România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Dionisie Pop Marţian -

 întemeietor al ştiinţei şi învăţământului economic românesc

     În urmă cu 172 de ani (1829) s-a născut la Ponorul Albei, Dionisie Pop Marţian, personalitate marcantă a revoluţiei de la 1848 din Transilvania şi a ştiinţei economice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

     Primele clase le-a parcurs cu tatăl său, care a fost preot în Ponor, urmând apoi cursurile seminarului ortodox din Sibiu şi pe ale renumitelor şcoli ale Blajului.

     În anul 1848 avea 19 ani, ceea ce nu l-a împiedicat însă să participe la revoluţia română din Transilvania, distingându-se în mod deosebit.

     A fost numit de către Comitetul Naţiunii Române prefect al legiunii româneşti ce s-a constituit la Sebeş, numită Legiunea a III-a românească “Sebişana”. Ordinul de numire l-a primit la 9/13 octombrie 1848, fiind semnat de August Treboniu Laurian.

     Citez: “Domnul Dionisie Marţian este orânduit prefect al gărzii naţionale române din scaunul Sebeşului şi Miercurii. Deci, toţi fraţii români din aceste scaune sunt poftiţi a asculta de comanda d-lui şi a-i sta întru ajutor la toate cele trebuincioase. Semnează August Treboiu Laurian.”

Π    n teritoriul acestei legiuni au intrat toate satele româneşti din scaunele săseşti ale Sebeşului, Miercurii Sibiului şi Orăştiei, cât şi cele de pe Valea Sebeşului şi a Mureşului, începând de la Vinţul de Jos până la Geoagiu de Jos, precum şi o parte a satelor din Mărginimea Sibiului, Poiana şi Jina.

     Din corespondenţa prefectului Dionisie Pop Marţian cu comitetul Naţiunii Romăne din Sibiu, aflăm că legiunea era constituită din 4 tribunate a câte o mie de oameni fiecare, având sediile la Miercurea Sibiului, Răhău, Şugag şi Vinţul de Jos.

     Cu toate că a întâmpinat mari greutăţi, atât de ordin militar cât şi administrativ, D.P. Marţian a reuşit, în scurt timp, să-şi organizeze legiunea şi să înceapă instrucţia militară în lagărele amenajate la Sebeş şi Vinţul de Jos.

     A cooperat cu succes cu prefecţii celorlalte regiuni româneşti din jur, în special cu Nicolae Solomon din Hunedoara şi cu Petru Dobra, prefect de Zlatna.

     În cursul lunii noiembrie 1848, legiunea de la Sebeş condusă de D.P. Marţian dispunea de un efectiv de 8805 oameni, pe când celelalte legiuni nu aveau mai mult de 5000 oameni fiecare. A participat alături de legiunile româneşti şi de trupele imperiale, în campania din noiembrie 1848 pentru cucerirea oraşelor Aiud, Turda şi Cluj.

     Cu această ocazie i s-au adus meritate aprecieri din partea ofiţerilor imperiali pentru organizarea şi eficacitatea în luptă a unităţii sale de cavalerie, singura de acest gen constituită în cadrul legiunilor româneşti în timpul revoluţiei de la 1848.

     La 13 decembrie 1848, a convocat adunarea legiunii la Sebeş, pentru pregătirea celei de a doua campanii militare, ca urmare a intrării în Transilvania a trupelor maghiare conduse de generalul Bem.

     Legiunea se afla, la sfârşitul lunii decembrie, la Blaj, alături de cea a lui Axente Sever, în vederea opririi înaintării trupelor lui Bem de la Sighişoara spre valea Mureşului.

     Legiunea sa şi-a menţinut poziţia de la Sebeş până în luna februarie 1849, după care s-a desfiinţat, ca urmare a cuceririi Transilvaniei de către armata maghiară. O parte din efectivul ei s-a retras în munţi, cum a fost cazul căpitanului Herlea din Vinerea, care a continuat să lupte în muntele Văratic până în vara anului 1849. Altă parte din efectiv a trecut în tabăra lui Avram Iancu din Munţii Apuseni.

     După revoluţie, D.P. Marţian şi-a continuat studiile la Blaj, pe care le-a absolvit în anul 1852. Cu o bursă de 300 florini, dată de Fundaţia Episcopiei Greco-Catolice din Blaj a frecventat în continuare cursurile de drept, filosofie, statistică, arheologie, numismatică şi geografie a Universităţii din Viena. Şi-a luat licenţa în “Drepturi şi ştiinţe politice” în anul 1857.

     Preocupat aproape până la obsesie de ideea propăşirii naţiunii române D.P. Marţian a plecat în acelaşi an la Bucureşti, cu speranţa că va putea contribui, prin cunoştinţele sale, la dezvoltarea culturală, ştiinţifică şi economică a românimii.

     Acolo el a propus caimacanului Al. Ghica înfiinţarea unui birou de statistică a ţării precum şi a unei catedre de economie politică.

     Năzuinţele sale vor fi îndeplinite abia după Unirea Principatelor Române.

     Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sensibil la introducerea principiilor moderne în învăţământ şi economie, a acceptat propunerile cuprinse într-un memoriu redactat de D.P. Marţian în februarie 1859.

     Astfel, la 11 mai 1859, prin decretul numărul 53, a fost numit şef al biroului de statistică, devenit mai apoi Biroul Central de Statistică al Principatelor Unite. Din acest moment şi-a dedicat întreaga sa activitate elaborării şi modernizării legislaţiei româneşti în domeniul economic şi administrativ, în concordanţă cu normele internaţionale. S-a bucurat de încrederea şi stima marilor bărbaţi care au făurit Unirea Principatelor, a domnitorului Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, N. Kretzulescu, Titu Maiorescu, B.P. Haşdeu, A. Golescu ş.a.

     A realizat, în anul 1860, primul recensământ pe baze ştiinţifice a populaţiei din Principatele Unite, care a fost de altfel, primul de acest gen din răsăritul Europei şi care a făcut obiectul participării sale la Congresul Mondial de Statistică de la Berlin din anul 1863.

     A pus bazele primelor publicaţii româneşti din domeniul economic (Analele Statistice” şi “Analele economice”) care au apărut periodic, începând din anul 1860.

     În aceste publicaţii, D.P. Marţian şi colaboratorii săi, precum şi alte personalităţi ale vieţii politice şi economice din ţară, au avut posibilitatea să-şi expună ideile şi să propună soluţii pentru consolidarea instituţiilor şi legislaţiei noului stat român.

     Din anul 1862 a devenit membru al Comisiei de verificare a legilor din Principatele Unite. A redactat legea privind organizarea municipiilor şi comunelor orăşeneşti şi a contribuit la întocmirea legislaţiei româneşti referitoare la organizarea învăţământului, a celui economic în special, legea reformei agrare, legea secularizării averilor mănăstireşti, legea vămilor, legea navigaţiei pe Dunăre, legea poştei şi a circulaţiei pe drumurile publice, legea reformei monetare.

     A avansat, în acelaşi timp şi propuneri privitoare la organizarea şi funcţionarea societăţilor economice, asigurarea creditelor, asociaţii şi societăţi de asigurare, problema finanţelor publice, problema dreptului de proprietate a străinilor în ţară, înzestrarea armatei etc.

     D.P. Marţian a fost totodată şi un mare om de ştiinţă, în special în domeniul economic şi statistic.

     A redactat şi publicat într-un timp record, de numai 5 ani, pentru că viaţa nu i-a îngăduit mai mult, 5 lucrări în volume şi 77 de articole ştiinţifice, la care se adaugă un număr mare de articole în presa vremii.

     Printre lucrările de bază amintim “Economia Socială”, “Proiectul de lege privind organizarea municipiilor şi comunelor orăşeneşti”, “Statistica ţării”, “Uniunea vamală”, “Societăţi economice”, “Criza comercială”, “Măsuri de lungime, greutate şi monetare”, “Agricultura românească”, “Comunicaţiile”, “Finanţele publice”, “Telegrafia”, “Creditul funciar”, “Proprietate şi naţionalitate”, “Igiena publică şi industrială”, “Sericicultura”, “Manufactura şi artele”, “Lucrările publice”, “Serviciul poştal”, “Şcoala naţională de agricultură”, “Legea pensiilor”, “Creditul ipotecar” etc.

     Prin aceste lucrări, D.P. Marţian punea bazele ştiinţei economice româneşti, a învăţământului de profil, precum şi a instituţiilor ce rebuia să le pună în practică. El şi-a conturat gândirea sa economică în funcţie de situaţia reală în care se găseau Principatele Unite după 1859. Era convins că nu se putea concepe o temeinică aşezare economică naţională decât pornind de la temelii.

     Aceasta însemna rezolvarea grabnică a problemei rurale prin desfiinţarea şerbiei şi împroprietărirea ţăranilor, “regim agrar întemeiat pe echitate şi omenie” recuperarea celei 1/6 părţi din teritoriul naţional ce se afla în stăpânirea străinilor, cu referire directă la secularizarea averilor mănăstireşti, crearea unei industrii naţionale cu sprijinul statului, precum şi dezvoltarea meseriilor pentru a se crea o clasă de mijloc, ca o pârgie de echilibru între cele două clase existente la noi, boierimea şi ţărănimea. În acest sens a militat pentru dezvoltarea unui învăţământ economic şi tehnic naţional de toate gradele, care să pregătească personalul necesar vieţii economice.

     Adept al teoriilor liberaliste-economice europene dar mai cu seamă a neoliberalismului, propune un intervenţionism de stat cu caracter protecţionist, pentru a se evita dependenţa economică totală şi politică faţă de alte state dezvoltate, în special faţă de Imperiul Austriac.

     Nu recomanda o rupere totală şi rapidă cu unele tradiţii naţionale şi nici copierea servilă a unor aşezăminte similare din străinătate, care nu se potriveau cu situaţia economică şi socială a Principatelor Unite.

     Din 1861 D.P. Marţian s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală ce s-a agravat, mai ales din 1864. I s-au acordat mai multe concedii pentru a se trata.

     A murit la data de 2 iulie 1865, având doar 36 de ani, la München, în drum spre Italia, unde spera să-şi găsească însănătoşirea. Moartea lui ne aminteşte de un alt mare revoluţionar român, Nicolae Bălcescu, care, la fel, s-a stins din viaţă prematur, departe de pământul natal.

     Ziarele epocii au consemnat pierderea pentru ţară a primului economist român. De asemenea şi marile personalităţi ale epocii, în frunte cu domnitorul Al. I. Cuza, B.P. Haşdeu, A. Golescu, N. Kretzulescu şi mai ales de M. Kogălniceanu care a recunoscut contribuţia lui D.P. Marţian la întemeierea ştiinţei economice româneşti, afirmând că “este singurul om care a înzestrat ţara şi literatura noastră cu cărţi de statistică şi a organizat statistica pe care o avem”.

Prof. Melania MUTU

Colegiul Economic  “Dionisie Pop Marţian”, Alba Iulia

Bibliografie

V. Slăvescu, “Viaţa şi opera economistului Dionisie Pop Marţian”, Bucureşti, 1943.

G. Bariţiu, “Părţi alese din Istoria Transilvaniei”, vol. II, pp. 77-78.

S. Dragomir, “Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania”, vol. II, p. 17.

L. Maior, “Aspecte ale organizării administraţiei româneşti în anii 1848-1849 în Transilvania,  în Acta MN, IV, pp. 563-565.

S. Dragomir, “Avram Iancu”, Bucureşti, 1965, pp. 90-91.

Gh. Anghel, “Din activitatea prefectului Dionisie Pop Marţian şi a legiunii române din Sebeş în anii revoluţiei din 1848-1849 din Transilvania”.