România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

ZAHARIA MUNTEANU un mare luptător albaiulian pentru întregirea României

     S-a născut în anul 1881 din părinţi ţărani, în comuna Merghindeal din fostul judeţ Târnava Mare. Şcoala elementară a absolvit-o în comuna natală iar cursurile liceale şi universitare, la Sibiu şi Cluj. A fost elev şi student eminent şi poliglot recunoscut. La liceul din Sibiu a fost coleg şi prieten cu Octavian Goga, lângă care şi-a desăvârşit cunoştinţele de istorie naţională şi s-a cristalizat ideea de unitate a românilor. A avut strânse relaţii cu Gh. Pop, Oct. Tăslăuariu, Ion Agârbiceanu, Alex. Ciura şi mulţi alţi oameni de cultură şi patrioţi înflăcăraţi. Prin aceştia a ajuns la Cenaclul scriitorilor de la revista Luceafărul.

     După absolvirea Facultăţii de Drept şi obţinerea titlului de doctor s-a stabilit în Alba Iulia. Aici s-a remarcat ca un bun jurist şi s-a înregimentat, în scurt timp, printre elitele oraşului, profesionişti de marcă şi patrioţi recunoscuţi. Printre aceştia amintim familiile de medici, profesori, avocaţi şi preoţi: Velican, Zaharia Muntean, Ioan Marceac, I. Colbazi, Alex. Fodor, Gh. Medrea, V. Vlad, I Teculescu, V. Urzică şi mulţi, mulţi alţii. Împreună au iniţiat activităţile premergătoare marelui act de la 1 Decembrie 1918, şi au coordonat desfăşurarea lui.

     În anul 1912 s-a căsătorit cu fiica memorandistului Rubin Patiţia, cel mai mare patriot român al vremii, din Alba Iulia, unul din principalii luptători pentru drepturile noastre naţionale îndeosebi între anii 1892-1894. Atmosfera de profund patriotism din familia memorandistului a contribuit decisiv la consolidarea ideilor patriotice ale tânărului avocat, sprijinit şi încurajat şi de soţia sa, Elena, preşedinta Societăţii Femeilor Române din Alba Iulia, care a iniţiat nenumărate acţiuni patriotice şi filantropice în oraşul de pe Mureş.

     În prima parte a anului 1915 se desfăşură o intensă campanie pentru intrarea României în război, împotriva Austro-Ungariei. Acest fapt era evident şi în activitatea principalilor oameni politici români. Era limpede că orice speranţă de atragere a acesteia de partea puterilor centrale era iluzorie. Acest fapt a determinat autorităţile austro-ungare să efectueze unele importante lucrări tactice de apărare în diferite puncte strategice din Transilvania. Astfel de lucrări s-au executat şi în jurul oraşului Alba Iulia, pe malul drept al râului Mureş. Era considerat un aliniament strategic de apărare iar lucrările genistice au fost executate de ţăranii din satele riverane Mureşului.

     În acelaşi timp, pentru intimidarea românilor din Alba Iulia şi din împrejurimi, precum şi pentru “ţinerea în frâu a românilor” în eventualitatea intrării în acţiune a României, în oraşul nostru au fost detaşate trei batalioane de honvezi, în exclusivitate maghiari.

     În aceste împrejurări critice, avocatul albaiulian Zaharia Munteanu, prin intermediul locotenentului Aurel Bogdan din Regimentul austro-ungar 50 Infanterie, stabilit în cetatea de la Alba Iulia, a strâns informaţii complete privind lucrările genistice de pe Mureş şi au întocmit schiţe ale amplasamentelor şi lucrărilor strategice. Întreaga documentaţie “de spionaj” a fost transmisă Statului major al armatei române.

     Acţiunea a fost descoperită iar av. Zaharia Munteanu, arestat, împreună cu farmacistul Victor Pop din Alba Iulia, cel care l-a pus pe Zaharia Munteanu în legătură cu fratele său, David Pop, dascăl la Hărman, care a transmis, peste munţi documentaţia strategică întocmită cu mari sacrificii. Până la urmă au fost arestaţi 16 intelectuali români şi transportaţi în cătuşe la Cluj.

     Prin faptele lor au dovedit dorinţa vie de a contribui la înfăptuirea unităţii noastre naţionale. Pentru acest motiv au fost judecaţi de Curtea Marţială a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj în intervalul 6 decembrie 1916 - 8 februarie 1917. Sentinţa pronunţată prevedea “condamnarea la moarte prin ştreang” a 9 inculpaţi, printre care şi Zaharia Munteanu şi V. Pop

     Din fericire sentinţa nu a fost executată imediat. În urma a două recursuri s-a obţinut amânare până în primăvara anului 1918, când sentinţa a devenit definitivă.

     Situaţia militară şi politică, devenită nefavorabilă Austro-Ungariei a determinat pe împăratul de la Viena să fie “receptiv” la cererea de graţiere a condamnaţilor de la Cluj, cerere care i-a fost înmânată de Candin Isopescu-Grecul, profesor de drept civil la Cernăuţi şi deputat în Parlamentul de la Viena. Graţierea s-a executat de abia în octombrie 1918 când monarhia austro-ungară a intrat în plin proces de destrămare.

     La 4 noiembrie 1918, Zaharia Munteanu şi ceilalţi fruntaşi români au fost aleşi în Consiliul Naţional Român local al Alba-Iuliei. În şedinţa din 16 noiembrie 1918 a acestui consiliu, Zaharia Munteanu a fost eliberat de unele însărcinări, încredinţându-i-se misiunea de redactare a ziarului “Alba Iulia”, atât de necesar în acel moment istoric. A avut alături o serie de “condeie talentate” printre care pe Horea Teculescu, Al. Lupeanu-Melin, Traian Popa şi Emil Pop.

     S-a stins din viaţă în anul 1972, la vârsta de 91ani. Este înmormântat în cavoul familial din cimitirul Maieri, alături de soţia sa, Elena şi marele patriot român, memorandistul Rubin Patiţia, tatăl acesteia.

     Cavoul este îngrijit cu pietate de dl. Nicolae Muntean, membru al Fundaţiei noastre.

     Pentru întreaga activitate profund patriotică desfăşurată cu abnegaţie şi sacrificiu de membrii acestei familii de mari patrioţi şi cunoscuţi filantropi, avem obligaţia morală şi patriotică de a-i face cunoscuţi şi de a le cinsti memoria aşa cum se cuvine. Fundaţia noastră va fixa pe locuinţa lor o placă comemorativă, care să amintească celor ce vor urma că acolo a fost un cuib de patrioţi români, că acolo a fost găzduit în zilele premergătoare Marii Uniri, Vasile Goldiş, că acolo se va simţi întotdeauna pulsul unei dorinţi milenare, ale unei naţii milenare în oraşul bimilenar, ALBA IULIA.

 

Ion STRĂJAN

după articolul prof. Eugen Hulea, din Apulum vol. 11/1973 (897-900) şi alte surse