România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Discursul domnului Constantin Stuparu, primarul comunei Cioara, rostit în cadrul Festivalului Internaţional “Lucian Blaga”, la comemorarea acad. D. Prodan de la Cioara, în 12 mai 2002

     Domnule Prefect, preacucernice părinte consilier, preacucernice părinte stareţ, preacucernici părinţi, distinse personalităţi, oameni de cultură, oaspeţi ai comunei noastre.

     De aici din inima Transilvaniei, din satul lui David şi al lui Şofronie, din această străveche aşezare transilvană îngăduiţi-mi să vă adresez în numele Consiliului local  şi al tuturor locuitorilor comunei noastre, un sincer şi călduros “Bine aţi venit”! Şi pentru că vrem cu toţii să fim mereu mai buni creştini, daţi-mi voie să vă adresez tuturor, în această săptămână luminată “Christos a înviat”!

     Comuna Săliştea, fosta Cioara până în anul 1965, situată la poalele dealurilor care alcătuiesc ultimul val al Munţilor Şurianu, spre valea Mureşului are vestigii arheologice şi fapte istorice cu o încărcătură remarcabilă, care marchează autenticitatea istoriei locuitorilor acestor meleaguri. Prezenţa îndelungată a locuitorilor acestei zone este dovedită, printre altele, de vestigiile magico-religioase care au aparţinut culturii Turdaş - cele trei tăbliţe din lut ars, descoperite aici - care reprezintă o scriere pictografică şi care sunt datate cu aproape 3.000 de ani î. Chr., deci cu un mileniu mai vechi decât cele caracteristice scrierii sumeriene.

     Onoraţi oaspeţi, distins auditoriu.

     Viaţa locuitorilor acestei străvechi aşezări transilvane a fost extrem de zbucuimată. Peste strămoşii noştri au năvălit popoare migratoare, apoi turcii, dominaţia austro-ungară, necazurile pricinuite de impunerea catolicismului, creşterea obligaţiilor faţă de nobili ş.a., toate stârnind revolta populaţiei. Astfel, prin călugărul Şofronie aflat la schitul de pe teritoriul Cioarei, acum mănăstirea Afetia, care s-a făcut animatorul şi exponentul ţăranilor iobagi din Transilvania în răscoala lui Horea, comuna a devenit cunoscută în întreaga ţară. Semnificaţia socio-naţională a mişcării lui Şofronie (1759-1761), participarea impresionantă la mişcarea memorandistă din 1894, jertfele de nepreţuit din războiul pentru întregirea neamului, din 1914-1918, participarea sătenilor noştri la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, sunt tot atâtea argumente ale continuităţii româneşti pe aceste plaiuri binecuvânate, ale dorinţei românilor de a-şi păstra nealterată fiinţa naţională. Iată de ce ne place să afirmăm că Cioara de altădată, Săliştea de azi, este cu adevărat “un sat pe coordonate externe”.

     Apreciem sincer osteneala D-voastră, distinşi oaspeţi, de a vă deplasa în comuna noastră cu prilejul sărbătoririi cărturarului Blaga, a aceluia care a iubit cu patimă “şi flori şi ochi şi buze şi morminte”. David al nostru, fiindcă s-a născut în acest sat, aici unde s-a născut şi veşnicia şi Lucian Blaga, aparţin spiritualităţii româneşti şi universale.

     Am participat împreună la parastasul de pomenire a academicianului David Prodan, născut în urmă cu 100 de ani şi trecut în eternitate acum 10 ani. Evocarea personalităţii cărturarului David Prodan transformă Cioara de altădată, Săliştea de azi, într-un spaţiu transcedental care permite o adâncă reflecţie asupra destinului spiritualităţii marelui (dispărut) academician. Cunosc din relatările unor apropiaţi ai săi: preotul Dragosin Oana, profesorii universitari Ioan Oana şi Dragosin Comănescu, personalitatea puternică şi verticalitatea savantului David Prodan.

     Să nu uităm niciodată, oaspeţi şi iubiţi consăteni că în comuna noatră s-a născut unul din cei mai străluciţi şi mai prolifici tălmăcitori ai ştiinţei istorice româneşti, un savant de renume mondial al cărui nume scris cu litere de aur, înobilează panteonul marilor istorici ai poporului nostru. Să preţuim astfel cu deplină dragoste opera savantului care are ca numitor comun, adâncul său devotament pentru mulţimile ţărăneşti, pentru Măria Sa Ţăranul nostru, cum spune Petre Ţuţea. David al nostru, născut din părinţi ţărani, era mândru de originea sa. Opera marelui David desluşeşte firele unui eveniment considerat crucial în devenirea istorică a românilor. A fost intransigent cu el însuşi şi cu cei din jur, era de neclintit în severitate, neiertător la ticăloşia omenească. Verticalitatea, integritatea şi întreaga lui viaţă să ne fie exemplu demn de urmat.

     Să nu-l uităm pe David!

 

Cioara, la 12 mai 2002