Biografia poetului

VASILE ALECSANDRI,

într-un document crucial  

Este vorba despre mărturia de mitrică (mitrica de naştere) a poetului naţional al românilor de până la ivirea lui Mihai Eminescu, care a fost adusă la cunoştinţa publicului în 1943, într-o revistă relativ răspândită, fără a concura cu alte tipărituri ale vremii. Ca urmare, cercetătorii literari nu au avut acces la conţinutul textului, dovadă fiind perpetuarea informaţiei că Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821 undeva înspre Munţii Ocnei. Părinţii săi se aflau într-un fel de refugiu din calea Eteriei. Decenii la rând această ştire a fost considerată reală, deşi, după cum se poate constata din rândurile care urmează, lucrurile stau cu totul altfel. Nu e vorba de diferenţe nesemnificative, ceea ce ne determină să tratăm subiectul cu toată seriozitatea.

Eroul acestei aventuri profesionale încheiate cu succes deplin este Gheorghe Ungureanu, directorul Arhivelor Naţionale din Iaşi, care publică, sub titlul „Câteva date inedite despre familia şi vieaţa poetului Vasile Alecsandri”, în revista „Cetatea Moldovei” (Iaşi, anul IV, vol. IX, nr. 5, mai 1943, pp. 254-268), fragmente din conţinutul „Mapei Alecsandri”, aflată în fondurile arhivistice ieşene, fără ca cineva să fi ştiut până atunci de existenţa ei. Mai întâi îşi pune o întrebare: „Când s-a născut poetul Vasile Alecsandri?” şi constată că până în 1943 „nu s-a putut stabili o dată precisă, în lipsa unui act de naştere”. Deontologia funcţionarului l-a făcut să identifice documentul „printre hârtiile răzleţe depuse spre păstrare la Arhivele Statului”. Iată-l:

„Mărturie de mitrică

Prin care se face ştiut duhovniceasca Decasterie a Mitropoliei Moldovii că după încredinţarea ce s’au luat prin sprafcă, s’au aflat pentru dumnealui Vasile Alexandri că la anul 1818 luna Iunie 14 s’au născut în tîrgul Bacăului, din pravoslavnicii legiuiţii săi părinţi, dumnealui spatarul Vasile Alecsandri cu soţia sa Elena născută Cozoni, căruia atunci prunc, lucrările sfîntului botez în drept slăvitoarea noastră credinţă, după aşezămînturile sfintei şi marea biserică a răsăritului, i s’au săvîrşit de preotul Ioan dela Biserica Precista din arătatul târg, la 22 a aceleiaşi luni Iunie, iar naşi i-au fost moşul său, dumnealui Mihalachi Cozoni. Drept aceea, spre încredinţarea naşterii şi a botezului în pravoslavie a numitului Vasilie Alecsandri, fiind mai sus pomeniţilor săi părinţi, i s’au dat această mitrică deasupra cu iscălitura Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Moldovii şi cavaler I. I. Veniamin, iar gios adeverită cu punerea peceţii şi cu iscăliturile cilenurilor acestii Dicasterii. 1835. Iulie 12, No. 333”.

„Pe dosul acestei hârtii – constată Gheorghe Ungureanu – este scris de tatăl său: «Vasilică este născut la 14 Iunie 1818 în tîrgul Bacăului, botezat în lege pravoslavnică de preotul Ioan dela biserica numită Precista din Bacău; iar nănaş i-au fost moşul său Mihalache Cozoni. Părinţi: Spatarul Vasile Alecsandri, mama spătăreasa Elenco Alecsandri, născută Cozoni».” Odată cu cititorul rândurilor de mai sus, arhivistul gândeşte şi scrie: „Susţinem data de 14 Iunie 1818, pe care ne-o arată acest act eliberat de Mitropolia Moldovii «după încredinţarea ce s-au luat din sprafcă»”. În consecinţă, impune corectarea datei de 21 iulie 1821: „Credem mai mult în ştiinţa tatălui său despre naşterea copilului Vasilică decât martorii care au servit la facerea unui act la 1873 la Tribunalul Bacău, care arată data naşterii 1821”. În plus, Gheorghe Ungureanu ţine să ne sfătuiască pentru a nu crede în orice declaraţie a cuiva: „Acei care vor să se convingă de nesinceritatea actelor de naştere făcute cu martori, la căsătorii, să cerceteze dosarele de căsătorii şi vor constata că atât mirii şi mai ales miresele îşi micşorează vrâsta. De altfel legiuitorul a avut în vedere aceasta[,] şi actele de acest fel, menite a facilita căsătoria, nu mai sunt bune «decât a servi numai în caz de căsătorie»”. (Virgula ne aparţine – I. D.)

Apariţia şi într-o publicaţie ca „Dacoromânia”, al cărei crez este mai presus de orice îndoială unul profund patriotic, face ca mărturia de mitrică să devină instrument de lucru pentru cercetătorii din sfera literaturii şi istoriei naţionale aflaţi în această parte de Românie străveche.