|
PASTORALA
SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA PRIMA DUMINICĂ
A POSTULUI NAŞTERII DOMNULUI DIN ANUL 2021
PRIVIND
ÎNSEMNĂTATEA ANULUI OMAGIAL
AL
PASTORAŢIEI ROMÂNILOR DIN AFARA ROMÂNIEI
ŞI
A
ANULUI COMEMORATIV AL CELOR ADORMIŢI
ÎN DOMNUL; VALOAREA LITURGICĂ ŞI CULTURALĂ
A
CIMITIRELOR,
ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN
PATRIARHIA ROMÂNĂ,
HAR,
BUCURIE ŞI PACE
DE
LA DUMNEZEU TATĂL, FIUL ŞI SFÂNTUL DUH, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI
BINECUVÂNTĂRI!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Anul
2021 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
,,Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României”
şi
,,Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi
culturală a cimitirelor”,
în Patriarhia Română. Cele două teme amintite, omagială şi comemorativă,
evidenţiază două coordonate esenţiale, prioritare în activitatea
pastoral-misionară a Bisericii noastre.
Astfel,
Biserica Ortodoxă Română nu este indiferentă faţă de amploarea fără
precedent pe care fenomenul migraţiei românilor către alte ţări a
cunoscut-o în ultimii ani. Ca răspuns la acest fenomen, Biserica
noastră, prin ierarhii, preoţii şi diaconii ei, desfăşoară, în prezent,
o activitate pastorală susţinută în afara graniţelor României. Ea îi
binecuvântează şi îi ajută spiritual pe românii ortodocşi de
pretutindeni, pe care îi consideră fiii săi credincioşi şi parte
integrantă a comuniunii ortodoxe româneşti.
Pe de
altă parte, pomenirea în Biserică a celor adormiţi în Domnul constituie
un act de credinţă ortodoxă şi de mărturisire a iubirii faţă de semeni.
Comemorarea celor decedaţi şi cultul eroilor contribuie la
dezvoltarea culturii recunoştinţei şi a comuniunii între generaţii.
Veşnica lor pomenire din neam în neam înseamnă eterna lor comemorare din
generaţie în generaţie.
Dreptmăritori creştini,
În cărţile Vechiului Testament întâlnim mărturii despre faptul că
Dumnezeu, Creatorul şi Proniatorul întregii creaţii, manifestă o grijă
specială faţă de cei aflaţi în afara ţării şi poporului
lor: „Pe străin să nu-l obijduieşti, nici să nu-l strâmtorezi, căci
voi ştiţi cum e sufletul pribeagului, că şi voi aţi fost pribegi în ţara
Egiptului” (Ieşirea 23, 9), iar în alt loc se aminteşte:
„Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul
vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în
pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul
19, 34). Dumnezeu Însuşi a condus şi a întărit poporul lui Israel în
lunga sa călătorie către Ţara făgăduinţei, povăţuindu-l „prin pustiul
cel mare şi groaznic, unde sunt şerpi veninoşi, scorpioni şi locuri arse
de soare şi fără de apă; scoţând izvor din stânca de cremene şi hrănind
poporul în pustie cu mană” (Deuteronomul 8, 15-16).
În Noul Testament, iubirea
milostivă faţă de străini devine normă a vieţii creştine încă din vremea
apostolilor: „Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire”
(1 Petru 4, 9). În Evanghelia după Matei, în
capitolul 25, se arată că iubirea faţă de aproapele este criteriul ultim
al judecăţii universale, mai precis criteriul esenţial de binecuvântare
şi de moştenire a Împărăţiei Cerurilor, pentru că Însuşi Domnul Iisus
Hristos, Dreptul Judecător, spune: „străin am fost şi M-aţi primit”
(Matei 25, 35).
În contextul transformărilor
sociale, economice şi politice care au avut loc în ultimul secol,
numărul creştinilor români din afara României a crescut. Faţă de această
realitate, grija pastorală a Bisericii Ortodoxe Române faţă de
românii din afara graniţelor s-a concretizat prin
înfiinţarea de eparhii, care au organizat numeroase parohii şi
mănăstiri,
pentru
a veni în întâmpinarea nevoilor sufleteşti ale credincioşilor români
ortodocşi din comunităţile româneşti istorice: Republica Moldova
şi Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, dar şi din diaspora:
Europa Centrală şi de Nord, Europa Occidentală şi Meridională, cele două
Americi, Australia şi Noua Zeelandă. În situaţiile în care
particularităţile pastoral-misionare
nu au permis înfiinţarea de episcopii, au fost organizate
reprezentanţe şi comunităţi ortodoxe româneşti, precum cele
din
Ţara Sfântă, Muntele Athos, Orientul Mijlociu, Cipru, Turcia, Africa de
Sud, Japonia ş.a.
În prezent, urmare eforturilor pastorale susţinute, în afara
frontierelor actuale ale României, Biserica Ortodoxă
Română are patru arhiepiscopii şi nouă episcopii.
În aceste eparhii funcţionează
1.337
de parohii şi filii, precum şi 64 de aşezăminte monahale, deservite de
1.245 de clerici români.
Prin
ierarhii şi clericii ortodocşi români din străinătate, Biserica Ortodoxă
Română se străduieşte să zidească, să cumpere sau să închirieze lăcaşuri
de cult acolo unde există comunităţi româneşti, oferind astfel
posibilitatea fiecărui român creştin ortodox să participe la sfintele
slujbe în limba română şi să păstreze legătura
cu Biserica Mamă. În bisericile ortodoxe româneşti din afara României,
românii simt bucuria regăsirii şi a trăirii credinţei strămoşeşti,
participă la viaţa liturgică, îşi alină dorul după cei dragi şi după
locurile natale, îşi reconfirmă identitatea
lor profundă. Prin cult, dar şi prin evenimentele culturale şi
acţiunile social-filantropice organizate de către parohiile româneşti
din afara graniţelor, sunt promovate valorile spirituale perene ale
Ortodoxiei şi ale poporului român, sunt transmise tradiţiile româneşti
şi este cultivată limba română. În acest fel se păstrează identitatea
culturală, etnică şi eclezială ortodoxă românească, fapt care asigură
integrarea socială în ţările gazdă fără asimilare culturală şi fără
deznaţionalizare. De aceea, în mod constant, Patriarhia Română ajută
financiar, după posibilităţi, aceste comunităţi româneşti, realizând,
totodată, şi demersuri necesare pe lângă instituţiile de Stat
competente, de susţinere a românilor de pretutindeni.
Ca semn
al permanentei griji pastorale faţă de românii stabiliţi definitiv sau
temporar în străinătate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
hotărât ca prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii
Domnului să fie dedicată migranţilor români. Prin urmare, atât
Duminica Migranţilor Români,
cât şi
Ziua
Românilor de Pretutindeni,
instituită prin Legea nr. 101/2015 şi serbată în ultima
duminică a lunii mai, sunt zile cu o profundă semnificaţie
spirituală, de reafirmare a tradiţiilor şi a valorilor credinţei şi
culturii poporului român.
Iubiţi
credincioşi,
Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 şi ca An
comemorativ al celor adormiţi în Domnul cu scopul de a
evidenţia şi promova valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor.
Din punct de vedere al identităţii noastre spirituale, cimitirul
este locul în care se află mormintele celor adormiţi în Domnul,
aşteptând „învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”,
după cum se spune în Crezul ortodox. Prin urmare, cimitirul
este
şi simbol al comemorării şi comuniunii între generaţii.
Pentru cinstirea memoriei celor adormiţi în Domnul, Biserica Ortodoxă
păstrează o rânduială amplă de slujbe şi pomeniri (parastase) care
cuprind rugăciuni şi cereri pentru iertarea păcatelor, odihna şi
mântuirea sufletelor acestora.
În mod deosebit, pomenirea eroilor din toate timpurile şi din toate
locurile, ca şi cultul morţilor în general, constituie manifestări de
statornicie în credinţă, de continuitate şi unitate în cuget şi simţiri
de-a lungul generaţiilor.
Cultul eroilor este semnul neuitării şi preţuirii noastre pentru jertfa
lor şi speranţa comuniunii lor veşnice cu Hristos Domnul, în nădejdea
Învierii şi a vieţii veşnice.
Cimitirele ortodoxe româneşti, unele înscrise în patrimoniul cultural
naţional al României, altele cuprinzând în perimetrul lor valoroase
monumente artistice funerare dedicate unor personalităţi naţionale,
evidenţiază o dimensiune spirituală esenţială: recunoştinţa
arătată predecesorilor de-a lungul timpului, precum şi capacitatea de
comemorare şi comuniune a unui popor credincios cu generaţiile trecute.
Cimitirul are un sens profund liturgic şi cultural în tradiţia noastră
creştină ortodoxă românească.
Îngrijirea spaţiului sacru în care se află înmormântate trupurile celor
adormiţi
în Domnul constituie o îndatorire şi o responsabilitate a creştinilor de
a păstra aprinsă flacăra pomenirii din neam în neam sau din
generaţie în generaţie a celor decedaţi. Această cinstire a
cimitirelor este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede,
simte şi mărturiseşte că iubirea izvorâtă din credinţă este mai tare
decât moartea. Mulţimea pomelnicelor şi a parastaselor pentru cei
decedaţi sau adormiţi în Domnul şi pentru eroii neamului constituie
un puternic factor de cultivare a conştiinţei
identităţii, unităţii şi continuităţii noastre naţionale.
Istoria
Bisericii Ortodoxe Române dă mărturie peste veacuri despre grija pe care
a avut-o pentru memoria înaintaşilor. La fiecare Sfântă şi
Dumnezeiască Liturghie sunt pomeniţi ierarhii Bisericii, ctitorii,
miluitorii şi binefăcătorii sfintelor lăcaşuri, eroii, ostaşii şi
luptătorii români din toate timpurile şi locurile care s-au jertfit pe
câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei
şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti,
pentru întregirea neamului, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea
poporului român, precum şi pomenirea tuturor celor adormiţi în Domnul
Hristos, Biruitorul morţii.
Iubiţi
fraţi şi surori în Domnul,
Cu
ajutorul Milostivului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului
Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului. Această perioadă
este, în primul rând, o pregătire, o sfinţire a sufletului şi a trupului
nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, dar şi prin fapte de
milostenie. Faptele milosteniei creştine, privite ca roade ale
„credinţei lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), întăresc
comuniunea frăţească.
În acest an, am fost chemaţi
să
cultivăm mai mult comuniunea fraternă cu românii din jurul graniţelor
României şi din diaspora română.
În mod deosebit, mulţumim slujitorilor Sfintelor Altare ortodoxe
româneşti din afara României pentru activitatea şi fidelitatea lor faţă
de poporul român, pentru activitatea de păstrare şi promovare a
credinţei creştine ortodoxe, a valorilor spirituale şi culturale
româneşti.
Totodată, îi îndemnăm pe românii care trăiesc în diferite zone ale lumii
să cinstească memoria şi mormintele celor trecuţi la viaţa veşnică,
deoarece numai rugăciunea şi recunoştinţa menţin o relaţie vie între
suflete, o comuniune spirituală mai tare decât moartea fizică a
trupului.
Traversăm un timp extrem de dificil privind sănătatea şi valoarea
vieţii, când numeroşi oameni sunt încercaţi de noua epidemie, care s-a
extins la nivel global.
În această perioadă este mare nevoie de rugăciune
şi de ajutorare frăţească, de apropiere de Dumnezeu şi de solidaritate
practică între oameni.
Prin
urmare, şi în acest an, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor mireni ai
Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la
parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, colecte de
alimente, haine şi medicamente. Acestea vor fi distribuite cu prioritate
în cadrul comunităţii, celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri,
familiilor defavorizate, cu mulţi copii, bătrânilor şi persoanelor
singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul
rural.
Având
încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi
răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare
sfântă de binefacere şi ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea
arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus
Hristos:
,,Fericiţi
cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
Ne
rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi românii, din
ţară şi din străinătate, dăruindu-le sănătate şi mântuire, ocrotindu-i
de tot răul şi întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii
noastre şi a poporului român de pretutindeni, iar pe cei adormiţi în
Domnul să-i aşeze în ceata drepţilor şi să le dăruiască odihnă în lumina
şi iubirea Preasfintei Treimi.
Cu
multă preţuire, vă îmbrăţişăm părinteşte şi vă împărtăşim binecuvântarea
apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui
Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!”
(2 Corinteni 13, 13).
† DANIEL - Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi
Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
† Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale
Americii şi Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi
† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh
Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
† Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului
† Ignatie, Episcopul Huşilor
† Lucian, Episcopul Caransebeşului
† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Antonie, Episcopul de Bălţi
† Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului
† Daniil, Episcopul Daciei Felix
† Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
† Nestor Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi
Hunedoarei
† Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române
a Spaniei şi Portugaliei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Bucureştilor
† Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Ilarion Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Timişoarei
† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei
şi Rădăuţilor
† Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureşului şi Sătmarului
† Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Italiei
|
