|
S-a născut în anul 1881 din părinţi
ţărani, în comuna Merghindeal din fostul judeţ Târnava
Mare. Şcoala elementară a absolvit-o în comuna natală iar
cursurile liceale şi universitare, la Sibiu şi Cluj. A fost elev
şi student eminent şi poliglot recunoscut. La liceul din Sibiu a
fost coleg şi prieten cu Octavian Goga, lângă care şi-a
desăvârşit cunoştinţele de istorie naţională
şi s-a cristalizat ideea de unitate a românilor. A avut strânse
relaţii cu Gh. Pop, Oct. Tăslăuariu, Ion Agârbiceanu, Alex.
Ciura şi mulţi alţi oameni de cultură şi patrioţi
înflăcăraţi. Prin aceştia a ajuns la Cenaclul
scriitorilor de la revista Luceafărul.
După absolvirea Facultăţii de Drept
şi obţinerea titlului de doctor s-a stabilit în Alba Iulia.
Aici s-a remarcat ca un bun jurist şi s-a înregimentat, în scurt
timp, printre elitele oraşului, profesionişti de marcă
şi patrioţi recunoscuţi. Printre aceştia amintim
familiile de medici, profesori, avocaţi şi preoţi: Velican,
Zaharia Muntean, Ioan Marceac, I. Colbazi, Alex. Fodor, Gh. Medrea, V.
Vlad, I Teculescu, V. Urzică şi mulţi, mulţi alţii.
Împreună au iniţiat activităţile premergătoare
marelui act de la 1 Decembrie 1918, şi au coordonat desfăşurarea
lui.
În anul 1912 s-a căsătorit cu fiica
memorandistului Rubin Patiţia, cel mai mare patriot român al vremii,
din Alba Iulia, unul din principalii luptători pentru drepturile
noastre naţionale îndeosebi între anii 1892-1894. Atmosfera de
profund patriotism din familia memorandistului a contribuit decisiv la
consolidarea ideilor patriotice ale tânărului avocat, sprijinit
şi încurajat şi de soţia sa, Elena, preşedinta Societăţii
Femeilor Române din Alba Iulia, care a iniţiat nenumărate acţiuni
patriotice şi filantropice în oraşul de pe Mureş.
În prima parte a anului 1915 se desfăşură
o intensă campanie pentru intrarea României în război, împotriva
Austro-Ungariei. Acest fapt era evident şi în activitatea
principalilor oameni politici români. Era limpede că orice speranţă
de atragere a acesteia de partea puterilor centrale era iluzorie. Acest
fapt a determinat autorităţile austro-ungare să efectueze
unele importante lucrări tactice de apărare în diferite puncte
strategice din Transilvania. Astfel de lucrări s-au executat şi
în jurul oraşului Alba Iulia, pe malul drept al râului Mureş.
Era considerat un aliniament strategic de apărare iar lucrările
genistice au fost executate de ţăranii din satele riverane Mureşului.
În acelaşi timp, pentru intimidarea românilor
din Alba Iulia şi din împrejurimi, precum şi pentru “ţinerea
în frâu a românilor” în eventualitatea intrării în acţiune
a României, în oraşul nostru au fost detaşate trei batalioane
de honvezi, în exclusivitate maghiari.
În aceste împrejurări critice, avocatul
albaiulian Zaharia Munteanu, prin intermediul locotenentului Aurel Bogdan
din Regimentul austro-ungar 50 Infanterie, stabilit în cetatea de la Alba
Iulia, a strâns informaţii complete privind lucrările genistice
de pe Mureş şi au întocmit schiţe ale amplasamentelor
şi lucrărilor strategice. Întreaga documentaţie “de
spionaj” a fost transmisă Statului major al armatei române.
Acţiunea a fost descoperită iar av.
Zaharia Munteanu, arestat, împreună cu farmacistul Victor Pop din
Alba Iulia, cel care l-a pus pe Zaharia Munteanu în legătură cu
fratele său, David Pop, dascăl la Hărman, care a transmis,
peste munţi documentaţia strategică întocmită cu mari
sacrificii. Până la urmă au fost arestaţi 16 intelectuali
români şi transportaţi în cătuşe la Cluj.
Prin faptele lor au dovedit dorinţa vie de a
contribui la înfăptuirea unităţii noastre naţionale.
Pentru acest motiv au fost judecaţi de Curtea Marţială a
Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj în intervalul 6 decembrie 1916 -
8 februarie 1917. Sentinţa pronunţată prevedea
“condamnarea la moarte prin ştreang” a 9 inculpaţi, printre
care şi Zaharia Munteanu şi V. Pop
Din fericire sentinţa nu a fost executată
imediat. În urma a două recursuri s-a obţinut amânare până
în primăvara anului 1918, când sentinţa a devenit definitivă.
Situaţia militară şi politică,
devenită nefavorabilă Austro-Ungariei a determinat pe împăratul
de la Viena să fie “receptiv” la cererea de graţiere a
condamnaţilor de la Cluj, cerere care i-a fost înmânată de
Candin Isopescu-Grecul, profesor de drept civil la Cernăuţi
şi deputat în Parlamentul de la Viena. Graţierea s-a executat
de abia în octombrie 1918 când monarhia austro-ungară a intrat în
plin proces de destrămare.
La 4 noiembrie 1918, Zaharia Munteanu şi
ceilalţi fruntaşi români au fost aleşi în Consiliul Naţional
Român local al Alba-Iuliei. În şedinţa din 16 noiembrie 1918 a
acestui consiliu, Zaharia Munteanu a fost eliberat de unele însărcinări,
încredinţându-i-se misiunea de redactare a ziarului “Alba
Iulia”, atât de necesar în acel moment istoric. A avut alături o
serie de “condeie talentate” printre care pe Horea Teculescu, Al.
Lupeanu-Melin, Traian Popa şi Emil Pop.
S-a stins din viaţă în anul 1972, la vârsta
de 91ani. Este înmormântat în cavoul familial din cimitirul Maieri, alături
de soţia sa, Elena şi marele patriot român, memorandistul Rubin
Patiţia, tatăl acesteia.
Cavoul este îngrijit cu pietate de dl. Nicolae
Muntean, membru al Fundaţiei noastre.
Pentru întreaga activitate profund patriotică
desfăşurată cu abnegaţie şi sacrificiu de membrii
acestei familii de mari patrioţi şi cunoscuţi filantropi,
avem obligaţia morală şi patriotică de a-i face
cunoscuţi şi de a le cinsti memoria aşa cum se cuvine.
Fundaţia noastră va fixa pe locuinţa lor o placă
comemorativă, care să amintească celor ce vor urma că
acolo a fost un cuib de patrioţi români, că acolo a fost găzduit
în zilele premergătoare Marii Uniri, Vasile Goldiş, că
acolo se va simţi întotdeauna pulsul unei dorinţi milenare, ale
unei naţii milenare în oraşul bimilenar, ALBA IULIA.
Ion STRĂJAN
după articolul prof. Eugen Hulea, din Apulum vol. 11/1973 (897-900)
şi alte surse
|
|
