România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Pelerinaj în istorie: daco-geţii

 

 

 


 

Izvoarele antice în care sunt prezentaţi străbunii noştri daco-geţi sunt puţine dar importante. Istoria străbunilor noştri daco-geţi a intrat în orizontul istoricilor şi geografilor antici ca: Herodot din Halicarnas, Anaximedru şi Hecateu din Milet, Tucidide, Strabo şi Iordanes. Doar ea, această magnifică istorie, trebuie reamintită generaţiei de tineri români actuali pentru a nu uita iubirea de neam, de patrie, de martirii şi eroii poporului român. Epopeea luptelor străbunilor noştri pentru libertate şi independenţă trebuie să rămână nemuritoare.

Iată ce spunea Herodot despre daco-geţi: „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” iar ca neam, al doilea după neamul indienilor. Istoria începe cu marele Dromihete care a fost rege al dacilor de la nord de Dunăre şi care a venit la domnie în jurul anului 300 î.e.n. Sunt legendare luptele lui sau mai bine spus, războiul triburilor daco-gete sub conducerea lui cu marele rege Lysimach. Lysimach a luptat cu Alexandru Macedon fiind diadoh sau pe înţelesul tuturor, gardă de corp a marelui rege. După moartea lui Alexandru Macedon şi divizarea marelui imperiu macedonian, Lysimach devine regele Traciei. Conflictul a început ca urmare a dorinţei lui Lysimach de-a cuceri malul stâng al Dunării mai ales cetăţile greceşti de la Marea Neagră. Prima luptă s-a dat între armatele daco-gete conduse de Dromihete şi armata lui Lysimach condusă de fiul său Agatocles care avea cel puţin 100.000 de oşteni înarmaţi până-n dinţi dar cu toate acestea Dromihete câştigă lupta iar Agatocle este luat prizonier. Generozitatea lui Dromihete este extraordinară, îi drumul lui Agatocle plece acasă la tatăl său, încărcat cu daruri sperând, cum zicea Diodor, la o pace. Lisimach nu se lasă, organizează o a doua expediţie dar şi de data aceasta Dromihete având o tactică desăvârită, datorită unui dezertor din armata lui Lisimach pe nume Seuthes, reuşeşte să-i rătăcească pe macedonieni prin locuri greu de umblat unde-i înfometează, îi înconjoară şi apoi îi capturează ducându-i în capitala sa numită Helis. Dromihete se dovedeşte şi de data aceasta nu numai un bun comandant de oaste dar şi un abil politician şi diplomat graţiindu-l din nou pe Lisimach care îi


 

de nevastă pe una din fiicele sale şi astfel regele daco-get Dromihete intră în istorie.

Al doilea rege important al daco-geţilor este Burebista unul dintre cei mai mari şi mai geniali regi. El îşi începe domnia conform istoricului Iordanes în anul 82 î.e.n. şi are capitala la Argedava. În acea perioadă triburile daco-gete, sub conducerea regelui Burebista, se unifi au dar aveau doi duşmani: imperiul roman şi triburile celtice ce migrau din Boemia spre Dacia. În anul 60 î.e.n. porneşte o campanie fulgerătoare împotriva triburilor celtice şi Burebista îi alungă până la Dunărea mijlocie iar noua graniţă a statului dac avea vecini la vest triburile germanice conduse de Ariovistus. Marele preot Deceneu era principalul sfătuitor al lui Burebista. Imperiul roman vedea o ameninţare extraordinară dacă armatele lui Burebista se uneau cu armatele triburilor germanice ca lupte împotriva Romei. Visul lui Burebista nu s-a împlinit fiindcă triburile germanice au fost învinse în Galia de marele Iulius Cezar. Între timp Burebista nu stă cu mâinile în sân şi cucereşte cetăţile greceşti de la Marea Neagră: Cetatea Albă, Histria, Tomis, Calatis, Varna din Bulgaria şi numai oraşul Dionisopolis nu a fost cucerit deoarece Burebista era prieten cu Acormion, guvernatorul oraşului. Acesta l-a şi ajutat pe Burebista facă o alianţă cu Pompei care în acele timpuri se lupta cu Iulius Cezar pentru conducerea Imperiului roman. Din păcate alianţa cu Pompei nu l-a ajutat, Pompei este asasinat în Egipt iar Cezar intră victorios în Roma trecând Rubiconul şi zicând „alea jacta est”. Iulius Cezar este ucis în anul 44 î.e.n. în Senat, trădat de senatori şi de fiul lui adoptiv, Brutus. În acelaşi an este asasinat şi Burebista iar imperiul daco-get se împarte în cinci state iar partea centrală care este Transilvania noastră, este condusă de Deceneu, marele lui preot, iar celelalte state dacice sunt conduse de: Comosicus, Duras-Diurpaneus, Scorilo şi urmează la conducere după tatăl lui, Scorilo, neasemuitul Decebal. Dar despre Decebal, într-un număr următor.

 

Dr. Mircea FRENŢIU