|
Domnule Prefect, preacucernice părinte consilier,
preacucernice părinte stareţ, preacucernici părinţi,
distinse personalităţi, oameni de cultură, oaspeţi ai
comunei noastre.
De aici din inima Transilvaniei, din satul lui
David şi al lui Şofronie, din această străveche aşezare
transilvană îngăduiţi-mi să vă adresez în
numele Consiliului local şi
al tuturor locuitorilor comunei noastre, un sincer şi călduros
“Bine aţi venit”! Şi pentru că vrem cu toţii să
fim mereu mai buni creştini, daţi-mi voie să vă
adresez tuturor, în această săptămână luminată
“Christos a înviat”!
Comuna Săliştea, fosta Cioara până
în anul 1965, situată la poalele dealurilor care alcătuiesc
ultimul val al Munţilor Şurianu, spre valea Mureşului are
vestigii arheologice şi fapte istorice cu o încărcătură
remarcabilă, care marchează autenticitatea istoriei locuitorilor
acestor meleaguri. Prezenţa îndelungată a locuitorilor acestei
zone este dovedită, printre altele, de vestigiile magico-religioase
care au aparţinut culturii Turdaş - cele trei tăbliţe
din lut ars, descoperite aici - care reprezintă o scriere pictografică
şi care sunt datate cu aproape 3.000 de ani î. Chr., deci cu un
mileniu mai vechi decât cele caracteristice scrierii sumeriene.
Onoraţi oaspeţi, distins auditoriu.
Viaţa locuitorilor acestei străvechi aşezări
transilvane a fost extrem de zbucuimată. Peste strămoşii noştri
au năvălit popoare migratoare, apoi turcii, dominaţia
austro-ungară, necazurile pricinuite de impunerea catolicismului, creşterea
obligaţiilor faţă de nobili ş.a., toate stârnind
revolta populaţiei. Astfel, prin călugărul Şofronie
aflat la schitul de pe teritoriul Cioarei, acum mănăstirea
Afetia, care s-a făcut animatorul şi exponentul ţăranilor
iobagi din Transilvania în răscoala lui Horea, comuna a devenit
cunoscută în întreaga ţară. Semnificaţia socio-naţională
a mişcării lui Şofronie (1759-1761), participarea
impresionantă la mişcarea memorandistă din 1894, jertfele
de nepreţuit din războiul pentru întregirea neamului, din
1914-1918, participarea sătenilor noştri la Marea Adunare de la
1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, sunt tot atâtea argumente ale
continuităţii româneşti pe aceste plaiuri binecuvânate,
ale dorinţei românilor de a-şi păstra nealterată fiinţa
naţională. Iată de ce ne place să afirmăm că
Cioara de altădată, Săliştea de azi, este cu adevărat
“un sat pe coordonate externe”.
Apreciem sincer osteneala D-voastră, distinşi
oaspeţi, de a vă deplasa în comuna noastră cu prilejul sărbătoririi
cărturarului Blaga, a aceluia care a iubit cu patimă “şi
flori şi ochi şi buze şi morminte”. David al nostru,
fiindcă s-a născut în acest sat, aici unde s-a născut
şi veşnicia şi Lucian Blaga, aparţin spiritualităţii
româneşti şi universale.
Am participat împreună la parastasul de
pomenire a academicianului David Prodan, născut în urmă cu 100
de ani şi trecut în eternitate acum 10 ani. Evocarea personalităţii
cărturarului David Prodan transformă Cioara de altădată,
Săliştea de azi, într-un spaţiu transcedental care permite
o adâncă reflecţie asupra destinului spiritualităţii
marelui (dispărut) academician. Cunosc din relatările unor
apropiaţi ai săi: preotul Dragosin Oana, profesorii universitari
Ioan Oana şi Dragosin Comănescu, personalitatea puternică
şi verticalitatea savantului David Prodan.
Să nu uităm niciodată, oaspeţi
şi iubiţi consăteni că în comuna noatră s-a născut
unul din cei mai străluciţi şi mai prolifici tălmăcitori
ai ştiinţei istorice româneşti, un savant de renume
mondial al cărui nume scris cu litere de aur, înobilează
panteonul marilor istorici ai poporului nostru. Să preţuim
astfel cu deplină dragoste opera savantului care are ca numitor
comun, adâncul său devotament pentru mulţimile ţărăneşti,
pentru Măria Sa Ţăranul nostru, cum spune Petre Ţuţea.
David al nostru, născut din părinţi ţărani, era mândru
de originea sa. Opera marelui David desluşeşte firele unui
eveniment considerat crucial în devenirea istorică a românilor. A
fost intransigent cu el însuşi şi cu cei din jur, era de
neclintit în severitate, neiertător la ticăloşia omenească.
Verticalitatea, integritatea şi întreaga lui viaţă să
ne fie exemplu demn de urmat.
Să nu-l uităm pe David!
Cioara, la 12 mai 2002
|
|
