|
Vestigii istorice şi simboluri religioase ale geto-dacilor
Abstract:
Sinaia plates contain information that clarifies the situation of
historical vestiges of Romania and the characteristics of some religious
symbols of geto-dacians that are encountered, also, in ours dies.
In tăbliţele de la Sinaia există relatări care aduc unele clarificari
privind semnificaţia unor vestigii istorice din zona carpato-danubiană
şi balcanică a Europei, dar şi despre existenţa unor simboluri
religioase care se întâlnesc şi astăzi în viaţa religioasă a
locuitorilor din această zonă. Una dintre tăbliţele cele mai importante,
din acest punct de vedere, este tăbliţa 109, figura 1, în care avem
informaţii textuale dar şi imagini legate de tematica analizată.
Fig. 1. Tăbliţa 109. Războinicii
geţi situaţi spre nord-est faţă de zona Traciei.
Conţinutul tăbliţei 109 (figura 1), după separarea în cuvinte şi
transcrierea textului cu caractere latine, este dat mai jos:
Sigoby so eno hat oe gheti boyo so Ro to nistoe eno nohtyo Trahio ioe
ye. Ta boe sio a ze tyn a Iono to evih ano ehao erio tahe Ro. Tio dye
boeiio gheto edioi to Ro tio nestoe e niio nohtyo Mahidonio soe de nio
eio ao esti fo yon Isytrieo to. Toe Istreo Dey noeso eos azot ah sy tio
edio at Re te toto. Soem mano Sigoby o Mayho Ghetio hoe eri hyo aieo za
te siioe eno tio Ri hio yto deyo a inyo.
Jos în dreapta: Gheto boeo.
Prin descifrarea textului de mai sus, se obţine:
Sigoby cu ale sale case ale geţilor războinici, cu Ro, spre estul şi
nordul Traciei se află. Acei razboinici văzuţi ca zei însăşi, ca Ioni,
în fiecare an se ridicau la înaltul Ro. Acei divini razboinici geţi,
care plecau la Ro al lor, se află la a noastră miazănoapte a Macedoniei,
din a lor însăşi voinţă intrau în foc la al lor Istru deasemenea. (Pe)
acei istrieni zei din nou îi fermecau malul pe care mergeau la Re aceia
toţi. Cu a sa mână Sigoby la maica geţilor care ridicat să fie de apă
numai acela văzut (ales) de Ri pe cel care să meargă la zei dintre ei.
În dreapta jos: Geţii războinici.
Informaţii asemănătoare se găsesc şi în tăbliţa 67, scrisă cu un alfabet
care are aproape aceleaşi caracteristici ca şi cel din tăbliţa 109.
Tăbliţele 67 şi 109 au fost realizate de către un autor situat în
Tracia, care, în tăbliţele de la Sinaia, era considerată ca fiind
situată pe malul drept al Dunării. Conţinutul tăbliţei 67, după
separarea în cuvinte şi transcrierea cu caractere latine prin păstrarea
valorii fonetice a textului original, este urmatorul:
Do enio loe Ziosy davo at iho to geoe shito zonto goto geoe. Lo nye do
ilo ho eht Ra siio at iho noe rekio. Ny Ro ea soe tiotion dyo. A so Ra
evio ion it yl fo lo Seiosy ion. Ta rehiio ion o ao eio soe ghetyo o
hio geoa ha nyio o lyr loe da Tro Hitoe Dioe Shyto. Loi dioe matiho da
rio soio soe de Ra neio mathiho geto.
Prin traducere se poate obţine următorul text:
Până la ei, la Ziosy davo, mergând spre oamenii sciţi sunt goticii
oameni.
La ei pentru a ajunge, în dreapta (pe) Ra văzând, mergând pe râurele
noastre. Al lor Ro este al tuturor zeu. La al lor Ra de fiecare dată ei
mergeau în foc la Seiosy a lor. Pe acel râu al lor, pe apa sa, sânt
geţii de la a căror oameni, ai lor au învăţat despre ceata celor trei
zeite ale scitilor. A lor divin împarat al râului este, după Ra al lor,
împaratul geţilor.
Din conţinutul plăcii, se poate înţelege că, la o anumită cetatete
numită Ziosy sau Seiosy, mergând spre sciţi se aflau goţii. Pentru a
ajunge la ei trebuia mers în lungul râurilor noastre având răsăritul
soarelui în dreapta. Dacă ne plasăm în Tracia, pentru a ajunge la goţi
trebuia mers spre nord, nord-est de-a lungul unor râuri cum ar fi
Siretul, Prutul sau Nistrul.
In ambele tăbliţe se face referire la trimiterea unor mesageri la Zeul
Suprem, la Ro. Din aceste tăbliţe rezultă că cel ales drept
mesager intra singur în foc, din proprie voinţă. Din conţinutul altor
tăbliţe se ştie că acest ritual avea loc pe un aşa numit „Pat al lui
Ro”.
In colţurile de jos ale tăbliţei 109 (figura 1) sunt reprezentate căte
două construcţii piramidale iar în partea din drepta avem dedesupt
explicaţia „Gheto boeo” care se traduce prin „Geţii
războinici”; ceea ce înseamnă că movilele de pământ existente în
zona carpato-danubiană şi balcanică reprezintă morminte ale
războinicilor geţi. Este posibil ca, iniţial, aceste morminte să fi avut
o formă piramidală, însă, de-a lungul timpului, datorită eroziunii, să
fi căpătat o formă conică. In multe locuri există şi astăzi câte două
movile: de exemplu lângă Ruginoasa în judeţul Iaşi, în oraşul Siret, în
locul numit Hoirişte de lângă Tg. Neamţ ş.a.. In alte zone există un
număr mai mare de astfel de movile, de exemplu la Şona în zona
Făgăraşului, cele „o sută de movile” din Basarabia, ş.a. In mod normal
astfel de movile nu reprezintă doar morminte ale războinicilor.
Nu toate astfel de ridicături existente pe pământ reprezintă
morminte. Un aspect important îl reprezintă aşa numitele „Paturi ale
lui Ro”, care se referă la locul în care erau incineraţi cei morţi,
sau locul în care intrau de vii în foc cei care voiau să ajungă la Tatăl
Ceresc, la Ro. Astfel, după moartea sa, corpul lui Burebista a fost
incinerat pe o astfel de amenajare undeva în Moesia. Iar Kotiso, fiul
lui Erigerio Mariso, succesorul lui Burebista, a intrat de viu în foc la
Sarmisegetuza. Alte situaţii de acest fel se cunosc în legătură cu o
tânără regină a Maceoniei şi cu capul lui Decebal care a fost însoţit pe
un astfel de „pat” de opt nobili credincioşi lui. In tăbliţele de la
Sinaia nu există imagini sau explicaţii referitoare la felul cum arătau
aceste amenajări. Totuşi, dacă se analizează amplasarea şi aspectul real
al diferitelor vestigii de acest fel, se pot trage unele concluzii.
Astfel, în multe locuri există movile tronconice de pământ, situate în
locuri relativ uşor accesibile, care nu ar fi putut să aibă o altă
destinaţie decât aceea de „Pat al lui Ro”. O astfel de movilă
tronconică este prezentată în figura 2; ea este situată pe dealul din
apropierea localităţii Ardeoani din judeţul Bacău. Astfel de movile
tronconice se întâlnesc, practic, în apropierea tuturor localităţilor
mai importante din trecut. Astfel de movile tronconice se găsesc astăzi
pe dealul de lângă localitatea Mărgineni, în aoropiere de Roznov, Albiţa
pe malul drept al Prutului spre trecerea în R. Moldova, la Isaccea care
ar corespunde cu poziţia fostei cetăţi Genucla, în apropiere de Popeşti
pe Argeş, Pretoria Zalău şi multe altele.
Fig. 2. Movilă tronconică de pământ
cu rolul probabil de „Pat al lui Ro”.
Este posibil ca suprafaţa plată de pe movilele tronconice să fi fost
acoperite cu bucăţi de piatră pentru a rezista la foc. De la astfel de
amenajări, este posibil să provină denumirea unor localităţi cum sunt
Petrodava, Petridava sau Cameniţa. Insăşi antroponimul „Petru” ar trebui
să provină de la acest „Pato Ro”. De asemenea, în unele locuri,
astfel de „Paturi ale lui Ro” au fost construite din piatră direct pe
sol, fără înalţarea unei movile. Un astfel de caz este cunoscutul
„Soare de andezit” de la Grădiştea de Munte, unde a fost un
sanctuar al lui Ro, după cum se poate deduce din tăbliţa 120 [9]. Insă,
astfel de platouri au mai existat sau există şi în alte locuri. De
exemplu, undeva în zona dintre Braşov şi Făgăraş a existat un platou
circular din piatră, dintr-o singură bucată, mai mare decât cel de la
Sarmisegetuza, care, după trecerea timpului, nu a mai putut fi
localizat. In schimb, la Cameniţa-Ucraina de astăzi, există un astfel de
platou de dimensiuni mari, format din 7 segmente şi înconjurat de alţi 7
tamburi mai mici, reprezentat în figura 3. Cameniţa este situată cam la
15 km de cetatea Hotin şi, din informaţiile obţinute, ar rezulta că în
vechime s-ar fi numit „Petridava”. Este posibil ca
evenimentele descriese în tăbliţa din figura 1 şi în tăbliţa 67 să se fi
petrecut în acest loc
Fig. 3. Platou circular de piatră de
lângă cetatea de la Cameniţa.
Trebuie menţionat că în zona localităţii Popeşti-pe Argeş ar fi existat
un platou mare de piatră pe care era gravat un soare; acest lucru ar fi
de aşteptat dacă în locul respectiv ar fi existat cetatea Poestadava a
lui Apolo [12]. O imagine artistică a unui asemenea „Pat al lui Ro” ar
fi cunoscuta „Masă a tăcerii” a lui Brâncuşi.Asemenea platouri de
piatră, de dimensiuni mai mici, se cunosc şi din alte zone din ţara. Ar
fi interesant de menţionat legenda „Cavalerilor Mesei Rotunde” a regelui
Arthur din Anglia care ar putea avea şi ea o legătură cu tradiţia
„Patului lui Ro” al geto-dacilor.
In categoria vestigiilor istorice se încadrează nu numai mormintele
tumulare şi „Paturile lui Ro”, ci şi construcţii piramidale care pot fi
întâlnite, cu mai multă sau mai puţină claritate, pe întreg cuprinsul
ţării. Pentru claritatea evidentă a imaginii, în figura 4 este
reprezentată o piramidă din Bosnia-Herţegovina care se încadrează tot în
zona geografică în care este
situată şi ţara noastră. Astfel de piramide constituiau locuri de
veneraţie către zei. Se ştie din tăbliţa 2 că Zamolsxis a călătorit in
Egipt unde a urcat pe piramide. In afară de aceasta, există lucrări în
care se afirmă că piramidele din Egipt au fost construite de atlanţi,
care au fost predecesorii geto-dacilor. La noi pot fi remarcate
construcţii piramidale prin ajustarea formei unor dealuri sau vârfuri de
munte cum este cazul muntelui Ceahlău, sau Muntomanul Bucegi. De
asemenea există cazuri unde este amenajată doar o faţă a piramidei cum
este cazul din spatele mănăstirii Suceviţa.
Fig. 4. Piramida din Bosnia-Herţegovina.
O categorie importantă din cadrul vestigiilor istorice o reprezintă
sanctuarele săpate în pământ care sunt mai puţin cunoscute dar au avut o
importanţă la fel de mare ca şi cele situate deasupra pământului.
Semnificativă pentru religia geto-dacilor şi comportamnetul populaţiei
este tăbliţa 17, conform notaţiei din cartea lui Romalo, prezentată în
figura 5, al cărei text transcris cu ajutorul alfabetului latin şi
tradus este dat mai jos:
Fig.5. Tăbliţa 17. Aducerea capului
lui Ion al Geei la Sarmisegetuza.
In coloana din stânga avem următorul conţinut:
Serata moom Gea mos oe Tereio op ah syo die noeo sumhum patrydo moe ziom
ke soa eso so diceo hapo, peze cemuya em sono eito kopolo a mibo xo Gei
mainhu oy zim lo Mitro xe molo fami ho muigo meroe.
In traducere se poate obţine următorul text:
Infăşata mamă Geea moş (părinte) al Terei de pe malul sfânt către o
nouă, cu mâhnire, patrie niciodată văzută (spre) care a mers cu
vorbitorul cap greutatea căruia a fost de opt preoţi cu mândra
fermecătoarea Geea dus pe jos la a lui Mitra sfânta doamnă (femeie) cu
catâri mulţi (numeroşi).
In coloana din dreapta avem următorul conţinut
Kapo seo em augu a ima Ion oe Ge meso nosetye oe nios oh abete lo fieo
zen reciam so on xa Sentoe Hilioa nimy geron maneo go mataro a cem du
sieom mobi gato nosum se seua tiu bo Zamolsxiu
Prin treducere rezultă următorul text:
Capul său cel cunoscut cu numele (de) Ion al Geei au mers ducându-l de
la ai noştri brazi, care erau (la) frumoasele râuri (ape) de pe
Fermecatul Sfântul Munte, numele căruia (a fost) schimbat (faţă de) a sa
origine (textual: de la mama sa), după ce sfântul vorbitorul leopard a
dus cu el, la a lui locuinţă, pe Zamolsxis.
In partea de sus a coloanei din mijloc avem:
Tram sie on ah hma Sarmygetuzo kvoi geoi
Minunăţii vizibile pe malul înaltei Sarmigetuza podoaba (floarea)
pământenilor.
Sub imagini: K.D.Z. IIIIII .A.D.M.D.
O posibilă exprimare a numărului de ani (600) de la Zamolsxis.
Mijloc jos:Uryno fetiu geo krisa. Noe peo nibe moam do Sye Dieo tom
saro daceo.
In traducere: Din suflet au făcut oamenii cruce. Noi cântece spre
cer au înălţat către sfinţii zei în acea ţară a dacilor.
Tăbliţa 17 pare a fi imprimată de cătr un autor de la Muntele Sfânt care
privea cu tristeţe mutarea capului lui Ion al Geei la Sarmisegetuza.
Despre Muntele Sfânt se afirmă că i-a fost schimbat numele după ce
„sfântul vorbitorul leopard” l-a dus cu el pe Zamolsxis la locuinţa sa.
Legată de comportamentul religios al geţilor este ultima frază în care
se afirmă că oamenii şi-au făcut cruce din tot sufletul si au înălţat
cântece spre cer.
Cele mai importante informaţii despre Zamolsxis sunt date în tăbliţa 2
(figura 6)
 .
Fig.6. Tăbliţa 2. Săgetarea lui Zamolsxis şi călătoria
în Egipt.
După despărţirea textului în cuvinte şi gruparea lor în propoziţii, se
poate obţine următoarea interpretare:
Zamolsxeoy degheo amo, yneω skyteo dyi liω fio aωy sio garey, masω dye
doye saymωya xindyω erio deghe dω Deo Hato soy.
Zamolsxeoy, preoţii iubiti, pe ei sciţii care pe ei i-au fost privit din
ochi cu săgeata (adică i-au ochit cu săgetata), au mers cei doi asemenea
(gemeni), la a fermecatei (sfintei) visterii preoţi la a Zeilor Casă să
fie.
A sω nyo sωye fiω arei pysω deghe raty pii idie sωy.
La a lor naştere, au fost cu săgeata piscaţi (înţepaţi) de preot (pentru
ca) feriţi din calea ei să fie.
Do aωy siio Egheiptiω noedωy ilω zeiibo yn dωl lωy a ih pieta gωrryo.
Până la săgetare (ochire cu săgeata), (în) Egipt în călătorie
(perelinaj) au mers să vadă până acolo a lor pentru rugăciune munte
(adică piramidă).
At exiω Zamolsxoy ωsiia ghenie besikyoy a sω lo sey fωhio ghekepritile
nopωy to sω ilo.
La plecare, lui Zamolsxoy principalii conducători ai altarului
(bisericii) lor le-a spus pe cu foc aprinse (trosnind) resturi (adică
cărbuni aprinşi) să meargă.
Ωy eso ωn tahoy pyeta goryω oy lω nωy piotra belitea syω.
Ei au mers pe a vârfului pentru rugăciune munte (piramidă) unde noi din
piatră frumuseţi au văzut.
On tωyrna sωa eon toy pamωilo, a sω taloy iilω shiiteo yω kωyrafio ωrino
rypinω fetiωy krysa die, do sesirω po onio dω ylo rωdieω ziioyωy
=M=P=S=B
La întoarcerea lor la a lor familie, de pe al lor înalt deal, sciţii
(văzând) a lor corabie, din a sufletului adânc (din adâncul sufletului),
şi-au făcut crucea zeilor, apoi, au (re)cunoscut pe primul din a lor
naştere ca fiind zeu =M=P=S=B
Pe figura de jos, care seamănă cu un sarcofag.
Ab arisω Zam-xoy.
De la săgetarea lui ZamXoy
Conform conţinutului acestei tăbliţe, Zamolsxis au fost doi fraţi gemeni
care au fost preoţi şi se ocupau, la templu, cu păstrarea obiectelor de
cult. In cele din urmă, au fost săgetaţi de către sciţi. Până la
săgetare au fost în perelinaj în Egipt unde au urcat pe piramide. La
întoarcere, oamenii care au văzut corabia lor întorcându-se şi-au făcut
crucea zeilor, apoi l-au recunoscut pe primul născut ca
fiind zeu. In această tăbliţă se face, din nou, referire la obiceiul
localnicilor de a folosi semnul crucii în situaţii de excepţie.
Fig.7. Detaliu din tăbliţa 13 care
conţine o imagine cruciformă.
In unele din tăbliţele de la Sinaia există imagini care conţin şi
simbolul crucii. In figura 7 este redat un detaliu de pe chenarul
tăbliţei 13 care conţine un astfel de simbol, care se mai regăseşte şi
pe chenarul tăbliţelor 15, 52, 80, 120, 122 şi 128. Aceste detalii pot
fi considerate ca fiind caracteristice tăbliţelor realizate de însuşi
Deceneu. Mai trebuie menţionat faptul că astfel de simboluri pot fi
întâlnite şi pe ceramica de tip Cucuteni; un astefel de caz poate fi
observat în figura 8.
Fig.8. Imagini cruciforme pe
ceramică de tip Cucuteni.
Se ştie că un simbol de recunoaştere al primilor creştini a fost desenul
unui peşte; iar în timpul împăratului Constantin cel Mare şi al mamei
sale Elena simboul crucii a fost reprezentat pe steagurile de luptă, iar
împărăteasa Elena a căutat să găseasca crucea răstignirii
Astăzi pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc mai multe variante de
cruci, unele dintre ele ar putea avea o vechime mai mare decât era
creştină, sau să reprezinte imitaţii ale unor modelelor antice. In
figura 9 sunt prezentate două variante de cruci reprezentative.
Fig.9. Imagini ale unor cruci care
ar putea conţine si informaţii precreştine.
In partea din stânga avem o cruce pe care se găsesc nişte inscripţii,
care, în spiritul scrierilor din tăbliţele de la Sinaia, ar putea fi
interpretate astfel: -sus: YC - Ye Salio- îi înălţat sau
s-a înălţat; -jos: XC-Ho Steo, adică cel care stă sub
cruce; în stânga: HИ – Nipe – Soarele, lumina; iar
în partea dreaptă avem KA-Kali, zeiţa întunericului sau a
morţii.
Pe crucea din partea din dreapta avem reprezentate soarele şi luna, ceea
ce este în concordanţă cu interpretarea de mai sus. In partea de sus a
crucii din dreapta avem un triunghi cu vârful în sus, care-l reprezintă
pe Tatăl Ceresc-Ro sau Ra, suprapus peste un triunghi cu vârful în jos
care o reprezintă pe Geea-Mama a tot ce este viu pe Pământ. Este de
remarcat faptul că în tăbliţa 121 se afirmă că despre Geea că-şi are
sediul tot în Ceruri ca şi Zeul Suprem Ro; ceea ce justifică
reprezentarea acesteia în partea de sus a crucii.
Reprezentări ale unor cruci din evul mediu timpuriu ar putea avea şi ele
o legătură cu spiritualitatea geto-dacilor. In figura 10 este
reprezentată o cruce de la Corbii de Piatră, gravată pe o stâncă, şi
cruci asemănătoare gravate pe un inel atribuit gepizilor. Numele
gepizilor ar putea proveni din „Geo pie zi” care, ţinând seama de
semnificaţia cunoscută a cuvintelor din tăbliţele de la Sinaia, ar putea
fi traduse prin „Oamenii care-i iubesc pe zei”. Astfel
încât, gepizii trebuie consideraţi autohtoni, chiar dacă, din diferite
motive, au ajuns şi prin alte zone geografice.
Fig.10. Imagini ale unei cruci de la Corbii de piatră şi a unor cruci
imprimate pe un inel de la Apahida atribuit gepizilor.
Astfel de cruci au fost găsite şi la Orheiul Vechi din Basarabia. De
asemenea, este cunoscută reprezentarea unor cruci pe steagurile sau
îmbrăcămintea cavalerilor teutoni, ioaniţi, a cavalerilor de Malta, etc.
Consideraţiile de mai sus pun în evidenţă importanţa civilizaţiei
carpato-danubiene şi balcanice în istorie.
 Prof.
univ. dr. Viorel UNGUREANU
Bibliografie:
1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Rditura Alcor
Edimpex, Bucureşti, 2005.
2. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr
ocultat? Editura DACICA, Bucureşti, 2006.
3. Ungureanu, Viorel, Sar Mon Gato, numele antic al Moldovei. Al-V-lea
Simpozion Internaţional CUCUTENI- 5000, Chişinău, 2010.
4. Ungureanu, Viorel, Diegio-urmaşul lui Decebal la Sargedava. Al-IV-lea
Simpozion Internaţional CUCUTENI- 5000. Iaşi, Chişinău, Bacău, 2009
5. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea
Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.
6. Ungureanu, Viorel, Goţii şi războinicii geţi. Al XIV Congrea
internaţional de Dacologie, Buzău, România, august 2013
8. Ungureanu, Viorel, Scrierea danubiană şi tăbliţele de la Sinaia,
Dacoromania, nr.73, Alba Iulia, 2015
9. Ungureanu, Viorel, Religia geto dacilor şi a altor popoare din zona
carpato-danubiană şi balcanică conform tăbliţelor de la Sinaia,
Dacoromania, nr. 82, Alba Iulia, 2016
10.Ungureanu, Viorel, Decebal şi războaiele sale cu romanii comform
tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr.79, Alba Iulia, 2016
11. Ungureanu, Viorel, Relatări despre geţii de pe malurile Istrului în
tăbliţele de la Sinaia, Dacoromania, nr. 83, Alba Iulia, 2017
12. Ungureanu, Viorel, Edificii şi aşezari ale geto-dacilor din
tăbliţele de la Sinaia, Al-XV-lea Simpozion Internaţional
CUCUTENI-5000., Chişinău, 2020
13. www.dacoromania-alba.ro; www.dacia.org; www.dacii.ro
|
