România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

IULIA FALICIU HAŞDEU, o fiică a Roşiei Montane

     Marele cărturar, Bogdan Petriceicu Haşdeu, în anul 1868, la chemarea domnitorului Cuza, vine de la Iaşi la Bucureşti, membru în Comisia de documentare istorică. Împreună cu un grup de cercetători (studenţi) face o călătorie în Munţii Apuseni ai Transilvaniei. Doreau să calce pe urmele originii noastre comune şi să cunoască pe vitejii legionari de la 1848 care mai erau în viaţă. Poposesc în Ţara Abrudului, la Alburnus Maior, Roşia Montană de azi, unde sunt cele mai bogate mine de aur cunoscute încă din perioada daco-romană. Despre locuitorii acestei cetăţi naturale scria: "Moţii, români din Munţii Apuseni ai Transilvaniei au fost totdeauna între ardeleni ceea ce între noi au fost în trecut oltenii. Moţii şi oltenii sunt elementul românesc cel mai viteaz... Pe moţi i-am studiat eu însumi la Roşia Abrudului unde sunt vestitele mine de aur". Bogăţia în aur i-au inspirat lui Haşdeu cunoscutele versuri:

"Aţi fost vreodată la Abrud?,

Acolo-s munţii o comoară,

Tot dă sălbatecul ciocan,

Zburând scântei ca din balaur,

Se sparge bietul bolovan,

Şi-atunci din el s-alege aur...".

     La Roşia Montană, localitate situată între Abrud şi Câmpeni, sunt bine primiţi de Simion Balint, mare învăţat, pus în slujba naţiunii române. În 10 decembrie 1848 a fost numit prefect al Legiunii Auraria şi Saline. Alături de Avram Iancu şi Ioan Buteanu, preotul Simion Balint a fost unul dintre marii apărători ai Munţilor Apuseni în revoluţia de la 1848-1849. După revoluţie se retrage în mijlocul enoriasilor săi, pe care îi slujeşte până la moarte. A murit la 16 mai 1880 şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul greco-catolic din Roşia Montană, nu departe de casa în care a locuit. Un cântec îndrăgit de moţi spune: "Popa Balint ca paroh, Peste Roşia ţine foc, Ţine foc, ţine bătaie, Pe duşmani pe toţi să-i taie".

     Dumineca, după ieşirea din biserică, la şcoala primară confesională greco-catolică, s-a ţinut o serbare în cinstea oaspeţilor, după care au fost invitaţi la masă, în casa parohială în care locuia Simion Balint. Au servit la masă fete frumoase din bunele familii de români, printre care şi Iulia Felicia, nepoata Carolinei, soţia lui Balint. Cu acest prilej Haşdeu s-a îndrăgostit atât de mult de Iulia încât a cerut-o de soţie. La început, părinţii, simpli mineri, nu s-au învoit, dar la insistentele lui Balint care le-a prezentat personalitatea lui Haşdeu, onoarea prin căsătorie pentru familie şi localitate, îi determină să fie de acord. Distinsul învăţat bucovinean îşi leagă sufletul de tânăra şi frumoasa roşiancă din Ţara Moţilor, scriind cu mândrie: "Un aur ales de la Abrud a fost pentru mine nevasta mea, sufletul nevestei mele".

     În ziua de 10 iunie 1865, Iulia se căsătoreşte, la biserica Sfântul Ilie din Gorgani, cu Bogdan Petriceicu Haşdeu. "Când m-am dus la cununie Iulia mea nu avea nimic, iar eu aveam în pungă doi poli din care am plătit şi popei". Naşi au fost Ioan şi Felicia Gârbeanu şi August Treboniu Laurian. Dragostea pentru Iulia, Hasdeu o cântă în poezie, La Iulia:

Când văd o floare,

Lucind la soare,

Ca o lumină de curcubeu,

Mă fac o roză,

Ce colorează,

Flori şi mai mândre pe chipul tău,...

Când luna-n unde,

Gales s-ascunde,

Vărsând în valuri mii de scântei,

Eu jur Iulie,

Că-i mult mai vie,

Văpaia dulce din ochii tăi".

     Iulia îi aduce prin căsătorie, lui Haşdeu fericire, ce-i dă un nou sens vieţii sale. Până la căsătoria mea, din anul 1865, eu am scris câteva articole de ziare, vreo câteva broşuri, şi o colecţiune de documente, iată tot de atunci încoace, prin nevasta mea, eu m-am simţit întreg şi luminos".

     Chiar în anul cununiei Hasdeu publică volumele: Ioan Vodă cel Cumplit, Domniţa Roxanda, Răzvan şi Vidra, cu dedicaţii soţiei sale. În liniştea familiei lucra cu spor. Iulia, fără veleităţi de profesor, deputat, etc. se ocupa de treburile gospodăreşti, chibzuind banii ca să nu ducă lipsă, iar din puţinul pe care îl avea făcea parte şi săracilor.

     În lunile de vară, soţii Haşdeu călătoreau în Munţii Apuseni. Iulia îşi revedea rudeniile şi locurile copilăriei de la Roşia Montană, iar Bogdan continua cercetările ştiinţifice în regiune, descoperind, în 1867 Versul Cotroantei scris de moţul Petre Furdui. Cotroanta era un vestit corp mineral aurifer din masivul Cârnic, de la Roşia.

     O nouă călătorie în Munţii Apuseni a fost programată pentru anul 1869, când vine pe lume Lilica, geniala fiică, care umple casa lui Haşdeu de bucurie şi speranţă. Lilica şi mama ei au fost timp de 18 ani nedespărţite, în ţară şi în străinătate, acasă şi în călătorie, la Sf. Sava în Bucureşti şi la Sorbona, în Paris. Iulia îşi drămuia obligaţiile de mamă şi soţie pentru ca Haşdeu să poată scrie. Apare cartea, Istoria critică a românilor, premiată de Academia Română în anul 1873, urmată de opera "Etimologicum Magnum Romaniae", prin care se afirmă pregnant ca scriitor şi om de ştiinţă. Pentru Iulia, în prim plan sunt grijile casei şi ale copilei. Nu mai poate răspunde la toate chemările societăţilor de binefacere din care făcea parte. În timpul Războiului de independentă, 1877-1878, participă la îngrijirea răniţilor, fiind ajutată şi de Lilica, care avea doar 8 ani. Eroii de la Plevna i-au inspirat prima poezie.

     Anul 1888 este anul dramei familiei lui Hasdeu, când moare geniala lor fiică. "Dispărând Lilica, rămaşi fără dânsa pe pământ amândoi mai trăiau unul pentru altul, unul în altul, iubind pe Lilica". Mama cea bună, în ziua în care Hasdeu serba, de obicei, pe "dragile lui Iulii". Ne mărturiseşte că "de acum înainte voi serba nestrămutat aceeaşi zi de 2 iulie, o voi serba liniştit şi mulţumit, căci pentru mine ele n-au murit". Marele om de ştiinţă, zbuciumat, se stinge din viată, în 1907.

     Casa în care s-a născut şi a copilărit Iulia Faliciu se mai păstrează în Rosia Montană, dar într-o stare avansată de degradare. În coridor, pe perete, era o placă comemorativă cu inscripţia: "În această casă s-a născut şi a copilărit Iulia Faliciu (1840-1902) devotată soţie a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu şi mama genialei poete Iulia Hasdeu (1869-1885).

Aurel Sântimbrean