În
occident,
în
timp
ce
România
se
dezvolta
în
cincinaluri
ce
ţineau
patru
ani
şi
jumătate,
se
dezvolta
o
nouă
mişcare
numită
New
Age
sau
tradus
din engleză,
Noua eră.
În America
şi apoi
în
Europa
occidentală numărul
adepţilor acestei
mişcări
creşte
vertiginos
şi
ziarele
şi
revistele
acelor
vremuri
au descris
amănunţit acest
eveniment.
Era prima
mişcare
globalistă în
care se
propovăduia un nou mod
de viaţă, noi obiceiuri, noi
practici şi
concepţii
despre
lume,
despre
economie,
politică,
tehnologie şi
religie.
Pe
atunci prin anii 60
– 70 când noi, românii,
construiam
socialismul
lumea
se
confrunta
cu
probleme
serioase
ca:
problema
păcii şi
războiului, a
economiei de
piaţă şi
a foametei,
a criminalităţii
şi a
drogurilor
şi a
înarmărilor
nucleare.
Această
mişcare
New
Age
dorea
o clasă
universală,
un
guvern
mondial unic
şi o
religie
universală.
David
Spangler,
un lider
proeminent
de atunci
al mişcării
New
Age
dorea ca ”forţe
întunecate” să
ne aducă
la lumină.
În această
direcţie
folosea orice
mijloc ca
să informeze
copiii şi
tinerii de
justeţea acestei
mişcări.
Mijloacele erau
diverse
de la
desene animate
pline de
drăcuşori,
vampiri
şi
vrăjitoare
simpatici
până
la
super
eroi
de
tip
Superman
sau
Batman
şi sărbători
de tip
Haloween.
Însă cel
mai important
mijloc de-a
convinge masele
era
şi este
muzica. Însă
nu muzica
lui
Bethoven,
Chopin, Bach,
Ceaikovski
ci o
muzică ritmată
care
să prindă
la tineri
şi pe
care autorii
mişcării au
numit-o muzica
rock.
Această
muzică
s-a
întâlnit
şi
se
întâlneşte
în
ritmurile
de
dans
ale
triburilor
primitive
în
care
sunetul tobei
bubuia în
urechile
tinerilor.
Cu 250
de ani
înainte mii
de negri
din Africa
de
Vest
au fost
aduşi în
insulele
Caraibe
dar mai
ales în
Haiti şi
Cuba ca
sclavi
pentru a
lucra
pe plantaţiile
imense de
trestie
de
zahăr,
tutun şi
bumbac.
Desigur că
negrii au
început să
practice
religia
străbunilor lor
numită
de
ei
Woodoo
în
care
ei
invocă
spiritele
pentru
a-i
ajuta.
Însă
întotdeauna
există
un sacrificiu,
de la
animal la
cel uman.
Chiar astăzi
în
2021
există
ţărani
în Haiti
care
susţin că
strămoşii lor
au făcut
aceste
ceremonii.
În timp
ce aceste
lucruri se
întâmplau în
America
şi
occident
noi
ascultam
în
România
pe
Giani
Morandi,
Al Bano,
Adriano
Celentano şi
bineînţeles pe
regele
rockului
Elvis
Presley
şi apoi
vestita
formaţie
Beatles.
Pe
aceştia îi
auzeam mai
ales la
Radio Europa
Liberă (Şopârliţa
lui
Toma
Caragiu)
şi Radio America
de unde
auzeam şi
veştile
din occident
şi muzica
rock
pe
care
o
vedeam
ca pe-o
eliberare.
Elvis
Presley
cânta şi
muzică
religioasă
(Gospel)
care-l
conducea pe
ascultător
spre
înălţare
duhovnicească
dar cânta
şi muzică
dinamică cu
mişcări de
pelvis
inconfundabile
şi
de
aceea
era
filmat
la
televiziunile
americane
doar
cu faţa,
mulţi ani
de
zile.
Din muzica
rock
s-a desprins
apoi Ozzie
Osborne care a
creat muzica
Heavy Metal
împreună cu formaţia
sa Black
Sabbath
care
a creat
nişte fani
fanatici şi
violenţi.
În
Europa
John
Lennon
de la
Beatles
declara:
”noi suntem
mai populari
decât Isus
Cristos”.
În acest
timp muzica
rock
şi heavy
metal
exploda
în formaţii
ca: Pink
Floyd,
Led
Zeppelin,
Rolling
Stones,
Bee
Gees,
Queen, Santana
şi
Lucifer
Friends iar
noi în
România
ascultam
Luminiţa
Dobrescu,
Doina
Badea,
Dan
Spătaru,
Margareta Pâslaru
şi formaţii
ca: Phoenix,
Mondial, Sincron,
Roşu şi
Negru,
Holograf,
Cargo,
Iris şi
doar
reascultându-le
ne dăm
seama ce
mari
valori
erau
atunci şi
astăzi. Dar
iată că
vine
Revoluţia din 1989 şi
avem
dreptul să ascultăm
orice muzică iar de
la
George
Enescu,
Ciprian
Porumbescu
şi
până la
manele
a
fost
o cale
foarte
scurtă.
După 89
s-a început
manelizarea
României
care
în fond
este tot
o
influenţare
a mulţimilor
şi-n acest
caz, a
românilor.
Acest
lucru ar
fi fost
imposibil dacă
noi ne-am
fi păstrat
moştenirea
muzicală, folclorul
nostru atât
de
frumos
dar din
păcate la
petreceri,
în maşini,
la
restaurante
şi chiar
în puşcării
auzi manele
care
urlă la
maxim. Intensitatea
sunetului este
la fel
de
mare
ca şi
la muzica
heavy
metal. Un
mare
neurolog
american
William
Varoll
de
la
Universitatea
Stanford
spunea
cum acţionează
muzica de
intensitate maximă
de mii
de decibeli
asupra
creierului
umean.
După
ce
ascultă
asemenea
tip
de
muzică
tinerii au mare
înclinaţie spre alcool,
violenţă, orgii sexuale
şi de ce
nu,
agresiuni?
Să se
înţeleagă
bine,
nu am
nimic cu
maneaua de
bună calitate
care
apare
în secolul
XIX prin
1880 ca
o muzică
psaltică. Ea
a fost
cântată atunci
de o
mână de
lătari bătrâni
pentru clienţii
lor boieri.
În 1949
doi folclorişti
români
descoperă un
gen de
manea
turcească
într-un sat
dunărean
Clejani,
care
astăzi este
vestit.
În anii
60 în
plină epocă
comunistă
câţiva
celebri muzicieni
bucureşteni
de etnie
romă
aruncă pe
piaţă o
muzică
ritmată
percepută
ca
noua
manea.
De
atunci
şi
până
astăzi
după
Revoluţie
maneaua se
dezvoltă
în dinamică
şi cu
toate că
are
texte
submediocre
încet, încet
cucereşte
publicul
român
de la
omul de
rând până
la intelectuali.
Maneaua se
aude
pretutindeni:
în casă,
pe
stradă,
în maşini,
la
restaurante,
pe
litoral
şi chiar
în occident.
Apar şi
specialiştii ei,
maneliştii şi
industria lor
care
aduce milioane
de
euro
venit.
Cine nu
a auzit
de Florin
Salam sau
Vali
Vijelie? În
concluzie se
vede
clar că
noile manele
seamănă izbitor
de
tare
cu
rap-ul,
heavy
metal, hip-hop-ul
occidental. Din
păcate unele
manele
repetă
la nesfârşit
că oamenii
sunt răi,
că se
bucură de
necazul tău,
că te
bârfesc pe
la
spate,
că doar
banii şi
sexul
contează.
Toate
acestea ne
amintesc de
sloganul epocii
New
Age
şi nu
pot să
afirm că
manelizarea
României face
parte din
marele
plan al
globalizării, însă
vom
trăi şi
vom
vedea.
Însă
întotdeauna
ascult
cu
plăcere,
mai
ales
la
diferite
chefuri,
o
manea
de calitate
şi
vedem
cum toate
femeile se
ridică şi
se mişcă
în ritmul manelei
aşa cum
altă dată
Elvis îşi
mişca
pelvisul
fiindcă
porecla
lui
era
Elvis
the
pelvis.
Doamne
ajută să
trecem
de pandemie
şi să ne bucurăm iar de viaţă!
Dr.
Mircea FRENŢIU
