România,

patria tuturor celor ce o locuiesc

Coordonata fundamentală şi permanentă a Istoriei Românilor, rezultat logic al evoluţiei istorice a societăţii româneşti, lupta pentru făurirea Statului Naţional Unitar Român, a constituit idealul şi năzuinţa multiseculară a celor mai înaintate forţe ale Naţiunii Române, a tuturor categoriilor sociale, a întregului Popor Român.

Marea Unire din 1918 a fost realizarea procesului istoric în urma căruia toate provinciile româneşti: Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Sătmarul, s-au unit cu Regatul României. Iată de ce, 1 Decembrie 1918, a fost ziua unui sfânt vis împlinit, pagina cea mai importantă a Istoriei Românilor. Să ne gândim întotdeauna cu respect şi cu mândrie patriotică la sacrificiile înaintaşilor noştri de la 1600, 1859, 1877 – 1878, care reprezintă pilonii uriaşi pe care s-a aşezat Statul Naţional Unitar Român pe pământul Daciei străbune.

Hotărârile Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia au fost aprobate şi de minorităţile naţionale din România

Caracterul profund popular al actului Unirii, amplele manifestări româneşti, au influenţat pozitiv şi minorităţile naţionale, pentru a adera la acel act strălucit de la Alba Iulia, Capitala Unirii de la 1 Decembrie 1918.

În Transilvania, la Târgu Mureş, Consiliul Naţional Maghiar, constituit la 31 Octombrie 1918, a militat pentru (...) „Dreptul la autodeterminare al popoarelor din Ungaria şi recunoaşterea statelor naţionale formate sau în formare”, cum a declarat Antalffy Endre, preşedintele consiliuluim apărut în publicaţia Brassoi din Braşov şi Uj Világ din Sibiu.

Consiliul Central Săsesc în Adunarea de la 8 ianuarie 1919, ţinută la Mediaş, a adoptat o Rezoluţie în care se arată (...) : “Prin unirea cu România a Transilvaniei şi a părţilor ungurene, s-a creat un teritoriu compact şi de unitate, ce ne interesează pe noi în relaţiile etnice. Poporul Săsesc se alătură la Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia”( Drapelul din Lugoj nr. 4 din 22 iunie 1919).

Şvabii din Banat s-au întâlnit la Timişoara în 10 august 1919 şi au publicat o Rezoluţie prin care au aprobat unirea Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României (Idem).

Evreii din Transilvania, întruniţi în 18 martie 1919 la Bucureşti, în urma unor negocieri lărgite, au aderat şi ei la Actul Unirii de la Alba Iulia ( Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983).

La 27 aprilie 1919 a avut loc Adunarea Generală a ţiganilor (romilor) din Transilvania, ţinută la Târnăveni. Ei au redactat o Rezoluţie şi un Memorandum, pe care l-au trimis la Consiliul Dirigent de la Sibiu, prin care recunosc Marea Unire de la Alba Iulia (Ibidem. Mai vezi şi Arhiva Muzeului Unirii de la Alba Iulia, Documentul 2126/14).

Caracterul larg şi democratic a Hotărârii de Unire, conţinutul identic al Programelor de eliberare a românilor, componenţa forţelor sociale participante la această luptă, au ilustrat şi au dovedit unitatea de aspiraţii de secole a idealului naţional pentru desăvârşirea Statului Naţional Unitar Român.

Declaraţia de adeziune a Secuilor prezentată în Parlamentul României de către baronul Iosesh Fay, în Şedinţa Solemnă din februarie 1920

Numele familiei Fay în documentele ungureşti de la Budapesta este consemnată încă din secolul al XIII-lea. De-a lungul vremurilor, familia Fay a fost socotită ca o familie de vestiţi militari, ambasadori la Înalta Poartă Otomană şi la Veneţia, guvernatori, scriitori, pictori şi muzicieni.

Baronul Ioseph (Iosif) Fay a fost un clasic al literaturii ungare. Este autorul “Declaraţiei de Adeziune a Secuilor la Unirea Transilvaniei cu Regatul României”. Discursul său a emoţionat întreaga ţară, el a fost elogiat şi de părintele istoriografiei române, Nicolae Iorga.

Adeziunea a fost prezentată în Şedinţa Parlamentului României în februarie 1920, Documentul este considerat ca excepţional, dar ignorat de istoricii unguri şi de unii istorici români (Nicu Neag).

Iosif (Ioseph) Fay a fost Secui, doctor în drept internaţional, specialist în istorie şi poliglot, cunoscând şi vorbind 12 limbi străini. El a fost ales ca deputat în Primul Parlament al României Mari din Odorheiul Secuiesc. Ioseph Fay a fost prieten politic cu Octavian Goga şi cu C. Taslăuanu. A devenit ulterior ambasadorul României la Tokio şi la Bruxelles. Fiul său a fost căsătorit cu Voica Bogdan, descendentă a mai multor familii domnitoare din Moldova : Bogdan, Cantemir, Sturza şi strănepoată a lui Grigore Ghica, ultimul domnitor al Moldovei.

Din Discursul lui Iosif (Ioseph) Fay, răzbate ideea că secuii au înţeles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu Regatul României la 1 Decembrie 1918. Mai mult baronul şi parlamentarul secui promitea că toţi secuii vor deveni un factor important în consolidarea şi dezvoltarea României Mari.

Semnatarii prezentului studiu îşi propun să prezinte in extenso Declaraţia baronului Iosif (Ioseph) Fay în Parlamentul României, cuprinsă în Documentele Adunării Deputaţilor nr. 11/ 1920 :

                  „ Domnilor Deputaţi,

Înainte de toate, vă rog să iertaţi greşelile Cuvântării mele, deoarece în limba română numai de câteva luni vorbesc. Eu vreau să vă vorbesc numai câteva lucruri despre Poporul Secuiesc. Vreau să vă atrag atenţia asupra acestui popor de omenie, harnic şi sârguincios.

Având în vedere că interesele sale vitale vor fi ocrotite în interiorul noului Stat Român, secuii au primit în linişte şi cu încredere Unirea Transilvaniei cu Regatul Român. (Aplauze puternice şi prelungite)

Partea cea mai mare a vieţii secuilor s-a petrecut ca un copil vitreg al Statului Ungar. Cum că aşa a fost, aceasta o dovedeşte pe scurt şi faptul că parlamentarii unguri au ieşit aproape fără excepţie din sânul acestui popor. Nu tăgăduiesc că au fost şi sânt şi de aceea accentuând lozinci de agitare au voit să tulbure liniştea înţeleaptă a Secuimii, prin lipsa de cunoştinţe. Dar, Domnilor Deputaţi, aceştia nu au nici o însemnătate serioasă. Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se poate numi agitaţiuni. Deoarece agitaţie nu este. Este însă o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii unguri care şi-au pierdut oştile mai încearcă să impună a lor putere şi fac pe disperaţii politici. Poate că aceşti agitatori cred că pot înnebuni prin cuvinte Poporul Secuiesc. (Aplauze puternice)    

Poporul Secuiesc ştie să cumpănească greutatea stringentă a schimbărilor universal – istorice şi a evoluţiunii, precum se vede şi din faptul că mica noastră naţiune, înconjurată de popoare străine, nu s-a putut păstra decât făcând numai politică reală.

                  Domnilor Deputaţi,

De multe secole Secuimea trăieşte strânsă într-un colţ în Munţii Ardealului. În acest enorm timp partea cea mai mare a vieţii, Secuimea a petrecut-o ca un copil vitreg al Statului Ungar. (Aplauze prelungite şi puternice)

Viaţa tradiţională separată a acestui popor a căzut jertfa tendinţelor ungare de unificare şovinistă, aproape tot aşa ca şi existenţa altor popoare vechi, locuitori pe teritoriul Ungariei. (Aplauze puternice şi strigăte de bravo)

Cât de dezvoltată a fost conştiinţa existenţei separate a Secuilor faţă de orice popor şi chiar şi faţă de fratele său ungur este destul să o dovedesc cu indicaţia Declarantului fapt istoric că oştirile secuieşti au luptat la 1600 pentru Unirea Ţărilor Române alături de Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase şi îndelungate şi strigări de bravo)

Domnii mei, dacă aşa a fost în Evul Mediu, când de fapt piaţa naţională a secuimii exista şi când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de dureroase loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în Evul Nou, dându-şi cele mai mici urme de viaţă secuiască separată au fost şterse. Poporul secuiesc poate fi una din pietrele cele mai sigure la edificarea României Mari. (Aplauze puternice şi prelungite cu strigăte de bravo)

Chiar şi în timpul cel mai din urmă, guvernele ungureşti nu au recunoscut importanţa Secuimii, întratât chiar din Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867 încoace, aşa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată, neglijată fără o reţea de diferite nevoi, deoarece fără valoare şi fără instituţii culturale, la înălţimea nivelului modern, aşa că funcţionarii unguri trimişi de la Budapesta în teritoriul secuiesc, considerau numirea lor în teritoriul nostru ca o dizgraţie, aş putea spune ca o deportaţie. (Aplauze puternice şi îndelungate)

Domnilor Deputaţi, prin Hotărârea Conferinţei de Pace de la Paris, România a devenit stăpâna Ţării Secuilor şi prin această îndreptare conducerea a devenit Guvernului României. Limitele unei Cuvântări Parlamentare ar fi îngustă ca să înşirăm toate câte ar fi de făcut, dar a căror realizare cu consideraţie şi bunăvoinţă ar contribui mult şi la buna stare a Secuimii şi la înflorirea ei, dar şi la ridicarea culturii şi cinstei Statului Român. (Aplauze puternice)

Dintre problemele care aşteaptă soluţii, le vom pomeni numai pe câteva din cele mai însemnate. După părerea mea, pe prima poziţie ar fi nevoia de construire a reţelei de căi ferate, care să aibă ca rezultat legătura Secuimii cu porturile mari. (Aplauze puternice) Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este sigur ca şi până aici interesele vitale ale Secuimii tindeau spre Sud (Aplauze) şi că ei, fiind un popor par excellence comercial, trecerea pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor Carpaţii, ca să-şi satisfacă trebuinţele lor.

Domnilor Deputaţi, tot atât de însemnat aş socoti şi sprijinirea eficace din partea Statului Romîn, a bisericilor şi a şcolilor, deoarece din cauza neglijării seculare de care am vorbit, Secuii nu sunt în stare să-şi susţină instituţiile de cultură cu succes , şi numai cu propria putere.Totodată ar fi şi chestiunea funcţionărimii Secuieşti, într-o naţie atât de omogenă ca cea secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesulcel mai înalt al Statului Român să existe o îmbunătăţire şi în administraţie şi justiţie, ar fi favorabilă existenţa în masă a elementului Secuiesc, sârguincios, respectuos politiceşte, un puternic element de încredere. (Aplauze puternice)

Însă dacă susţinând echitatea Statului Român, Poporul Secuiesc şi-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de soluţie a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci din contră la încopcierea trainică, o mai bună înţelegere, care ar lipi pe Secui de Statul Român, căruia ar avea să-i mulţumească pentru renaşterea vieţii sale tradiţionale. (Aplauze puternice)

Ca cetăţean credincios al Statului Român şi ca Secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest loc, nevoind să ţin seama de acea teroare nestăpânită a societăţii cu care repausaţii conducători unguri au voit cu orice preţ să siluiască pe Secui şi să se bată cu morile de vânt (Aplauze puternice). Noi Secuii am adus cu noi încredere şi ca răspuns dorim tot încredere. (Aplauze puternice)

Domnilor Deputaţi, părerile Dumneavoastă nu trebuie să le întemeiaţi pe aparenţă, ci trebuie să vedeţi, să cunoaşteţi Poporul Secuiesc, care este harnic şi cu suflet cinstit, de aceea zic : ajutaţi-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin ceea ce când nu veţi privi la noi ca învingătorul la învins şi că vă veţi întoarce, ca prieteni la prieteni (Aplauze îndelungate cu strigăte de bravo), la acest Popor Secuiesc, care tare mult a suferit şi care este vrednic de o soartă mai bună. Făcându-se astfel, eu sunt convins că în scurt timp, Poporul Secuiesc ca fi una din pietrele cele mai sigure la edificarea României Mari. (Aplauze puternice şi prelungite, strigăte de bravo)”

Opinii despre Declaraţia baronului secui Ioseph Fay, deputat în Parlamentul României

După Declaraţia baronului Ioseph Fay, a luat cuvântul Nicolae Iorga, care a spus : “Domnilor, mulţumesc în numele Dumneavoastră domnului deputat baron Ioseph Fay pentru cuvintele spuse în numele Secuilor, care alături de Ştefan cel Mare au luptat şi au murit viteşeşte la Podul Înalt în anul 1475 pentru apărarea Moldovei şi a românismului şi care în cea mai mare parte sunt vechii noştri fraţi, care şi-au pierdut limba lor. Îi mulţumesc domnului baron pentru încrederea ce o pune în Statul Român, care va şti să preţuiască acesată încredere.” (Aplauze puternice)

Despre Ioseph Fay, într-un interviu publicat în ziarul „Financiar”, nepotul său, scriitorul Ştefan Fay, a declarat : “Bunicul meu după tată, s-a născut în Transilvania şi s-a căsătorit cu Gabriela Kemeny, descendentă din familia Ioan Kemeny, care mai întâi a fost căpitan de Făgăraş, apoi Principe al Transilvaniei. Ioan Kemeny se trage dintr-o familie românească Micula de pe râul Someş, apoi numele său a fost ungurizat în Kemeny.

Baronul Iosif de Fay, la îndemnul lui Octavian Goga şi a fratelui său Eugen, a lui Octavian Tăslăuanu şi a altor patrioţi români din Transilvania, a fost propus şi ales ca Deputatul Secuimii din Odorheiul Secuiesc, în Parlamentul României. Discursul său în limba română, pe care abia o învăţase pentru acea ocazie, pe 19 februarie 1920, nu numai că a fost ovaţionat, dar şi remarcat şi apreciat de Nicolae Iorga, care pe atunci era Preşedintele Parlamentului României.

Regele Ferdinand i-a propus bunicului meu intrarea în diplomaţie. A fost numit Responsabilul Legaţiei Române la Tokio şi învăţând pe lângă alte 13 limbi şi limba japoneză. A fost ales de Ansamblul Corpului Diplomatic din Japonia să ţină discursuri la aniversarea Mikado-ului. Apoi a ajuns şi Prim-Secretar al Ambasadei Române la Bruxelles, unde se pare că a fost asasinat.

Pentru meritele sale de excepţie în slujba Statului Român, Regele Ferdinand l-a decorat cu Coroana României şi Steaua României. În Japonia a fost decorat cu Ordinul Soarelui Răsare.”

Autorii prezentului material, consideră că ar fi foarte util ca textul Declaraţiei baronului Iosif Fay, să apară şi în Istoria Secuilor, ca un model de frăţie între Români şi Secui, ca respect pentru adevăr şi dreptate.

Respectarea însemnelor naţionale, a Constituţiei şi a legilor este o datorie sacră pentru fiecare cetăţean din România, indiferent de etnie. Să ascultăm pe omul secui, baronul Iosif Fay, numai aşa vom putea să ne unim forţele pentru dezvoltarea Patriei Comune România. Fiecare cetăţean indiferent de etnie trebuie să înţeleagă că respectul reciproc şi unirea comună ne pot da siguranţa unei vieţi prospere ca Naţiune şi ca Ţară Europeană.

Prof. Dr. Ioan CORNEANU

Ing. Mircea PÎRLEA

Av. Nicolae DECSEI