România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Cetatea Hotinului - amforă şi plâns

La Hotin sub corn de gheare
Răvăşite sub nămol
Ziduri sparte şi amare
Într-un răstignit pârjol
 
Se-nvecină cu minciuna
Tot mai des spoită-n van
De un grai ce nu-i tot una
Cu făptura mea de neam

 
Iarba, doamna mea Calistru
Lumânare stă pe rug,
Jos se zbate-n doliu Nistru,
Ca un lemn umflat de plug

Blaga  - Din adânc.  Grafică de Adina ROMANESCU

 
Cu ţăranii rupţi de glie
Sau bătuţi cuie în chin,
Văruiţi blânde sicrie
În hăţişul de Hotin
 
Dacii, şi Cel Bun, Cel Mare,
Rareş, răstignit pe vânt -
Valuri de mistificare
Veninate în cuvânt,
 
Cruci înfipte-s la hotare
Şi durere-n lan de grâu
Bătucită-n trup cărare
Ce-o vor oarbă în pustiu
 
Nevopsite manuscrise
Retopite doină, dor,
Rimelate aripi, vise
Îţi strâng mâna în pridvor
 
Stă răbdarea, piatra sură,
În coloane, drob de fum -
Aer potcovit cu ură
Se inspiră trist album
 
Sunete-mpăiate caii
Săbii, puşti dormind ciopor
Beau poloni, ruşi, turci şi craii
Stemă din potcoava lor
 
Stema dulce, grea, moldavă
Sub rugină tremurând
Nu ca pasăre de pradă
Nici ca amforă de rând

 
Ci fierbinte rădăcină
Înecată în zadar -
Crucea Limbii cea stăpână -
Vatră din abecedar,
 
Duc la gură Nistru, poduri,
Bătălii, cenuşă, var -
Toate-s sânge se fac noduri
Căptuşeală de hotar,
 
Jertfa, cât mai vrea uitare?
Fată-n casă e şi-acuma -
Turn cetăţii, prag de zare,
Nu minciună, nicidecum!
 
Sare-o goarnă dintre riduri
Îi sărut şipotul lin
Şi-i rămân soldat pe ziduri -
TRICOLOR PESTE HOTIN!
 

Ion MĂRGINEAN