România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Certificatul de eternitate al lui Blaga de la Cernăuţi

     După cum ardeleanul Iosif Vulcan a aprins steaua eternă a celui mai mare Poet al românilor publicând în revista “Familia” primele versuri pe care tânărul Eminescu i le-a trimis de la Cernăuţi, la fel Sextil Puşcariu, doar jumătate de secol mai târziu, va semna în revista “Glasul Bucovinei” din acelaşi oraş de pe Prut certificatul de eternitate al celui mai mare Poet al românilor după Luceafăr publicând primele poezii ale ardeleanului Lucian Blaga, poezii care vor deveni mai târziu şi pentru totdeauna “Poemele luminii”. Se întâmpla acest lucru în luna ianuarie 1919, adică la două luni de la Marea Unire, răstimp în care spaţiul spiritual românesc unic a început să dea rod de aur pentru întreaga cultură europeană. Însă “corola de minuni a lumii” a rămas deschisă în toată splendoarea şi plinătatea sa numai două decenii, după care “gorunul” din grădina Arboroasei nu a mai “desmierdat cu frunza-i jucăuşă” mai multe generaţii de nord-bucovineni. Totuşi, “stalactita” spiritualităţii noastre comune creşte, invizibil şi necontenit şi din “Piscurile de lumină” ale frânturii noastre de neam despărţit de graniţe nefireşti. 

Ştefan BROASCĂ