România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sub steaua spirituală a lui Eminescu

     Eminescu, zic ideologii ucrainieni, ar fi un “geniu rău” sau un “rău cu raţiune”, după cum a fost intitulat un articol în ziarul “Ceas”, de fapt un apel semnat de mai multe formaţiuni politice şi organizaţii neguvernamentale împotriva ridicării statuii lui Eminescu la Cernăuţi, difuzat la manifestarea de inaugurare a acesteia în ziua de 15 iune 2000. Asupra celor ce nu cunosc istoria, asupra ignoranţilor, “argumentele”, desigur false, necorespunzătoare realităţii, citate trunchiat din Eminescu, interpretările premeditat răuvoitoare ar putea să aibă un anumit impact şi, probabil, că au, iar sarcina noastră, a intelecturalilor români din Bucovina de Nord, este să combatem elucubraţiile la adresa fiinţei noastre spirituale, să le demascăm “argumentele” înainte de toate în faţa cititorilor de limbă ucrainiană. Anume din acest imbold s-a scris un articol în care au fost demolate toate atacurile ofensatoare la adresa lui Eminescu, dar era prea puţin ca articolul respectiv, intitulat “Răul cu raţiune” sau “raţiunea răului şi a urii?” să fie publicat în ziarele româneşti - “Plai Românesc” şi “Zorile Bucovinei”, după cum s-a întâmplat, obiectivul fiind totuşi ca el să fie adus la cunoştinţa ucrainienilor, adică a celor care citesc “Ceas”, “Melodii bukovineţ” etc. şi care nu deţin alte surse de informare. De aceea, articolul a fost tradus în limba ucrainiană şi trimis la publicaţiile din regiune cu solicitarea de a fi oferit tuturor spre lectură, motivând într-o scrisoare aparte dreptul acesta de a cunoaşte şi poziţia intelectualilor români, de a cunoaşte adevărul. Sigur, nu ne-am făcut prea mari iluzii, cel puţin referitoare la “Ceas”-ul ucrainienilor, hotărând că am putea convinge redactorul acestui infam ziar să publice articolul nostru numai prin intermediul organelor ce stau la protecţia legii în Ucraina, adică a procuraturii, a comitetului de stat pentru informaţii... Răspunsul primit de la procuror a fost pe măsura ziarului “Ceas”. Dacă Eminescu se simte calomniat, n-are decât să acţioneze în judecată publicaţia respectivă...

     Însă cea mai tristă amintire din “Anul Eminescu 2000”, la Cernăuţi, şi cred că trebuie să o spunem şi pe asta cât de regretabilă ar fi, e legată tot de nişte falsuri, ce se înscriu în acest context cu “apelurile” antiromâneşti ale ucrainienilor, falsuri comise de această dată de români... dar în numele evreilor. Avem suficiente dovezi, din păcate, că anume aşa stau lucrurile. Eminescu a fost denigrat ca fiind antisemit, ceea ce n-a fost în realitate decât o altă tentativă de diminuare a valorii şi importanţei pe care o are Poetul pentru românii nord-bucovineni. Chipurile evreieşti, foştii deţinuţi ai lagărelor de concentrare nazistă şi ai ghetourilor, ar protesta împotriva amplasamentului statuii, deoarece acolo ar fi fost cândva împuşcaţi oameni, ceea ce constituie o abjectă minciună. Pe de altă parte, aceiaşi autori ai falselor scrisori care “deplâng” antisemitismul lui Eminescu i-au incriminat de antisemitism şi pe intelectualii români ce au insistat ca statuia să fie, totuşi, acolo unde se află deja, chiar în centrul oraşului, în vecinătatea fostului Palat cultural al românilor (acum şi acest patrimoniu românesc este în pericol, fiindcă va fi degrabă scos la mezat), au insistat pentru că este într-adevăr un loc reuşit, dar şi pentru că altfel statuia lui Eminescu nu ar mai fi fost niciodată. A fost de fapt, o provocare... Evreii din Cernăuţi, însă, au dat dovadă de multă înţelepciune (înţelepciune ce ne lipseşte nouă) şi trebuie să le fim recunoscători că şi-au făcut publică poziţia (cu ajutorul nostru) într-o scrisoare deschisă, în care au subliniat un mare adevăr: “Un monument de mărimea lui Eminescu nu poate jigni memoria victimelor Holocaustului, iar statuia sa va onora orice loc din Cernăuţi”.

     Este cunoscut acum rolul fatidic pe care l-au avut politicienii în destinul lui Eminescu, în boala poetului, înainte de toate pentru implicarea sa în problemele românilor înstrăinaţi din imperiul Habsburgic - din Bucovina, ale celor din Basarabia, cauza cărora a apărat-o până la sacrificiul de sine. Se politizează şi în prezent destul de mult în jurul numelui lui Eminescu, fiindcă sunt destui politicieni care doresc să-şi lustruiască sau să-şi facă o imagine cu ajutorul lui Eminescu. Anume în acest context a căzut victimă unei politizări excesive şi statuia lui Eminescu de la Cernăuţi. Cineva, vorbesc de Bucureşti, a ţinut foarte mult, în interese de imagine personală, să-şi lege numele de statuia Luceafărului de la Cernăuţi, să-şi manifeste în acest fel grija faţă de românii nord-bucovineni, după ce s-au semnat tratate şi convenţii care i-au aruncat pe aceşti români, care insistă cu tot dinadinsul să rămână încă români într-o neagră deznădejde. Iar când nu s-a reuşit ca statuia lui Eminescu să lucreze în favoarea imaginii acestor politicieni, s-a lucrat, din păcate, împotriva statuii.

Delegaţia Fundaţiei "Alba Iulia 1918 pentru unitatea si integritatea României" la statuia marelui Eminescu de la Cernauţi

     Precizăm încă o dată, spre cinstirea lui, că statuia lui Eminescu din centrul Cernăuţilor o datorăm excepţionalului nostru sculptor Dumitru Draşcovschi, care astfel îşi încununează opera artistică cu cel mai iubit şi totodată reprezentativ simbol al românilor de pretutindeni.

Ştefan BROASCĂ

Redactor şef al publicaţiei

“Plai românesc” din Cernăuţi