România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Vestigii istorice şi simboluri religioase ale geto-dacilor

 

 

Abstract: Sinaia plates contain information that clarifies the situation of historical vestiges of Romania and the characteristics of some religious symbols of geto-dacians that are encountered, also, in ours dies. 

 

In tăbliţele de la Sinaia există relatări care aduc unele clarificari privind semnificaţia unor vestigii istorice din zona carpato-danubiană şi balcanică a Europei, dar şi despre existenţa unor simboluri religioase care se întâlnesc şi astăzi în viaţa religioasă a locuitorilor din această zonă. Una dintre tăbliţele cele mai importante, din acest punct de vedere, este tăbliţa 109, figura 1, în care avem informaţii textuale dar şi imagini legate de tematica analizată.

  Fig. 1. Tăbliţa 109. Războinicii geţi situaţi spre nord-est faţă de zona Traciei.

 

Conţinutul tăbliţei 109 (figura 1), după separarea în cuvinte şi transcrierea textului cu caractere latine, este dat mai jos:

Sigoby so eno hat oe gheti boyo so Ro to nistoe eno nohtyo Trahio ioe ye.  Ta boe sio a ze tyn a Iono to evih ano ehao erio tahe Ro.   Tio dye boeiio gheto edioi to Ro tio nestoe e niio nohtyo Mahidonio soe de nio eio ao esti fo yon Isytrieo to.  Toe Istreo Dey noeso eos azot ah sy tio edio at Re te toto. Soem mano Sigoby o Mayho Ghetio hoe eri hyo aieo za te siioe eno tio Ri hio yto deyo a inyo.

Jos în dreapta: Gheto boeo.

Prin descifrarea textului de mai sus, se obţine:

Sigoby cu ale sale case ale geţilor războinici, cu Ro, spre estul şi nordul Traciei se află.  Acei razboinici văzuţi ca zei însăşi, ca Ioni, în fiecare an se ridicau la înaltul Ro.  Acei divini razboinici geţi, care plecau la Ro al lor, se află la a noastră miazănoapte a Macedoniei, din a lor însăşi voinţă intrau în foc la al lor Istru deasemenea.  (Pe) acei istrieni zei din nou îi fermecau malul pe care mergeau la Re aceia toţi. Cu a sa mână Sigoby la maica geţilor care ridicat să fie de apă numai acela văzut (ales) de Ri pe cel care să meargă la zei dintre ei. În dreapta jos: Geţii războinici.

Informaţii asemănătoare se găsesc şi în tăbliţa 67, scrisă cu un alfabet care are aproape aceleaşi caracteristici ca şi cel din tăbliţa 109. Tăbliţele 67 şi 109 au fost realizate de către un autor situat în Tracia, care, în tăbliţele de la Sinaia, era considerată ca fiind situată pe malul drept al Dunării. Conţinutul tăbliţei 67, după separarea în cuvinte şi transcrierea cu caractere latine prin păstrarea valorii fonetice a textului original, este urmatorul:

Do enio loe Ziosy davo at iho to geoe shito zonto goto geoe.  Lo nye do ilo ho eht Ra siio at iho noe rekio.  Ny Ro ea soe tiotion dyo.  A so Ra evio ion it yl fo lo Seiosy ion.  Ta rehiio ion  o ao  eio soe ghetyo o hio geoa ha nyio o lyr loe da Tro Hitoe Dioe Shyto.  Loi dioe matiho da rio soio soe de Ra neio mathiho geto.

Prin traducere se poate obţine următorul text:

Până la ei, la Ziosy davo, mergând spre oamenii sciţi sunt goticii oameni.

La ei pentru a ajunge, în dreapta (pe) Ra văzând, mergând pe râurele noastre. Al lor Ro este al tuturor zeu. La al lor Ra de fiecare dată ei mergeau în foc la Seiosy a lor.  Pe acel râu al lor, pe apa sa, sânt geţii de la a căror oameni, ai lor au învăţat despre ceata celor trei zeite ale scitilor. A lor divin împarat al râului este, după Ra al lor, împaratul geţilor.

Din conţinutul plăcii, se poate înţelege că, la o anumită cetatete numită Ziosy sau Seiosy, mergând spre sciţi se aflau goţii. Pentru a ajunge la ei trebuia mers în lungul râurilor noastre având răsăritul soarelui în dreapta.  Dacă ne plasăm în Tracia, pentru a ajunge la goţi trebuia mers spre nord, nord-est de-a lungul unor râuri cum ar fi Siretul, Prutul sau Nistrul.

In ambele tăbliţe se face referire la trimiterea unor mesageri la Zeul Suprem, la Ro. Din aceste tăbliţe rezultă că cel ales drept mesager intra singur în foc, din proprie voinţă. Din conţinutul altor tăbliţe se ştie că acest ritual avea loc pe un aşa numit „Pat al lui Ro”.

In colţurile de jos ale tăbliţei 109 (figura 1) sunt reprezentate căte două construcţii piramidale iar în partea din drepta avem dedesupt explicaţia „Gheto boeo” care se traduce prin „Geţii războinici”; ceea ce înseamnă că  movilele de pământ existente în zona carpato-danubiană şi balcanică reprezintă morminte ale războinicilor geţi. Este posibil ca, iniţial, aceste morminte să fi avut o formă piramidală, însă, de-a lungul timpului, datorită eroziunii, să fi căpătat o formă conică. In multe locuri există şi astăzi câte două movile: de exemplu lângă Ruginoasa în judeţul Iaşi, în oraşul Siret, în locul numit Hoirişte de lângă Tg. Neamţ ş.a..  In alte zone există un număr mai mare de astfel de movile, de exemplu la Şona în zona Făgăraşului, cele „o sută de movile” din Basarabia, ş.a. In mod normal astfel de movile nu reprezintă doar morminte ale războinicilor.

      Nu toate astfel de ridicături existente pe pământ reprezintă morminte. Un aspect important îl reprezintă aşa numitele „Paturi ale lui Ro”, care se referă la locul în care erau incineraţi cei morţi, sau locul în care intrau de vii în foc cei care voiau să ajungă la Tatăl Ceresc, la Ro. Astfel, după moartea sa, corpul lui Burebista a fost incinerat pe o astfel de amenajare undeva în Moesia. Iar Kotiso, fiul lui Erigerio Mariso, succesorul lui Burebista, a intrat de viu în foc la Sarmisegetuza. Alte situaţii de acest fel se cunosc în legătură cu o tânără regină a Maceoniei şi cu capul lui Decebal care a fost însoţit pe un astfel de „pat” de opt nobili credincioşi lui. In tăbliţele de la Sinaia nu există imagini sau explicaţii referitoare la felul cum arătau aceste amenajări. Totuşi, dacă se analizează amplasarea şi aspectul real al diferitelor vestigii de acest fel, se pot trage unele concluzii. Astfel, în multe locuri există movile tronconice de pământ, situate în locuri relativ uşor accesibile, care nu ar fi putut să aibă o altă destinaţie decât aceea de „Pat al lui Ro”.  O astfel de movilă tronconică este prezentată în figura 2; ea este situată pe dealul din apropierea localităţii Ardeoani din judeţul Bacău. Astfel de movile tronconice se întâlnesc, practic, în apropierea tuturor localităţilor mai importante din trecut. Astfel de movile tronconice se găsesc astăzi pe dealul de lângă localitatea Mărgineni, în aoropiere de Roznov, Albiţa pe malul drept al Prutului spre trecerea în R. Moldova, la Isaccea care ar corespunde cu poziţia fostei cetăţi Genucla, în apropiere de Popeşti pe Argeş, Pretoria Zalău şi multe altele.

Fig. 2. Movilă tronconică de pământ cu rolul probabil de „Pat al lui Ro”. 

 

Este posibil ca suprafaţa plată de pe movilele tronconice să fi fost acoperite cu bucăţi de piatră pentru a rezista la foc. De la astfel de amenajări, este posibil să provină denumirea unor localităţi cum sunt Petrodava, Petridava sau Cameniţa. Insăşi antroponimul „Petru” ar trebui să provină de la acest „Pato Ro”. De asemenea, în unele locuri, astfel de „Paturi ale lui Ro” au fost construite din piatră direct pe sol, fără înalţarea unei movile. Un astfel de caz este cunoscutul „Soare de andezit” de la Grădiştea de Munte, unde a fost un sanctuar al lui Ro, după cum se poate deduce din tăbliţa 120 [9]. Insă, astfel de platouri au mai existat sau există şi în alte locuri. De exemplu, undeva în zona dintre Braşov şi Făgăraş a existat un platou circular din piatră, dintr-o singură bucată, mai mare decât cel de la Sarmisegetuza, care, după trecerea timpului, nu a mai putut fi localizat. In schimb, la Cameniţa-Ucraina de astăzi, există un astfel de platou de dimensiuni mari, format din 7 segmente şi înconjurat de alţi 7 tamburi mai mici, reprezentat în figura 3. Cameniţa este situată cam la 15 km de cetatea Hotin şi, din informaţiile obţinute, ar rezulta că în vechime s-ar fi numit „Petridava”. Este posibil ca evenimentele descriese în tăbliţa din figura 1 şi în tăbliţa 67 să se fi petrecut în acest loc 

Fig. 3. Platou circular de piatră de lângă cetatea de la Cameniţa.

Trebuie menţionat că în zona localităţii Popeşti-pe Argeş ar fi existat un platou mare de piatră pe care era gravat un soare; acest lucru ar fi de aşteptat dacă în locul respectiv ar fi existat cetatea Poestadava a lui Apolo [12]. O imagine artistică a unui asemenea „Pat al lui Ro” ar fi cunoscuta „Masă a tăcerii” a lui Brâncuşi.Asemenea platouri de piatră, de dimensiuni mai mici, se cunosc şi din alte zone din ţara. Ar fi interesant de menţionat legenda „Cavalerilor Mesei Rotunde” a regelui Arthur din Anglia care ar putea avea şi ea o legătură cu tradiţia „Patului lui Ro” al geto-dacilor.

In categoria vestigiilor istorice se încadrează nu numai mormintele tumulare şi „Paturile lui Ro”, ci şi construcţii piramidale care pot fi întâlnite, cu mai multă sau mai puţină claritate, pe întreg cuprinsul ţării. Pentru claritatea evidentă a imaginii, în figura 4 este reprezentată o piramidă din Bosnia-Herţegovina care se încadrează tot în zona geografică în care este situată şi ţara noastră. Astfel de piramide constituiau locuri de veneraţie către zei. Se ştie din tăbliţa 2 că Zamolsxis a călătorit in Egipt unde a urcat pe piramide. In afară de aceasta, există lucrări în care se afirmă că piramidele din Egipt au fost construite de atlanţi, care au fost predecesorii geto-dacilor.  La noi pot fi remarcate construcţii piramidale prin ajustarea formei unor dealuri sau vârfuri de munte cum este cazul muntelui Ceahlău, sau Muntomanul Bucegi. De asemenea există cazuri unde este amenajată doar o faţă a piramidei cum este cazul din spatele mănăstirii Suceviţa.  

      

Fig. 4. Piramida din Bosnia-Herţegovina.

 

O categorie importantă din cadrul vestigiilor istorice o reprezintă sanctuarele săpate în pământ care sunt mai puţin cunoscute dar au avut o importanţă la fel de mare ca şi cele situate deasupra pământului.

Semnificativă pentru religia geto-dacilor şi comportamnetul populaţiei este tăbliţa 17, conform notaţiei din cartea lui Romalo, prezentată în figura 5, al cărei text transcris cu ajutorul alfabetului latin şi tradus este dat mai jos:

                                          

Fig.5. Tăbliţa 17. Aducerea capului lui Ion al Geei la Sarmisegetuza. 

In coloana din stânga avem următorul conţinut:

Serata moom Gea mos oe Tereio op ah syo die noeo sumhum patrydo moe ziom ke soa eso so diceo hapo, peze cemuya em sono eito kopolo a mibo xo Gei mainhu oy zim lo Mitro xe molo fami ho muigo meroe.

In traducere se poate obţine următorul text:

Infăşata mamă Geea moş (părinte) al Terei de pe malul sfânt  către o nouă, cu mâhnire, patrie niciodată văzută (spre) care a mers cu  vorbitorul cap greutatea căruia a fost de opt preoţi cu mândra fermecătoarea Geea dus pe jos la a lui Mitra sfânta doamnă (femeie) cu catâri mulţi (numeroşi).

In coloana din dreapta avem următorul conţinut

Kapo seo em augu a ima Ion oe Ge meso nosetye oe nios oh abete lo fieo zen reciam  so on xa Sentoe Hilioa nimy geron maneo go mataro a cem du sieom mobi gato nosum se  seua tiu  bo Zamolsxiu

Prin treducere rezultă următorul text:

Capul său cel cunoscut cu numele (de) Ion al Geei au mers ducându-l de la ai noştri brazi, care erau (la) frumoasele râuri (ape) de pe Fermecatul Sfântul Munte, numele căruia (a fost) schimbat (faţă de) a sa origine (textual: de la mama sa), după ce sfântul vorbitorul leopard a dus cu el, la a lui locuinţă,  pe Zamolsxis.

In partea de sus a coloanei din mijloc avem:

Tram sie on ah hma Sarmygetuzo kvoi geoi

Minunăţii vizibile pe malul înaltei Sarmigetuza podoaba (floarea) pământenilor.

Sub imagini: K.D.Z. IIIIII .A.D.M.D.

O posibilă exprimare a numărului de ani (600) de la Zamolsxis.

Mijloc jos:Uryno fetiu geo krisa. Noe peo nibe moam do Sye Dieo tom saro daceo.

In traducere: Din suflet au făcut oamenii cruce. Noi cântece spre cer au înălţat către sfinţii zei în acea ţară a dacilor.

Tăbliţa 17 pare a fi imprimată de cătr un autor de la Muntele Sfânt care privea cu tristeţe mutarea capului lui Ion al Geei la Sarmisegetuza. Despre Muntele Sfânt se afirmă că i-a fost schimbat numele după ce „sfântul vorbitorul leopard” l-a dus cu el pe Zamolsxis la locuinţa sa. Legată de comportamentul religios al geţilor este ultima frază în care se afirmă că oamenii şi-au făcut cruce din tot sufletul si au înălţat cântece spre cer.

Cele mai importante informaţii despre Zamolsxis sunt date în tăbliţa 2 (figura 6)

.

Fig.6. Tăbliţa 2. Săgetarea lui Zamolsxis şi călătoria în Egipt.

 

După despărţirea textului în cuvinte şi gruparea lor în propoziţii, se poate obţine următoarea interpretare:

Zamolsxeoy degheo amo, yneω skyteo dyi liω fio aωy sio garey, masω dye doye  saymωya xindyω erio deghe dω Deo Hato soy.

Zamolsxeoy, preoţii iubiti, pe ei sciţii care pe ei i-au fost privit din ochi cu săgeata (adică i-au ochit cu săgetata), au mers cei doi asemenea (gemeni), la a fermecatei (sfintei) visterii preoţi la a Zeilor Casă să fie.

A sω nyo sωye fiω arei pysω deghe raty pii idie sωy.

La a lor naştere, au fost cu săgeata piscaţi (înţepaţi) de preot (pentru ca) feriţi din calea ei să fie.

Do aωy siio Egheiptiω noedωy ilω zeiibo yn dωl lωy a ih pieta gωrryo.

Până la săgetare (ochire cu săgeata), (în) Egipt în călătorie (perelinaj) au mers să vadă până acolo a lor pentru rugăciune munte (adică piramidă).

At exiω Zamolsxoy ωsiia ghenie besikyoy a sω lo sey fωhio ghekepritile nopωy to sω ilo.

La plecare, lui Zamolsxoy principalii conducători ai altarului (bisericii) lor le-a spus pe cu foc aprinse (trosnind) resturi (adică cărbuni aprinşi) să meargă.

Ωy eso ωn tahoy pyeta goryω oy lω nωy piotra belitea syω.

Ei au mers pe a vârfului pentru rugăciune munte (piramidă) unde noi din piatră frumuseţi au văzut.

On tωyrna sωa eon toy pamωilo, a sω taloy iilω shiiteo yω kωyrafio ωrino rypinω fetiωy krysa die, do sesirω po onio dω ylo rωdieω ziioyωy =M=P=S=B

La întoarcerea lor la a lor familie, de pe al lor înalt deal, sciţii (văzând) a lor corabie, din a sufletului adânc (din adâncul sufletului), şi-au făcut crucea zeilor, apoi, au (re)cunoscut pe primul din a lor naştere ca fiind zeu =M=P=S=B

Pe figura de jos, care seamănă cu un sarcofag.

Ab arisω Zam-xoy.

De la săgetarea lui ZamXoy

Conform conţinutului acestei tăbliţe, Zamolsxis au fost doi fraţi gemeni care au fost preoţi şi se ocupau, la templu, cu păstrarea obiectelor de cult. In cele din urmă, au fost săgetaţi de către sciţi. Până la săgetare au fost în perelinaj în Egipt unde au urcat pe piramide. La întoarcere, oamenii care au văzut corabia lor întorcându-se şi-au făcut crucea zeilor, apoi l-au recunoscut pe primul născut ca fiind zeu.  In această tăbliţă se face, din nou, referire la obiceiul localnicilor de a folosi semnul crucii în situaţii de excepţie.

Fig.7. Detaliu din tăbliţa 13 care conţine o imagine cruciformă.

 

In unele din tăbliţele de la Sinaia există imagini care conţin şi simbolul crucii. In figura 7 este redat un detaliu de pe chenarul tăbliţei 13 care conţine un astfel de simbol, care se mai regăseşte şi pe chenarul tăbliţelor 15, 52, 80, 120, 122 şi 128. Aceste detalii pot fi considerate ca fiind caracteristice tăbliţelor realizate de însuşi Deceneu. Mai trebuie menţionat faptul că astfel de simboluri pot fi întâlnite şi pe ceramica de tip Cucuteni; un astefel de caz poate fi observat în figura 8.  

Fig.8. Imagini cruciforme pe ceramică de tip Cucuteni. 

Se ştie că un simbol de recunoaştere al primilor creştini a fost desenul unui peşte; iar în timpul împăratului Constantin cel Mare şi al mamei sale Elena simboul crucii a fost reprezentat pe steagurile de luptă, iar împărăteasa Elena a căutat să găseasca crucea răstignirii  

Astăzi pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc mai multe variante de cruci, unele dintre ele ar putea avea o vechime mai mare decât era creştină, sau să reprezinte imitaţii ale unor modelelor antice. In figura 9 sunt prezentate două variante de cruci reprezentative.

Fig.9. Imagini ale unor cruci care ar putea conţine si informaţii precreştine.

 

In partea din stânga avem o cruce pe care se găsesc nişte inscripţii, care, în spiritul scrierilor din tăbliţele de la Sinaia, ar putea fi interpretate astfel: -sus: YC - Ye Salio- îi înălţat sau s-a înălţat; -jos: XC-Ho Steo, adică cel care stă sub cruce; în stânga: HИ – Nipe Soarele, lumina; iar în partea dreaptă avem KA-Kali, zeiţa întunericului sau a morţii.

Pe crucea din partea din dreapta avem reprezentate soarele şi luna, ceea ce este în concordanţă cu interpretarea de mai sus. In partea de sus a crucii din dreapta avem un triunghi cu vârful în sus, care-l reprezintă pe Tatăl Ceresc-Ro sau Ra, suprapus peste un triunghi cu vârful în jos care o reprezintă pe Geea-Mama a tot ce este viu pe Pământ. Este de remarcat faptul că în tăbliţa 121 se afirmă că despre Geea că-şi are sediul tot în Ceruri ca şi Zeul Suprem Ro; ceea ce justifică reprezentarea acesteia în partea de sus a crucii.

Reprezentări ale unor cruci din evul mediu timpuriu ar putea avea şi ele o legătură cu spiritualitatea geto-dacilor. In figura 10 este reprezentată o cruce de la Corbii de Piatră, gravată pe o stâncă, şi cruci asemănătoare gravate pe un inel atribuit gepizilor. Numele gepizilor ar putea proveni din „Geo pie zi” care, ţinând seama de semnificaţia cunoscută a cuvintelor din tăbliţele de la Sinaia, ar putea fi traduse prin „Oamenii care-i iubesc pe zei”. Astfel încât, gepizii trebuie consideraţi autohtoni, chiar dacă, din diferite motive, au ajuns şi prin alte zone geografice.

Fig.10. Imagini ale unei cruci de la Corbii de piatră şi a unor cruci imprimate pe un inel de la Apahida atribuit gepizilor.

 

  Astfel de cruci au fost găsite şi la Orheiul Vechi din Basarabia. De asemenea, este cunoscută reprezentarea unor cruci pe steagurile sau îmbrăcămintea cavalerilor teutoni, ioaniţi, a cavalerilor de Malta, etc. Consideraţiile de mai sus pun în evidenţă importanţa civilizaţiei carpato-danubiene şi balcanice în istorie.

 

Prof. univ. dr. Viorel UNGUREANU

 

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Rditura Alcor Edimpex,  Bucureşti,  2005.

2. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat?  Editura DACICA, Bucureşti, 2006.

3. Ungureanu, Viorel, Sar Mon Gato, numele antic al  Moldovei. Al-V-lea  Simpozion  Internaţional CUCUTENI- 5000, Chişinău, 2010.

4. Ungureanu, Viorel, Diegio-urmaşul lui Decebal la Sargedava. Al-IV-lea Simpozion   Internaţional CUCUTENI- 5000. Iaşi, Chişinău, Bacău, 2009

5. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.

6. Ungureanu, Viorel, Goţii şi războinicii geţi. Al  XIV Congrea internaţional de Dacologie, Buzău, România, august 2013

8. Ungureanu, Viorel, Scrierea danubiană şi tăbliţele de la Sinaia, Dacoromania, nr.73, Alba Iulia, 2015

9. Ungureanu, Viorel, Religia geto dacilor şi a altor popoare din zona carpato-danubiană şi balcanică conform tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr. 82, Alba Iulia, 2016

10.Ungureanu, Viorel, Decebal şi războaiele sale cu romanii comform tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr.79, Alba Iulia, 2016

11. Ungureanu, Viorel, Relatări despre geţii de pe malurile Istrului în tăbliţele de la Sinaia,  Dacoromania,  nr. 83, Alba Iulia, 2017

12. Ungureanu, Viorel, Edificii şi aşezari ale geto-dacilor din tăbliţele de la Sinaia, Al-XV-lea  Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2020

13. www.dacoromania-alba.ro; www.dacia.org;  www.dacii.ro