|
Doar sub semnul Unirii patria rodeşte precum anotimpurile sub bagheta
magică a luminii.
Unirea este sămânţa mirabilă în care s-au întruchipat
şi se întruchipează cele mai înflăcărate virtuţi
ale poporului român rămase de-a lungul şi de-a latul istoriei
brazdă protectoare pentru Numele nostru de ŢARĂ, adică
sentimental cel mai curat pe care trebuie să-l transmitem generaţiilor
viitoare.
Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie este însăşi îmbrăcămintea
sacră a tricolorului în eternitate.
Proclamarea din Decembrie Unu ca Zi Naţională a României în
anul 1990 a îndreptăţit pentru totdeauna un act eroic al
poporului roman în istoria naţională şi universală,
şi ea aparţine Ţării întregi. Şi Ţara este
Sfântă - Iar locul în care s-a înfăptuit - Alba Iulia - este
de asemenea Sfânt.
Cei 83 de ani scurţi de la această unică şi tulburătoare
Zi, aşteptată de sângele secătuit al românilor de
pretutindeni, nu o dată marginalizat, tras pe roată, pus în
ştreang, împărţit spânzurătorilor, fiarelor,
umbrelor, dar reînviind precum bobul de sub brazda primăverii,
strălucesc aparte în inima noastră ca un surâs al maturităţii
pentru soarta unei patrii de sfârşit.
Anii aceştia au revigorat seva aceluiaşi trunchi, aceluiaşi
portret ar românismului, udând cu trudă şi vise rădăcinile
aceluiaşi grai, sămânţă, literă cu literă
prin solidaritatea tuturor fiilor adevăraţi.
În această zi fiecare persoană, fiecare instituţie,
fiecare casă, trebuie să simtă povara dulce, jertfelnicia
unei IUBIRI, a respectului faţă de eroii cunoscuţi şi
necunoscuţi ai Limbii Române. Ea nu se negociază, pe frumuseţea
ei nu se fac pariuri, nu se minte, nu se fură, nu se blestemă,
nu se dau avansuri deşarte. Ea este numărul nostru de CASĂ,
singura noastră şansă de a supravieţui pe Planeta Pământ
atât de răscolită de funingine, ură, gloanţe şi
globalizare.
Paginile acestui număr de revistă, al DACOROMANIEI, se
constituie într-un strigăt de adâncă moralitate, de chemare la
manifestările Zilei Naţionale a României de la 1 Decembrie
organizate la Alba Iulia în această Cetate a Unirii, tocmai pentru a
continua să ne omagiem, astfel, propria biografie în eternitate, ca
răsăritul de soare ce ne aparţine în toată măreţia
lui.
Veniţi, şi nu uitaţi că numai sub semnul Unirii
Patriei rodeşte cu adevărat.
Scriitor,
Ioan Mărginean
|
|
