|
(continuare din numărul 7)
Am prezentat în numerele 6 şi 7 ale revistei noastre principalele
culte şi secte neoprotestante care activează în România, cu
specificul lor doctrinar, istoria lor, apariţia lor în ţara
noastră şi uneltele de care s-au folosit ori, mai bine spus,
"întemeietorii" lor pe pământul românesc. Ne-am limitat
la grupările neoprotestante cele mai importante: baptiştii,
adventiştii, penticostalii, creştinii după evanghelie sau
pocăiţii şi iehoviştii sau martorii lui Iehova.
Desigur acestea nu sunt singurele secte din România. De mai puţină
importantă, în sensul că au un număr mai redus de aderenţi,
dar nu mai putin virulente sau periculoase, întâlnim şi alte grupări
sectare, cum sunt: nazarinenii, secerători, betaniştii, etc. În
afară de rătăcirile doctrinare, adesea mult mai grave decât
ale sectelor mai mari, extremismul şi "fundamentalismul"
impun, adepţilor acestor mici grupări, reguli şi restricţii
foarte severe, ce ne amintesc de talibani, pentru că nu este prea
mare diferenţă între rigoriştii creştini şi cei
islamici.
Nazarinenii,
spre exemplu, interzic adepţilor lor orice fel de distracţii,
vizionarea filmelor sau mersul la spectacole, muzica şi orice fel de
cântece "lumeşti", petrecerile de familie legate de nunţi,
botezuri sau onomastici, îi exclud pe fumători sau pe cei ce consumă
băuturi alcoolice, pe cei care vorbesc murdar sau se îmbracă
"necuviincios".
Secerătorii
(sau creştinii ultimelor zile), o grupare al cărei nume însuşi
trădează agresivitatea şi violenţa celor ce vor fi
destinaţi de Dumnezeu să îndeplinească ultimul
"seceriş", să adune "neghina", s-o smulgă
fără milă şi s-o arunce în foc. De remarcat că
întemeietorul lor, Alexandru Török, ungur din Budapesta, ajunge la Timişoara,
după primul război mondial şi încearcă să-i
organizeze pe maghiari într-o mişcarea revanşardă, împotriva
marii împliniri româneşti de la 1 Decembrie 1918. Propagandei
"secerătorilor" i-a căzut pradă şi un român,
moldovean, stabilit în Transilvania. Interzisă şi în
ţările occidentale şi în România, din perioada interbelică,
au reapărut, după 1990, la Timişoara.
Betaniştii
sunt o mişcare "reformistă" a Bisericii Reformate, născută
în sânul acestei biserici şi împotriva ei. Betaniştii se
socotesc urmaşi ai poporului ales (Betania - localitate din
Palestina) şi se izolează de ceilalţi creştini "păcătoşi".
În România ajung tot pe filieră maghiară prin Dr. Keskemety
Ştefan, profesor de teologie la Cluj. În ultimul timp, sunt foarte
activi în cadrul "Federaţiei societăţilor
pietiste" denumită şi "Federaţia transilvăneană",
depun un jurământ şi luptă pentru organizarea unei
universităţi de stat în limba maghiară. Şi ei ca
şi secerătorii sau nazarinenii se caracterizează printr-un
rigorism feroce.
Ar mai fi de amintit stiliştii, o mişcare apărută la
noi în 1924 când Biserica Ortodoxă Română a adoptat îndreptarea
calendarului. Răspândirea stiliştilor vizează mai ales
Moldova şi sunt organizaţi sub conducerea unor călugări
fanatici şi ignoranţi care umblă prin sate şi îndeamnă
la nesupunere faţă de autoritatea bisericească. Astfel de călugări
stilişti pot fi întâlniţi peste tot în ţară. Prin
orase, cerând bani pentru construirea de mănăstiri. Majoritatea
călugărilor şi călugăritelor întâlniţi pe
stradă, cu un mic înscris gen: "Ajutaţi la construirea mănăstirii
sau schitului .... din comuna ...." sunt stilişti care ascund
adevărata lor identitate şi înşeală buna credinţă
a credincioşilor ortodocşi dispuşi să jertfească,
ceva din puţinul lor, pentru construirea unei mănăstiri
şi nu ştiu că, de fapt, ajută pe cei care luptă
împotriva Bisericii noastre strămoşeşti. Au început să
construiască schituri şi mănăstiri chiar şi în
zonele unde n-au existat niciodată stilişti pentru a putea să
facă prozelitism printre credincioşii ortodocşi.
Pentru a completa panorama concurentelor de factură religioasă,
care îşi caută adepţi printre români, nu putem să nu
amintim următoarele categorii:
- mişcările şi
organizaţiile spiritiste din care fac parte:
spiritismul, teosofia şi antroposofia;
- grupări ocultiste indiene:
Crâşna, Meditaţii transcedentale, s.a.;
- mişcarea arabo-persană:
Bah'i;
- mişcări ocultiste
asiatice: Moon, Sika Gakai;
- mişcări din gruparea
"Lumea nouă": Scientologii, Fiii păcii,
Ufolatrii, Mormonii, Copiii Domnului, ş.a.m.d.
- mişcări din Europa
Occidentală ca Armata Salvării, Metodismul,
Marele Graal, Biserica creştină universală, Prietenii
omului, Biserica liberă;
- secte teroriste ucigaşe
şi sinucigaşe ca Războinicii regelui
Hristos, Templul popoarelor, Templul Soarelui, Davidienii;
- secte neopăgâne sau
satanice cum sunt "Biserica" satanismului,
"Biserica" luciferică, Fraternitatea "albă",
s.a.
Toate acestea din urmă, deşi nu au o prezentă consistentă
în România, din cauza respectării cu mult simt a tradiţiilor
şi datinilor noastre strămoşeşti, nu trebuiesc
neglijate. Unele doctrine pătrund în mediile "politice"
şi "culturale" aşa cum sunt francmasoneria,
spiritismul, new age, altele reuşesc să atragă persoane cu
probleme psihice sau dornice de o religie mai "exotică" aşa
cum sunt Chrâşna sau Bah'i sau pe unii tineri, chiar prin
intermediul drogurilor sau muzicii "hard", cum sunt sataniştii.
Faţă de cele prezentate, fără a fi alarmişti
peste măsură, trebuie să tragem un serios semnal de alarmă
conştiinţei religioase a poporului român, pentru că mulţi
se înşeală, crezând că pot fi români, cu rădăcinile
înfipte în glia străbună şi, în acest timp, să se
hrănească din seva spirituală a unei alte credinţe străine
cu totul de spiritualitatea neamului românesc. O gravă eroare şi
un mare pericol care ne paşte.
Grija noastră trebuie îndreptată în special către copii
şi tineret, care trebuiesc duşi la biserică şi învăţaţi
să cunoască şi să iubească Biserica strămoşească,
Maica neamului românesc, şi să nu se lase atraşi de întunericul
rătăcirilor sectare, pentru că, pierzând credinţa,
vom pierde şi neamul şi ţara.
Cu aceste gânduri am prezentat, în cele trei articole seriale, cultele
şi sectele neoprotestante, convinşi fiind că trebuie să
le cunoaştem pentru a şti de ce să ne ferim, şi iarăşi,
convinşi fiind că apărând Biserica străbună, apărăm
neamul şi ţara.
Redacţia
|
|
