România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

PARASTAS pentru

Eroii Basarabeni ai Neamului

 

Astăzi, 27 martie 2022, când se împlinesc 104 ani de la actul istoric al Unirii Basarabiei cu România, comemorăm pe toți eroii basarabeni, care, prin acțiunile lor curajoase au contribuit la aceast eveniment. Nu vreau să mă limitez numai la cei 86 de membri ai Sfatului Țării care au votat deschis și nominal Unirea Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie 1918, ci la întreaga pleiadă de patrioți, civili și militari, intelectuali și țărani, care reprezintă Generația Unirii. Ei sunt eroii din anii 1917-1918 din Basarabia, cei ce au participat cu abnegație la înfăptuirea evenimentului Unirii. Fruntașii Unioniști Basarabeni pe care-i amintim nominal astăzi sunt doar câțiva din Eroii Neamului care au luptat la 1917-1918 pentru Unirea Basarabiei cu România. I-am ales dintr-o lungă listă, pentru faptul că, copil fiind, le-am auzit numele pomenite de către rudele mele materne, iar unora dintre ei le-am cunoscut personal descendenții în casa părinților mei. De aceea pot vorbi din proprie experiență, părinții mei fiind și ei descendenții eroilor de atunci.

Lista patrioților basarabeni este mult mai mare, cuprinde câteva sute de persoane. Toți merită respectul și prețuirea noastră în aceeași măsură. Au fost cu toții martiri, căci toți au fost persecutați de regimul comunist, și, chiar dacă nu toți au fost omorâți în mod direct de NKVD-ul sovietic sau de Securitatea din România, au murit săraci, nu numai material, dar cu idealurile distruse. Mulți au dispărut fără urmă, nu se știe care le-a fost soarta, prin ce locuri străine au murit și în ce condiții.

Foarte puțini au reușit să ajungă la o vârstă mai înaintată, poate numai datorită unei sănătăți deosebit de robuste, astfel că s-au întors din locurile unde au fost deținuți: închisori din România sau Gulaguri sovietice. Aceștia sunt doar câteva persoane din câteva sute. Majoritatea lor a plătit cu viața eroismul de care au dat dovadă în anii 1917-1918.

În fiecare an la 27 martie, în România comunistă, părinții mei celebrau Parastasul pentru Fruntașii Unioniști Basarabeni, împreună cu toți urmașii acestor eroi. Desigur, participau urmașii care mai erau în viață la data respectivă. Se cunoșteau cu toții, erau prieteni încă din copilărie și manifestau între ei dragoste frățească și respect. Era o plăcere să-i privești și mă simt deosebit de onorată că i-am cunoscut.

Începând cu anul Centenarului înfăptuirii României Mari, am reluat tradiția instituită de părinții mei la Catedrala Română Ortodoxă Sfânta Maria din Cleveland. Sper să pot continua tradiția și în anii următori.

În această perioadă deosebit de grea pentru Umanitate, gândurile și rugăciunile noastre se îndreaptă către populația Ukrainei, care este atât de cumplit lovită de setea pentru putere a unui tiran autocrat. În același timp, trebuie să ne gândim și să ne rugăm pentru integritatea teritorială și administrativă a Moldovei dintre Prut și Nistru cât și pentru siguranța locuitorilor săi, căci este foarte posibil să aibe o soartă similară cu cea a Ucrainei. Unirea Republicii Moldova cu România ar fi o soluție pașnică de a o ocroti și de a o înlătura din calea cotropitorilor ruși.

27 noiembrie/10 decembrie 1918, Chișinău, după votarea reformei agrare și a Unirii necondiționate a Basarabiei cu România. 1. Dimitrie Bogos, 2. Vladimir Bogos

Arh. Marina NEGRILA

27 martie 2022,

Catedrala Rom. Ortodoxă Sf. Maria