Nimeni nu mai citește

Nimeni nu scrie si nu mai citeşte,

Viaţa cea cultă-i lăsată-n poveste.

Mândru, puternic se crede oricine

Când strânge averi si maşini pentru sine.

Apa ce curge din munţi îşi găseşte,

Cursul său liber şi nu se grăbeşte,

Ea îşi urmează traseul spre mare,

Îşi simte-o chemare, are răbdare.

Omul la fel se coboară la joase

Periculoase dorinii luxoase.

N-are nimic să-l oprească din cale,

Şi are tendinţa să strângă parale.

Uită de preocuparea-n gândire

Multor idei de iertare, iubire.

Are intenţii doar materiale,

Şi uită valoarea la spirituale.

Uită de rolul lui într-o privinţă,

Are gândirea sa doar la dorinţă.

Uită de rolul în societate,

A colaborării, ca necesitate.

Mai important e să scrie, să citească,

Literatura să-l instruiască.

Poate la rându-i cu multă răbdare

Să-şi dea ascultare la sfânta chemare.

Poate să urce pe orice cărare

Spre înălţimea virtuţilor rare.

Poate-nţelege prin preocupare

Şi drumul spre viaţa încântătoare.

Multe metode cu mare valoare

Sunt cunoscute si au căutare,

În sănătate, cu mare urgenţă,

Cu demnitate si inteligenţă.

Toate acestea sunt descoperite,

Multe fiind deosebite.

Pot să ajungă la mare cinstire

Prin multă iubire sau îndrăgostire...

                                                                                               DEVA 15.08.2021

Gheorghe VALERIU