România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

PASTORALA 

SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA PRIMA DUMINICĂ 

A POSTULUI NAŞTERII DOMNULUI DIN ANUL 2021

 

 

PRIVIND ÎNSEMNĂTATEA ANULUI OMAGIAL 

AL PASTORAŢIEI ROMÂNILOR DIN AFARA ROMÂNIEI  ŞI A ANULUI COMEMORATIV AL CELOR ADORMIŢI  ÎN DOMNUL; VALOAREA LITURGICĂ ŞI CULTURALĂ 

A CIMITIRELOR, ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ

 

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, 

PREACUCERNICULUI CLER

ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI 

DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ,

 

HAR, BUCURIE ŞI PACE 

DE LA DUMNEZEU TATĂL, FIUL ŞI SFÂNTUL DUH, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI!

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Anul 2021 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ,,Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi ,,Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”, în Patriarhia Română. Cele două teme amintite, omagială şi comemorativă, evidenţiază două coordonate esenţiale, prioritare în activitatea pastoral-misionară a Bisericii noastre.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română nu este indiferentă faţă de amploarea fără precedent pe care fenomenul migraţiei românilor către alte ţări a cunoscut-o în ultimii ani. Ca răspuns la acest fenomen, Biserica noastră, prin ierarhii, preoţii şi diaconii ei, desfăşoară, în prezent, o activitate pastorală susţinută în afara graniţelor României. Ea îi binecuvântează şi îi ajută spiritual pe românii ortodocşi de pretutindeni, pe care îi consideră fiii săi credincioşi şi parte integrantă a comuniunii ortodoxe româneşti.

Pe de altă parte, pomenirea în Biserică a celor adormiţi în Domnul constituie un act de credinţă ortodoxă şi de mărturisire a iubirii faţă de semeni. Comemorarea celor decedaţi şi cultul eroilor contribuie la dezvoltarea culturii recunoştinţei şi a comuniunii între generaţii. Veşnica lor pomenire din neam în neam înseamnă eterna lor comemorare din generaţie în generaţie.

Dreptmăritori creştini,

În cărţile Vechiului Testament întâlnim mărturii despre faptul că Dumnezeu, Creatorul şi Proniatorul întregii creaţii, manifestă o grijă specială faţă de cei aflaţi în afara ţării şi poporului lor: „Pe străin să nu-l obijduieşti, nici să nu-l strâmtorezi, căci voi ştiţi cum e sufletul pribeagului, că şi voi aţi fost pribegi în ţara Egiptului” (Ieşirea 23, 9), iar în alt loc se aminteşte: „Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul 19, 34). Dumnezeu Însuşi a condus şi a întărit poporul lui Israel în lunga sa călătorie către Ţara făgăduinţei, povăţuindu-l „prin pustiul cel mare şi groaznic, unde sunt şerpi veninoşi, scorpioni şi locuri arse de soare şi fără de apă; scoţând izvor din stânca de cremene şi hrănind poporul în pustie cu mană” (Deuteronomul 8, 15-16).

În Noul Testament, iubirea milostivă faţă de străini devine normă a vieţii creştine încă din vremea apostolilor: „Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire” (1 Petru 4, 9). În Evanghelia după Matei, în capitolul 25, se arată că iubirea faţă de aproapele este criteriul ultim al judecăţii universale, mai precis criteriul esenţial de binecuvântare şi de moştenire a Împărăţiei Cerurilor, pentru că Însuşi Domnul Iisus  Hristos, Dreptul Judecător, spune: „străin am fost şi M-aţi primit” (Matei 25, 35).

În contextul transformărilor sociale, economice şi politice care au avut loc în ultimul secol, numărul creştinilor români din afara României a crescut. Faţă de această realitate, grija pastorală a Bisericii Ortodoxe Române faţă de românii din afara graniţelor s-a concretizat prin înfiinţarea de eparhii, care au organizat numeroase parohii şi mănăstiri, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor sufleteşti ale credincioşilor români ortodocşi din comunităţile româneşti istorice: Republica Moldova şi Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, dar şi din diaspora: Europa Centrală şi de Nord, Europa Occidentală şi Meridională, cele două Americi, Australia şi Noua Zeelandă. În situaţiile în care particularităţile pastoral-misionare nu au permis înfiinţarea de episcopii, au fost organizate reprezentanţe şi comunităţi ortodoxe româneşti, precum cele din Ţara Sfântă, Muntele Athos, Orientul Mijlociu, Cipru, Turcia, Africa de Sud, Japonia ş.a.

În prezent, urmare eforturilor pastorale susţinute, în afara frontierelor actuale ale României, Biserica Ortodoxă Română are patru arhiepiscopii şi nouă episcopii. În aceste eparhii  funcţionează 1.337 de parohii şi filii, precum şi 64 de aşezăminte monahale, deservite de 1.245 de clerici români. Prin ierarhii şi clericii ortodocşi români din străinătate, Biserica Ortodoxă Română se străduieşte să zidească, să cumpere sau să închirieze lăcaşuri de cult acolo unde există comunităţi româneşti, oferind astfel posibilitatea fiecărui român creştin ortodox să participe la sfintele slujbe în limba română şi să păstreze legătura cu Biserica Mamă. În bisericile ortodoxe româneşti din afara României, românii simt bucuria regăsirii şi a trăirii credinţei strămoşeşti, participă la viaţa liturgică, îşi alină dorul după cei dragi şi după locurile natale, îşi reconfirmă identitatea lor profundă. Prin cult, dar şi prin evenimentele culturale şi acţiunile social-filantropice organizate de către parohiile româneşti din afara graniţelor, sunt promovate valorile spirituale perene ale Ortodoxiei şi ale poporului român, sunt transmise tradiţiile româneşti şi este cultivată limba română. În acest fel se păstrează identitatea culturală, etnică şi eclezială ortodoxă românească, fapt care asigură integrarea socială în ţările gazdă fără asimilare culturală şi fără deznaţionalizare. De aceea, în mod constant, Patriarhia Română ajută financiar, după posibilităţi, aceste comunităţi româneşti, realizând, totodată, şi demersuri necesare pe lângă instituţiile de Stat competente, de susţinere a românilor de pretutindeni.

Ca semn al permanentei griji pastorale faţă de românii stabiliţi definitiv sau temporar în străinătate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului să fie dedicată migranţilor români. Prin urmare, atât Duminica Migranţilor Români, cât şi Ziua Românilor de Pretutindeni, instituită prin Legea nr. 101/2015 şi serbată în ultima duminică a lunii mai, sunt zile cu o profundă semnificaţie spirituală, de reafirmare a tradiţiilor şi a valorilor credinţei şi culturii poporului român.

Iubiţi credincioşi,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 şi ca An comemorativ al celor adormiţi în Domnul cu scopul de a evidenţia şi promova valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor. Din punct de vedere al identităţii noastre spirituale, cimitirul este locul în care se află mormintele celor adormiţi în Domnul, aşteptând „învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”, după cum se spune în Crezul ortodox. Prin urmare, cimitirul este şi simbol al comemorării şi comuniunii între generaţii.

Pentru cinstirea memoriei celor adormiţi în Domnul, Biserica Ortodoxă păstrează o rânduială amplă de slujbe şi pomeniri (parastase) care cuprind rugăciuni şi cereri pentru iertarea păcatelor, odihna şi mântuirea sufletelor acestora.

În mod deosebit, pomenirea eroilor din toate timpurile şi din toate locurile, ca şi cultul morţilor în general, constituie manifestări de statornicie în credinţă, de continuitate şi unitate în cuget şi simţiri de-a lungul generaţiilor. Cultul eroilor este semnul neuitării şi preţuirii noastre pentru jertfa lor şi speranţa comuniunii lor veşnice cu Hristos Domnul, în nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice.

Cimitirele ortodoxe româneşti, unele înscrise în patrimoniul cultural naţional al României, altele cuprinzând în perimetrul lor valoroase monumente artistice funerare dedicate unor personalităţi naţionale, evidenţiază o dimensiune spirituală esenţială: recunoştinţa arătată predecesorilor de-a lungul timpului, precum şi capacitatea de comemorare şi comuniune a unui popor credincios cu generaţiile trecute.

Cimitirul are un sens profund liturgic şi cultural în tradiţia noastră creştină ortodoxă românească. Îngrijirea spaţiului sacru în care se află înmormântate trupurile celor adormiţi în Domnul constituie o îndatorire şi o responsabilitate a creştinilor de a păstra aprinsă flacăra pomenirii din neam în neam sau din generaţie în generaţie a celor decedaţi. Această cinstire a cimitirelor este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte şi mărturiseşte că iubirea izvorâtă din credinţă este mai tare decât moartea. Mulţimea pomelnicelor şi a parastaselor pentru cei decedaţi sau adormiţi în Domnul şi pentru eroii neamului constituie un puternic factor de cultivare a conştiinţei identităţii, unităţii şi continuităţii noastre naţionale. Istoria Bisericii Ortodoxe Române dă mărturie peste veacuri despre grija pe care a avut-o pentru memoria înaintaşilor. La fiecare Sfântă şi Dumnezeiască Liturghie sunt pomeniţi ierarhii Bisericii, ctitorii, miluitorii şi binefăcătorii sfintelor lăcaşuri, eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român, precum şi pomenirea tuturor celor adormiţi în Domnul Hristos, Biruitorul morţii.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cu ajutorul Milostivului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului. Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o sfinţire a sufletului şi a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, dar şi prin fapte de milostenie. Faptele milosteniei creştine, privite ca roade ale „credinţei lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), întăresc comuniunea frăţească.

În acest an, am fost chemaţi să cultivăm mai mult comuniunea fraternă cu românii din jurul graniţelor României şi din diaspora română. În mod deosebit, mulţumim slujitorilor Sfintelor Altare ortodoxe româneşti din afara României pentru activitatea şi fidelitatea lor faţă de poporul român, pentru activitatea de păstrare şi promovare a credinţei creştine ortodoxe, a valorilor spirituale şi culturale româneşti.

Totodată, îi îndemnăm pe românii care trăiesc în diferite zone ale lumii să cinstească memoria şi mormintele celor trecuţi la viaţa veşnică, deoarece numai rugăciunea şi recunoştinţa menţin o relaţie vie între suflete, o comuniune spirituală mai tare decât moartea fizică a trupului.

Traversăm un timp extrem de dificil privind sănătatea şi valoarea vieţii, când numeroşi oameni sunt încercaţi de noua epidemie, care s-a extins la nivel global. În această perioadă este mare nevoie de rugăciune şi de ajutorare frăţească, de apropiere de Dumnezeu şi de solidaritate practică între oameni.

Prin urmare, şi în acest an, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, colecte de alimente, haine şi medicamente. Acestea vor fi distribuite cu prioritate în cadrul comunităţii, celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familiilor defavorizate, cu mulţi copii, bătrânilor şi persoanelor singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.

Având încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere şi ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos:

,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi românii, din ţară şi din străinătate, dăruindu-le sănătate şi mântuire, ocrotindu-i de tot răul şi întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre şi a poporului român de pretutindeni, iar pe cei adormiţi în Domnul să-i aşeze în ceata drepţilor şi să le dăruiască odihnă în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Cu multă preţuire, vă îmbrăţişăm părinteşte şi vă împărtăşim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

DANIEL - Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,  Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi  Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor  şi Mitropolitul Moldovei  şi Bucovinei

Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului  şi Clujului şi Mitropolitul Clujului,  Maramureşului şi Sălajului

Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei  şi Mitropolitul Banatului

Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român

Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi

Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul  Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Calinic, Arhiepiscopul Sucevei  şi Rădăuţilor

Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

Ioachim, Arhiepiscopul Romanului  şi Bacăului

Calinic, Arhiepiscopul Argeşului  şi Muscelului

Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

Timotei, Arhiepiscopul Aradului

Ignatie, Episcopul Huşilor

Lucian, Episcopul Caransebeşului

Sofronie, Episcopul Ortodox Român  al Oradiei

Iustin, Episcopul Ortodox Român  al Maramureşului şi Sătmarului

Nicodim, Episcopul Severinului  şi Strehaiei

Antonie, Episcopul de Bălţi

Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud

Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei

Galaction,  Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Ambrozie, Episcopul Giurgiului

Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Visarion, Episcopul Tulcii

Petroniu, Episcopul Sălajului

Daniil, Episcopul Daciei Felix

Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului

Nestor Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei

Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

Siluan, Episcopul Ortodox Român  al Ungariei          

Siluan, Episcopul Ortodox Român  al Italiei

Timotei, Episcopul Ortodox Român  al Spaniei şi Portugaliei 

Macarie, Episcopul Ortodox Român  al Europei de Nord

Mihail, Episcopul Ortodox Român  al Australiei şi Noii Zeelande  

Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român  al Canadei

Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal       

Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal

Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei  Bucureştilor

Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

Ilarion Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului     

Benedict Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei  Timişoarei 

Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei  Ortodoxe Române a Germaniei,  Austriei şi Luxemburgului    

Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei  şi Rădăuţilor

Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe  Române a Maramureşului şi Sătmarului

Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe  Române a Italiei