 15/27 iunie 1848, în cadrul unei mari adunări
populare, pe Câmpia Filaret, devenită Câmpia Libertăţii.
* * *
În anul 1848 pe Câmpia
Libertăţii de la Blaj a fost adus din Ţara românească
un mare steag tricolor şi aşezat în faţa catedralei
mitropolitane de la Blaj. Pe culoarea galbenă a steagului era înscris:
“Virtutea României Întregite”.
* * *
ASTRA (Asociaţia
Transilvană pentru Literatură Română şi Cultura
Poporului Român) a avut un rol principal în promovarea culorilor
tricolorului românesc până în anul 1918, cu ajutorul dascălilor
de la sate şi oraşe. Cu ocazia serbărilor şcolare,
aranjamentele florale erau în aşa fel dispuse încât să
reprezinte culorile Tricolorului Românesc. La unele şcoli, careul
elevilor cu flori în mână, realiza acelaşi lucru. Situaţiile
de acest fel, de la Hunedoara, s-au răspândit şi în celelalte
localităţi din Transilvania. Cele trei culori, roşu, galben
şi albastru au fost folosite şi la pictarea icoanelor pe sticlă.
Ponderea lor este evidentă şi în apreciatele lucrări de
artă populară.
* * *
Tinerii români
ardeleni fugiţi şi stabiliţi în România înainte de anul
1918 au întemeiat şi condus Societatea Carpaţi. Principalele
personalităţi au fost: Ghe. Secăşanu, Ghe. Ocăşanu,
Ioan B. Bănciulescu precum şi Ioan Corneanu, secretarul general
al Societăţii. Nicolae şi Alexandru Ciurcu, tatăl
şi fiul lui, au fost secretarii ziarului L’Independence Roumain. Ei
au acţionat împreună cu ceilalţi la unirea tuturor forţelor
din Transilvania şi România. Toate acţiunile intreprinse s-au
conjugat cu manifestaţia grandioasă din vara anului 1884 de la
Sinaia, când Steagul tricolor a fost ridicat la cea mai mare înălţime.
Ardeleanul Alexandru Giurcu încuraja ofiţerimea, spunându-i că
în curând o să fluture Steagul românesc şi în Transilvania.
* * *
La 14-15 mai 1865, în
timpul unui maial prilejuit de aniversarea a 17 ani de la Adunarea Naţională
de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, au defilat, sub conducerea
elevului Ioan Stoian, pe străzile Orăştiei o mare mulţime
de tineri, iar în curtea bisericii ortodoxe au fost ţinute cuvântări
în care s-a evocat originea nobilă a neamului românesc, dar s-a
discutat, mai cu seamă, despre simbolul naţiunii române -
Drapelul tricolor. Manifestarea patriotică a românilor a provocat
reacţia imediată a autorităţilor care au luat măsuri
severe împotriva organizatorilor.
* * *
La 18-30 iulie 1893,
ca urmare a Conferinţei Naţionale de la Sibiu, s-au întâlnit,
la Predeal, studenţii din România cu cei din Transilvania. La această
întâlnire “şi-au dat mâna frăţeşte” ca simbol a
ceea ce au exprimat prin viu grai: “graniţele politice despărţitoare
nu există, toţi suntem una, în toţi bate aceeaşi inimă”.
Legământul a fost întărit prin împărţirea
Drapelului tricolor astfel: partea mijlocie, de culoare aurie, a rămas
ardelenilor; partea dinspre hastă, de culoare albastră, a fost
luată de bucureşteni, iar cea din exterior, de culoare roşie,
a fost dăruită ieşenilor. Speranţa declarată era
că nu este departe timpul când culorile drapelului vor fi reunite,
odată cu Uniunea Naţiunii Române.
* * *
Cu ocazia Conferinţei
Naţionale de la 23-24 iulie 1893, de la Sibiu, în sala întrunirii,
au fost arborate trei steaguri: unul roşu, altul galben şi al
treilea albastru. La intervenţia autorităţilor steagul
albastru a fost arborat afară. Delegatul din România Ghe.
Cantacuzino, a făcut ca steagul albastru să fie al tineretului
din România, care să-l poarte din oraş în oraş, din sat
în sat, din comună în comună pentru a afla toată suflarea
românească realitatea. Românii din Transilvania au fost îndemnaţi
să aştepte cu încredere, reîmpreunarea culorilor.
* * *
La Adunarea de la
Sibiu, din 4 mai 1894, în preziua plecării memorandiştilor la
Cluj, a participat un număr important de români, alcătuit din
intelectuali, meseriaşi, ţărani, bărbaţi şi
femei, tineri şi bătrâni. Memorandiştilor li s-au oferit
cununi de flori în culorile naţionale, roşu, galben şi
albastru, cu eşarfe pe care era scris “Totul pentru Naţiune”.
Drumul de la Sibiu la Cluj a fost o adevărată cale triumfală.
În toate gările, mulţimi de oameni îşi întâmpinau
conducătorii cu flori şi cântece naţionale, îmbărbătătoare,
din care nu lipsea “Deşteaptă-te române”. Memorandul a fost
jalba poporului român, iar procesul a fost al întregii naţiuni române.
* * *
Stegarul delegaţiei
românilor din satul Agriş, comuna Iara, jud. Cluj, Ion Arion, în
drum spre Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, ieşind
în evidenţă cu un falnic drapel tricolor, a fost împuşcat
mişeleşte de garda maghiară din gara Teiuş, Ion Arion
a devenit primul erou martir al României reîntregite, după cum a
afirmat marele patriot român, Vasile Goldiş.
* * *
Până la 2
Decembrie 1918 Drapelul tricolor era interzis în Transilvania. Românii
din localitatea Ţebea - Brad şi-au păstrat cele trei culori
ale Drapelului românesc pe arcada altarului bisericii ortodoxe din
localitate, sub forma curcubeului, care să păstrează până
în zilele noastre. Situaţii similare au existat şi în alte
biserici româneşti din Transilvania.
* * *
Drapelul românesc
oficial până în anul 1918 din oraşul Cluj, a fost păstrat
cu sfinţenie în biserica ortodoxă română. În această
biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean (Veronica
Micle) cu profesorul Ştefan Micle din comuna Feleac. El a făcut
parte din oastea lui Avram Iancu.
* * *
La Marea Adunare de la
Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentaţii fiecărei localităţi,
aleşi dintre cei mai buni cetăţeni, se aflau în frunte cu
steagul comunei. În comuna Bucerdea Vinoasă din jud. Alba confecţionarea
drapelului tricolor a devenit o problemă din cauza lipsei
materialelor adecvate. Femeile din comună au adunat vopseaua roşie
şi albastră rămasă de la vopsitul ouălor de paşti.
Neavând culoarea galbenă au spart 150 de ouă, au ales gălbenuşurile
şi cu ele a vopsit pânză, confecţionând un falnic steag
pentru delegaţia din comună care a participat la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.
* * *
La 8 noiembrie 1918 a
fost ales, la Brad, Sabin Banciu, şef al Gărzii Naţionale.
El a însărcinat pe vicepreşedintele dr. Radu, să pretindă
înlăturarea steagului maghiar de pe instituţiile oraşului,
iar în locul lui să se arboreze Steagul naţional român.
* * *
În renumita
localitate, Răşinari, din Mărginimea Sibiului, drapelul românesc
a fost sfinţit, în anul 1918, în biserica ortodoxă, lângă
mormântul mitropolitului Andrei Şaguna, unde membrii gărzilor
naţionale au depus şi jurământul de credinţă.
* * *
Steagul Naţional
Român a fost sfinţit în bisericile româneşti în majoritatea
localităţilor din Transilvania. La 26 octombrie 1918, în
biserica ortodoxă din comuna Sălişte, Steagul Naţional
a fost sfinţit în prezenţa fruntaşului român, marele
istoric, Ioan Lupaş, care a ţinut cu acest prilej un discurs înflăcărat.
* * *
Drapelul românesc a
fost arborat, la data de 1 Decembrie 1918, pe cetatea din Alba Iulia,
aflată până atunci sub jurisdicţia autorităţilor
austro-ungare, de tânărul de 15 ani, Viorel Nerva Stoica, împreună
cu alţi membrii ai Gărzii Naţionale.
* * *
Pe frontispiciul clădirii
sălii de teatru “I.L. Caragiale” din Alba Iulia erau scrise în
relief, următoarele: “Un popor fără steag este o gloată,
nu un neam” (I.L. Caragiale). După instaurarea guvernului bolşevic
inscripţia a fost martelată. Redarea adevărului este un act
obligatoriu de recunoştinţă şi trebuie retranscris.
* * *
Savantul român, dr.
Nicolae Păulescu (1869-1931) a fost adevăratul descoperitor al
insulinei. Nu i s-a acordat premiul Nobel şi nici nu a fost
recunoscut ca descoperitor al insulinei, datorită îndeosebi cărţilor
sale: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul etc.. Ultimele dorinţe ale
savantului, după primirea sfintei împărtăşanii au
fost: să fie îngropat simplu, creştineşte; să-i fie
rezemat capul pe Tricolorul Neamului Românesc, iar deasupra să fie aşezat
chipul însângerat de spini al Mântuitorului.
* * *
În drum spre locul de
execuţie, la 1 iunie 1946, mareşalul Antonescu păşea
cu demnitate, purtând haine civile cu panglică tricoloră la
rever. La orele 16, doamna Maria Antonescu a sosit cu o maşină
la Jilava, de la Bucureşti, aducând soţului şi celorlalţi
condamnaţi la moarte, la cererea lor, 16 m de panglică tricoloră.
Ultimele cuvinte ale mareşalului, înainte de a fi împuşcat, au
fost: “Domnilor suntem gata. Ochiţi cum trebuie. Trăiască
România! Foc!”
* * *
La inaugurarea
Muntelui monument - DECEBAL, lucrare unică în Europa, amplasată
în zona Cazanelor Mici, pe Dunăre, pe stânca muntelui, înaltă
de 128 m, se va sculpta, în dimensiunile 40m x 24m, DECEBALUS REX, şi
va fi acoperită cu TRICOLORUL ROMÂNESC, până la inaugurare.
Realizarea acestei opere de artă gigantică, de excepţională
valoare artistică, este posibilă prin generoasa contribuţie
a marelui patriot savant român,prof. univ. dr. Iosif Constantin DRĂGAN,
prin strădaniile căruia au fost aduse de la Roma la Blaj, după
231 de ani, rămnăşiţele pământeşti ale
episcopului român, Inocentiu Micu Klein.
Culese
şi selectate de ec. Ioan Străjan
|
|
