Rugăciune la Boli molipsitoare şi Moarte năpraznică

 

 

Am greşit şi fărădelege am făcut şi pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, şi umbra morţii ne-a împresurat pe noi şi de porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ţi milă de poporul Tău şi nu-l pierde tot. Cu umilinţă ne rugăm Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne, Cel ce stăpâneşti moartea şi viaţa, nu da morţii pe robii Tăi, ci opreşte de la noi mânia şi urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniţi suntem; ca iarba s-a uscat tăria noastră şi pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ţi milă de robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu se mai întoarce, şi cu milostivire opreşte mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care, ca şi cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala şi încetează rana care degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toţi cei ce se coboară în iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm şi cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.

Mai mult  decât  toţi Ţi-am greşit şi fărădelege am făcut, Stăpâne, şi deşi n-am agonisit încă pocăinţă, primeşte gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre milă, ca un preaputernic, slobozeşte pe robii Tăi de boala cea de moarte şi de cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ţie: Degrab auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu-Ţi aduci aminte de fărădelegile şi de nedreptăţile poporului Tău, şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi

 

ţărână suntem si starea noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat şi de oameni iubitor, milostiveşte-Te si nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre. Rugămu-ne Ţie, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cel ce nu voiesti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu eşti Dumnezeu, Cel care stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu mânia îngrozirii Tale. Cu strigare tare, intru amărăciunea inimii, si cu lacrimi ne rugăm Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.

Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău si Te milostiveşte şi porunceşte îngerului celui ce şi-a întins mâna sa ca să ne piardă pe noi pe toţi, precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze şi să-şi oprească şi acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că şi noi, mărturisindu- ne întru pocăinţă ca David, strigăm Ţie: am greşit, fărădelege am făcut şi nu suntem vrednici nici de milostivirea Ta.

Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăşi milostivirea Ta, arată milele Tale cele de demult şi fereşte poporul Tău şi oile turmei Tale. Rugămu-ne Ţie: Degrab auzi-ne şi ne miluieşte.

 

 

Liturghier Crestin Ortodox, editat sub obladuirea

ep. Emilian BIRDAŞ, Episcopia Alba Iulia, 1986, membru de onoare al Academiei Române,

1992.