România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Unirea - Îmbrăcăminte sacră a limbii române

       Doar sub semnul Unirii patria rodeşte precum anotimpurile sub bagheta magică a luminii.

     Unirea este sămânţa mirabilă în care s-au întruchipat şi se întruchipează cele mai înflăcărate virtuţi ale poporului român rămase de-a lungul şi de-a latul istoriei brazdă protectoare pentru Numele nostru de ŢARĂ, adică sentimental cel mai curat pe care trebuie să-l transmitem generaţiilor viitoare.

     Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie este însăşi îmbrăcămintea sacră a tricolorului în eternitate.

     Proclamarea din Decembrie Unu ca Zi Naţională a României în anul 1990 a îndreptăţit pentru totdeauna un act eroic al poporului roman în istoria naţională şi universală, şi ea aparţine Ţării întregi. Şi Ţara este Sfântă - Iar locul în care s-a înfăptuit - Alba Iulia - este de asemenea Sfânt.

     Cei 83 de ani scurţi de la această unică şi tulburătoare Zi, aşteptată de sângele secătuit al românilor de pretutindeni, nu o dată marginalizat, tras pe roată, pus în ştreang, împărţit spânzurătorilor, fiarelor, umbrelor, dar reînviind precum bobul de sub brazda primăverii, strălucesc aparte în inima noastră ca un surâs al maturităţii pentru soarta unei patrii de sfârşit.

     Anii aceştia au revigorat seva aceluiaşi trunchi, aceluiaşi portret ar românismului, udând cu trudă şi vise rădăcinile aceluiaşi grai, sămânţă, literă cu literă prin solidaritatea tuturor fiilor adevăraţi.

     În această zi fiecare persoană, fiecare instituţie, fiecare casă, trebuie să simtă povara dulce, jertfelnicia unei IUBIRI, a respectului faţă de eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai Limbii Române. Ea nu se negociază, pe frumuseţea ei nu se fac pariuri, nu se minte, nu se fură, nu se blestemă, nu se dau avansuri deşarte. Ea este numărul nostru de CASĂ, singura noastră şansă de a supravieţui pe Planeta Pământ atât de răscolită de funingine, ură, gloanţe şi globalizare.

     Paginile acestui număr de revistă, al DACOROMANIEI, se constituie într-un strigăt de adâncă moralitate, de chemare la manifestările Zilei Naţionale a României de la 1 Decembrie organizate la Alba Iulia în această Cetate a Unirii, tocmai pentru a continua să ne omagiem, astfel, propria biografie în eternitate, ca răsăritul de soare ce ne aparţine în toată măreţia lui.

     Veniţi, şi nu uitaţi că numai sub semnul Unirii Patriei rodeşte cu adevărat.

Scriitor, Ioan Mărginean