Memoriul profesorilor de istorie din judeţul Alba Salvăm ISTORIA, salvăm identitatea naţională, ne asumăm trecutul şi ne apărăm viitorul!

Acum mai bine de un secol, Nicolae Iorga afirma:

„Un popor care nu îşi cunoaşte istoria şi eroii, e ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”.

Poate că azi, unii dintre cei care conduc destinele neamului românesc, dacă ar citi o astfel de afirmaţie, ar zâmbi uşor în colţul gurii. Dar pe noi, cei care „trudim pe tărâmul muzei Clio1” un astfel de zâmbet nu doar că ne-ar jigni profund, dar ne-ar face să ne întrebăm: cum de astfel de oameni ajung în astfel de funcţii? Şi, din păcate, poate că ar trebui să ne punem astfel de întrebări (pertinente, fără nicio îndoială), având în vedere propunerile de planuri-cadru de învăţământ pentru liceu, propuneri lansate în dezbatere publică, de puţină vreme, de Ministerul Educaţiei.

Analizând amintitele planuri-cadru, dincolo de întrebări pertinente se naşte tot mai mult o îngrijorare firească privind rolul istoriei atât ca disciplină şcolară, cât şi ca element de cultură în societatea româneacă. Pentru că vedem cum acestei ştiinţe, esenţiale pentru formarea spiritului naţional şi a omului ca cetăţean al unei societăţi democratice, i se acordă o importanţă tot mai redusă.

De altfel, îngrijorarea noastră nu este unică. Ea se înscrie într-un context larg de nemulţumire şi, am putea spune chiar, revoltă, a tot mai multor colegi din ţară. Totodată, au început să apară voci tot mai critice, începând cu preşedintele Academiei Române, domnul Ioan-Aurel Pop, voci care prezintă argumente cât se poate de reale asupra faptului că asistăm la o batjocorire ordinară a istoriei şi, odată cu ea, a spiritului naţional românesc. Atât colegi din mediul preuniversitar, cât şi alţi colegi din mediul universitar, alături de cercetători, muzeografi, arheologi ş.a.m.d., încep tot mai mult să atragă atenţia asupra unor chestiuni care sunt tot mai evidente în ceea ce priveşte statutul istoriei în sistemul de învăţământ românesc. Pentru că istoria este cea care asigură elemente esenţială de cultură generală fiecărui cetăţean, dar şi posibilitatea de a înţelege mai bine societatea în care acesta trăieşte.

Şi toţi cei cărora ne pasă ajungem să spunem în cor: AJUNGE! PÂNĂ AICI! OPRIŢI MĂCELULASUPRA

ISTORIEI! Şi noi avem un ţel clar: salvăm ISTORIA,

1 La grecii antici era considerată muza istoriei şi este reprezentată în diverse picturi drept o tânără cu cărţi în mână.

salvăm identitatea naţională, ne asumăm trecutul şi ne apărăm viitorul!

Istoria nu este, aşa cum în mod voit greşit o prezintă unii, o simplă înşiruire de date care ar trebui memorate în stil robotizat. NU! Ea este un element de cultură viu, este acea „cea mai frumoasă poveste”, prin care un elev sau student, învaţă, dobândeşte abilităţi, îşi dezvoltă imaginaţia, împărtăşeşte sentimente pozitive ş.a.m.d. Căci ea, istoria, contribuie la zestrea de cultură a naţiunii şi înseamnă un complex de informaţii, de oportunităţi de orientare în timp, de situaţii de înţelegere a celui de lângă tine care nu este ca şi tine. Totodată, istoria presupune o viziune de ansamblu atât a individului ca fiinţă socială, cât şi a societăţii în ansamblul ei, iar o societate defi

din punct de vedere al cunoaşterii istoriei este una în care indivizii sunt mai uşor de manipulat. Şi, din păcate, constatăm că, măcelarirea treptată dar sigură a istoriei (mai ales a celei naţionale), ne duce într-o astfel de direcţie – ajungem să fim mai puţin o naţiune, şi mai mult un cumul de indivizi fără identitate naţională, fără legături trainice între ei şi, ca atare, mai uşor de dezbinat şi manipulat. Să fie oare acesta dezideratul conducătorilor noştri politici din ultimii ani?!

Şi pentru că istoria ne învaţă speranţa şi optimismul care se nasc din experienţele anterioare, bune sau rele, proprii sau ale altora, noi sperăm şi vrem să credem că nu. Sperăm şi vrem să credem că măcar cei care conduc acum destinele învăţământului românesc au minimul respect pentru ceea ce înseamnă istoria şi identitatea naţională. Sperăm şi vrem să credem că cei pe care i-am votat cu încrederea că ştiu ce este mai bine pentru ţară vor face ceea ce este necesar să fie făcut: să repună istoria în drepturile sale fireŞti la nivelul învăţământului preuniversitar!!!

NU este normal, de exemplu, ca inclusiv în documente emise de Ministerul Educaţiei (a se vedea

„Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2021-2022") să nu se amintească de disciplina istorie, dar să se vorbească numai de istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale care locuiesc în ţara noastră. Să fim bine înţeleşi: este bine şi normal ca Ministerul să se aibă în vedere istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, dar nu e normal să nu mai vorbim la nivel oficial de istoria românilor.

Nu mai există aşa ceva nici măcar la clasa a XII-a, unde elevii studiază, în mod oficial, o disciplină denumită general „Istorie”. Iar ca deruta intelectuală să fie totală, nici nu se respectă un element esenţial în studierea istoriei: pricipiul cronologic al evenimentelor. Este de-a dreptul o altă anomalie nerespectarea acestui pricipiu, iar de multe ori în mintea elevilor este destul de neclar de ce să studieze mai întâi un aspect din epoca modernă şi abia mai apoi, altul din evul mediu, pentru ca apoi să treacă direct evenimente din istoria secolului XX ş.a.m.d.

Un alt exemplu – cine are curiozitatea să vadă ce se studiază la disciplina istorie în clasa a XI-a, va constata că s-a reuşit să se transforme disciplina istorie într-un fel de disciplină hibrid ce combină elemente de sociologie, religie, politologie etc. Ideea de a împrumuta şi a combina nu este neapărat rea, căci transdisciplinaritatea este necesară în învăţământ, dar modul de realizare este defectuos, mai ales că, de fapt se face o reluare, pe teme, a istoriei secolului XX, care este abordată şi cu un an înainte, în clasa a X-a. Şi atunci, se naşte întrebarea firească: de ce nu s-au păstrat vechile programe, care presupuneau studierea cronologică (şi, deci, uşor de înşeles de către elevi) a istoriei universale de la clasa a IX-a la clasa a XI-a şi studierea istoriei românilor în clasa a XII-a? S-au făcut schimbări doar de dragul schimbării sau altul a fost scopul? Totodată, reducerea fără argumente serioase a unor etape din istoria universală şi/sau istoria naţională, precum şi repetarea unor teme sub alte forme, ridică alte semne de întrebare.

Trăim un paradox: nu ne-au distrus istoria şi fiinţa naţională secole de stăpâniri străine, dar o pot distruge două – trei decenii de globalizare prost înţeleasă! Oare ajungem să fim patrioţi de faţadă doar când ne convine (de exemplu de 1 decembrie sau 24 ianuarie), dar în schimb să asistăm pasivi la distrugerea istoriei ca disciplină de studiu în şcoală?

Şi pentru că este absolut îngrozitor ceea ce urmează pentru disciplina istorie şi pentru rolul ei în societatea românească, este absolut necesar să reaprindem idelurile naţionale, care doar prin intermediul istoriei le-am dobândit. Este necesar ca istoria trebuie să rămână o materie importantă, studiată în toate liceele, indiferent de profil. Ea, istoria, îl face şi pe inginer, şi pe arhitect, şi pe economist, şi pe medic (şi exemplele pot continua) la fel de om şi de uman ca şi pe un istoric sau un filolog. Iar cine nu crede, nu are decât să caute şi să descopere că, de exemplu, Ion I. C. Brătianu (considerat de mulţi ca fi cel mai important om politic român din toată istoria noastră naţională) deşi a fost inginer ca şi profesie, a avut istoria ca marea sa pasiune. Oare de ce?!

Vrem să fim bine înţeleşi: NU SUNTEM NAŢIONALIŞTI, NU SUNTEM XENOFOBI, NU

SUNTEM ŞOVINI. Însă SUNTEM ROMÂNI ŞI NE

PASĂ! Atâta vreme cât în venele fi dintre noi mai curge chiar şi o picătură de sânge românesc, NE PASĂ! Şi ne pasă pentru că noi (iar nu cei care fac programe şi proiecte pe genunchi sau pe colţuri de birouri între două ceşti de cafea!) suntem responsabili faţă de elevii pe care-i avem în grijă. Şi noi suntem cei care răspundem în faţa societăţii dacă ei cresc spre a fi români sau altceva. Şi noi suntem cei care, ca să-l parafrazăm pe Ştefan cel Mare, la dreapta judecată vom da socoteală. Doar că, spre deosebire de domnitorul moldovean, pentru noi, dreapta judecată e şi aici, în societatea în care trăim, în ochii elvilor noştri şi în ochii părinţilor lor.

Şi vrem să tragem un serios semnal de alarmă asupra faptului că datorită acestui măcel continuu asupra istoriei ca disciplină şcolară se va ajunge la un rezultat dezastruos: vom avea tineri pentru care elemente precum patriotismul, identitatea naţională, toleranţa, valorile culturale, umanismul, spiritul creator vor fi doar nişte cuvinte în DEX (sigur, cu condiţia ca acei tineri mai întâi să deschidă DEX-ul). Vom avea o naţiune (dacă ea se va mai putea numi cu acest termen) atât de dezrădăcinată de pământul pe care-l va locui, încât nu va opune prea mare rezistenţă atunci când alţii vor vrea să i-l ocupe (sigur, prin metode foarte soft şi argumentate extrem de politically correct). A fi român şi a simţi româneşte nu te face inferior, decât dacă eşti needucat şi necivilizat. Dar te face net superior dacă eşti citit şi şti de unde vii şi încotro te îndrepţi. Mai ales acum, într-o Europă al cărei principiu de bază este „Unitate în diversitate”. Deci, ce vom putea aduce noi, ca români, specific acestei Europe, dacă parte din fiinţa noastră naţională dispare? Şi dispare pentru că o noi distrugem (ceea ce este efectiv incredibil!).

Având în vedere cele expuse mai sus, ne alăturăm şi noi colegilor din ţară şi solicităm:

1. Renuţarea la experimtente eşuate şi revenirea la studierea istoriei pe baza principiului cronologic al desfăşurării evenimentelor, în paralel cu revenirea, în mod ofi la denumirile de „Istoria Universală” şi „Istoria Românilor”, care corespund specifi problematicilor prevăzute de către programele şcolare pentru clasele a V-a

– a VII-a / a IX-a – a XI-a şi, respectiv, a VIII-a / a XII-a;

2. Stabilirea în noul plan-cadru pentru învăţământul gimnazial a două ore de istorie săptămânal la toate clasele de gimnaziu;

3. Stabilirea în noul plan-cadru pentru învăţământul liceal a minim o oră de istorie săptămânal pentru filiera tehnologică, şi minim o oră de istorie săptămânal pentru clasele de şcoală profesională, indiferent de profil.

prof. Adrian SIMION

în numele unui grup de profesori de istorie din jud. Alba