|
Războiul Monumentelor – campania de restabilire a monumentelor
interbelice din Basarabia
Drumul restabilirii monumentelor a început în 2009, la îndemnul
Părintelui prof. Mircea Bejenaru din parohia Tișăuți, Suceava, când am
participat la instalarea unei troițe din piatră de Viștea în orașul
Sângerei, în amintirea martirilor Vasile și Valeriu Gafencu. Atunci
părintele mi-a cerut să îl ajut cu documentația necesară devamării și
instalării acelei troițe, după care mi-a venit ideea că fiecare sfânt
basarabean ar trebui scos din anonimat prin edificarea unor astfel de
însemne comemorative.
Ulterior, alături de tinerii din ASCOR, au fost edificate troițele din
piatră de Viștea la Pepeni
(în
cinstea Mitropolitului Iosif Naniescu), la Edineț
(în
amintirea părintelui
Sofian Boghiu), Baurci-Moldoveni
(în
memoria soților
Doina
și
Ion Aldea-Teodorovici dar
și
a deținutului
politic Andrei Ciurunga), Cuhureștii de Jos și Hâncești
(în
cinstea Mitropolitului Gurie Grosu). Între timp, sculptorița Silvia Radu
din București m-a îndemnat să instalez la Bălți bustul Mitropolitului
Visarion Puiu, oferindu-mi gratuit matrițele pentru a reduce la maxim
costurile pentru turnarea în bronz a monumentului. După aproape doi ani,
bustul a fost instalat la Bălți în curtea Catedralei Sfinții Împărați
Constantin și Elena – ctitorie a Mitropolitului Visarion Puiu.
Fiind student în anul trei, lecturam cartea Basarabia Necunoscută
a maestrului Iurie Colesnic. La un moment dat am observat un monument
închinat celor Trei Martiri din Chișinău – preotul Alexei Mateevici,
juristul Simion Murafa și mecenatul Andrei Hodorogea, și deodată m-a
străfulgerat un gând că acest monument trebuie restabilit. În aceeași
seară am cerut binecuvântarea Starețului Mănăstirii Putna -
Arhimandritul Melchisedec Velnic, și astfel având convingerea că voi
reuși, i-am comunicat lui Iurie Colesnic ideea respectivă. Câteva zile
mai târziu, m-a contactat viceministrul agriculturii Dumitru Godoroja,
care a susținut financiar reconstituirea monumentului.
În perioada cât m-am documentat cu privire la aspectul estetic al
Monumentului celor Trei Martiri
și
la locul unde fusese amplasat (prin arhivele de la București,
Iași,
Vaslui, Chișinău
ș.a.)
am identificat diferite documente, fotografii
și
alte mărturii
scrise despre monumentele ridicate în
perioada interbelică
în
cinstea Regelui Ferdinand I în Basarabia. Iar de aici a pornit o altă
epopee cu restabilirea celor
șase
busturi ale Regelui Ferdinand I din Nisporeni, Ialoveni, Tepilova Mare,
Lipceni, Rezina, Varnița și Verejeni, acțiune realizată alături de Casa
Regală a României și Primăriile respective. Am rămas surprins când, prin
documentele de arhivă, am găsit liste de subscripție cu ajutorul cărora
au fost colectați banii de edificare a busturilor în perioada
interbelică. Nici un monument românesc din Basarabia nu a fost ridicat
la indicația Guvernului de atunci, ci dimpotrivă la inițiativa preoților
și a învățătorilor care au format comitete de inițiativă, au adunat
mijloacele financiare necesare, manifestându-și astfel dragostea
cordială pe care o purtau față de Regele Întregitor.
După încheierea campaniei de restabilire a busturilor închinate Regelui
Ferdinand I, alături de colegii din Asociația MONUMENTUM am preluat
inițiativa restabilirii monumentelor grănicerior români uciși de
bolșevici pe timp de pace. La Cosăuți, spre exemplu, am restabilit
monumentul Căptianului Ionel Epure, care fusese ucis de bolșevici în
iunie 1940 fiindcă le-a cerut acestora din urmă să respecte termenul de
3 zile anunțat pentru evacuarea trupelor române. Tatăl lui Ionel Epure –
Generalul Traian Epure – a ținut piept armatelor germane la Siriu, în
Primul Război Mondial, iar Ionel a udat cu sângele său
pământul
scump al Basarabiei.
La Olănești a fost restabilit monumentul
închinat grănicerului
Aurelian Mihăilescu,
ucis în 1923 de bolșevicii care aduceau clandestin armament în sudul
Basarabiei pentru pregătirea revoltei de la Tatarbunar, în încercarea
disperată de a legitima o eventuală ocupație a Basarabiei de către
Imperiul sovietic.
La Rezina am reușit să restabilim monumentul eroilor români din Primul
Război Mondial, monument distrus împreună cu cimitirul eroilor români și
Biserica veche din apropiere. La Mălăiești a fost ridicat, în baza unei
singure fotografii de epocă, monumentul grănicerului Petre Marcu, ucis
și el mișelește în 1923 pe malul Nistrului de către o bandă de
bolșevici care culegeau informații operative din Basarabia. Abia la 24
iulie 2022 a fost sfințit și monumentul grănicerului Dumitru C. Vieru în
comuna Palanca, r. Ștefan Vodă (lângă limanul Nistrului), monument
edificat în 1933 lângă orașul Cetatea Albă și distrus în 1945.
Distrugerea acestor monumente după 1945 a făcut parte din politica
comunistă de deznaționalizare a românilor basarabeni, fiind astfel
declanșat un război cultural, pe care noi l-am numit Războiul
Monumentelor. Începând cu 2009, am început o campanie legitimă de
recuperare a memoriei prin restabilirea și refacerea operelor
comemorative de război și a monumentelor edificate în perioada
interbelică. Nu a fost inaugurare de monument la care să nu vină martori
oculari și să plângă atunci când monumentul era dezvelit, fiindu-le
răscolite amintirile de peste 70 de ani.
În fiecare localitate din R. Moldova există
eroi peste oasele cărora călcăm zilnic fără să bănuim. Spre exemplu, în
localitate Pârjota, raionul Râșcani am restabilit monumentul eroilor
români căzuți în Cruciada împotriva comunismului în vara anului 1941.
Atunci când am săpat fundația monumentului am găsit oasele unor eroi, o
tăblița a unui soldat și nasturi de la haina militară. În orașul Leova
am refăcut două parcele a eroilor români din cele două războaie
mondiale, iar mormintele lor cu greu mai puteau fi identificate. În
comuna Mereni am restabilit alături de Asociația Tighina crucea
de mormânt a plutonierului Ioan Căplescu, jandarm omorît de banditul
Grigore Kotovschi, care venea de la Tiraspol spre Chișinău pentru a
jefui localnicii.
Îmi aduc aminte cu ce emoții
am descoperit în
cimitirul orașului
Soroca cenotaful Generalului Stan Poetaș,
care fusese parțial
distrus
și
era împrăștiat
în
locuri diferite din cimitir.
Generalul Stan Poetaș
a fost ucis în ianuarie 1919 pe malul Nistrului
de către
o bandă
de bolșevici
care provocaseră
răscoala
de la Hotin. Statuia Generalului ridicată
în
1923
la Soroca, a fost topită
în
1945,
iar monumentul funerar distrus în
1992-1993
și peste osemintele sale fiind înhumat un basarabean de etnie romă.
Ocupanții s-au preocupat îndeaproape de distrugerea memoriei noastre,
pentru mancurtizarea și înstrăinarea tinerei generații.
În 2018 când a fost refăcut
monumentul eroilor români dezrobitori din comuna Pârjota, r. Râșcani,
am găsit
osemintele
și
plăcuțele
soldaților
înhumați
aici în
1941
la o adâncime de doar 50 cm. Același
lucru s-a întâmplat
și
în
2020
la Fălești,
când am început edificarea unui Mausoleu pe locul vechiului cimitir din
1942 unde fuseseră
centralizate osemintele a 299 eroi români.
Cu regret, edificarea acestui mausoleu s-a făcut
cu mari provocări,
din cauza autorităților
locale dar
și
a unui deputat socialist care s-a opus din răsputeri
edificării
acestui loc de memorie militară.
Mausoleul este format din
10 cruci militare și o troiță lucrată în piatră de Viște, toate acestea
amenajate de o bordură de piatră și stâlpi cu lanțuri, lucrate după
modelul celor de la cimitirul eroilor din București. Lucrarea a fost
finanțată de omul de afaceri Andrei Semenciu din comuna Năvârneț, r.
Fălești.
În Leova, de asemenea am amenajat 4 morminte ale eroilor români căzuți
în
luptele de eliberare a Basarabiei,
și
alte 5 morminte ale eroilor căzuți
în
Primul Război
Mondial, datorită
suportului financiar venit din partea omului de afaceri Iurie Guțu.
Peste câțiva
ani, în
iulie 2022, cu sprijinul domnului Iurie Guțu
a fost amenajat Mausoleul eroilor români dezrobitori de lângă
gara Ocnița,
unde zac osemintele a 5 ostași
necunoscuți.
Orașul Chișinău în perioada interbelică a avut foarte multe monumente
românești. Am reușit să edificăm la Chișinău un bust în memoria lui
Vespasian Erbiceanu – primul președinte al Curții de Apel Chișinău și
cel care a introdus limba română în instanțele de judecată din județele
basarabene, a fost restabilită crucea de mormânt a preotului Alexandru
Cristea – cel care a scris linia melodică a Imnului de Stat al R.
Moldova, și am reuși să edificăm un monument pe locul unde fusese
Biserica Sfântul Ilie, monument lucrat în piatră de Vratza la
Cluj Napoca.. De asemenea, în Chișinău va fi edificată și statuia
Reginei Maria, o idee apărută în 1939 însă care nu a fost realizată din
cauza războiului. Monumentul va fi amplasat în scuarul Liceului
Gheorghe Asachi, instituție care a purtat numele Reginei Maria în
perioada Regatului României.
Anul 2021 fiind declarat de Patriarhia Română anul omagial al
pastoraţiei românilor din afara României şi comemorativ al celor
adormiţi în Domnul, am încercat să repunem în valoarea câteva monumente
închinate eroilor români căzuți pentru reîntregirea țării. Drept urmare,
a fost restabilită troița eroilor români de la Mănăstirea Rudi,
edificată în 1936 de episcopul Hotinului – Visarion Puiu, monumentul
eroilor români de la Balatina, monumentul eroilor români din com.
Bubuieci, mun. Chișinău, dar și Cișmeaua Generalului Georgescu Pavel
Ion, care este închinată eroilor români căzuți la Mărășești și
victimelor regimului sovietic împușcate în subsolul Consulatului italian
din Chișinău în iunie 1940 de către NKVD. Acest monument a fost
reînălțat la 80 ani de la eliberarea Basarabiei de către Armata Română,
fapt care a provocat gesturi de reacții abuzive din partea Ministerului
de Externe a Rusiei, acesta arătându-se nemulțumit de edificarea
monumentului și revelarea adevărului istoric.
Cișmeaua Generalului Georgescu P. Ion a fost așezată lângă Parcul
Valea Morilor în apropiere de Casa Sfatului
Țării
și de subsolul vechiului Consulat Italian, unde în vara anului 1940
fuseseră torturați și masacrați cei mai de seamă fii ai Basarabiei,
floarea rezistenței anticomuniste. Listele parțiale ale acestor martiri
(inclusiv a grupului anticomunist Majadahodna din Orhei) au fost
gravate pe 3 plăci de marmoră și instalate pe spatele monumentului
pentru a aminti de cea mai tragică filă din istoria modernă a României
de est. De fapt, această organizație era formată din câțiva elevi din
Orhei, conduși de învățătorul Anatol Gumă, a reușit să schimbe într-o
noapte drapelul sovietic de pe sediul Primăriei și a NKVD cu tricolorul
României. Acțiunile lor au continuat prin adunări clandestine, tipărirea
și difuzarea de foi volante etc, până la 1 martie 1941 când au fost
deconspirați și arestați iar marea lor majoritatea condamnați la moarte
prin împușcare, însă înainte de a fi executați, acești tineri au fost
torturați în subsolul Consulatului Italian din Chișinău, fapt pentru
care numele lor au fost eternizate pe plăcile de marmoră de pe Cișmea.
Nădăjduim că anul acesta vom ridica în Orhei un bust închinat Regelui
Ferdinand I al României, pe postamentul căruia vom inscripționa numele
acestor martiri originari din Orhei.
În ultimii doi ani, s-a reușit
edificarea unui bust din bronz în
orașul
Sângerei închinat martirului Valeriu Gafencu. De asemenea, după
eforturi îndelungate am reușit
să
restabilim monumentul jandarmilor
și
eroilor români din Florești.
Acest monument fusese edificat în
1924
în
cinstea unor jandarmi uciși
de bolșevici[1],
și instalat pe locul unde în 1942 fusese organizat un cimitir militar
românesc care avea să centralizeze osemintele a peste 300 de eroi români
derobitori. Monumentul a fost amplasat pe str. Victoriei nr. 10, iar în
spatele său au fost instalate 12 cruci militare care să amintească de
cimitirul eroilor din 1942, distrus de bolșevici după ocuparea estului
României. Obeliscul străjuit de un vultur cruciat a fost inaugurat la 28
iunie 2022 în prezența a peste 300 de oameni, a domnului academician
Grigre Tinică, Consulul General al României la Bălți Petrișor Ionel
Dumitrescu, episcopul Antonie de Bălți, profesorul universitar Alexandru
Arsenie etc.
Tot în acest sens, eforturile noastre au fost încununate prin
restabilirea unui monument extraordinar de frumos din comuna Fundurii
Vechi, r. Glodeni în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial.
Acest monument a fost ridicat în perioada interbelică de sculptorul
evreu Lazăr Dubinovschi și distrus de sovietici în 1945. Monumentul a
fost lucrat în piatră, având o înălțime de 5.50 metri, fiind înzestrat
cu un vultur cruciat turnat în bronz în atelierul sculptorului Veaceslav
Jiglițchi dar și cu un basorelief de 3 m înălțime care reprezintă un
militar rănit ce cade în brațele camaradului său având în mână
tricolorul României. De asemenea, pe casca acestor soldați este redată
și monograma Regelui Ferdinand I, ca o dovadă a faptului că jertfa lor a
reprezentat o temelie la fundamentul României întregite.
Amintim aici și de cele două busturi ridicate anul acesta la Edineț și
Brânzeni în amintirea mecenatului Vasile Stroescu, datorită eforturilor
și ajutorului venit din partea domnului Ion Bîlba din Edineț, care a
reușit să identifice soluții financiare pentru ridicarea celor două
postamente de piatră, iar asociația noastră și-a asumat cheltuielile
doar pentru turnarea în bronz a bustului.
Pentru a întregi tabloul monumentelor restabilite pe malul Nistrului, am
preluat ideea refacerii obeliscului de la Otaci în cinstea eroilor
români căzuți în cele două războaie mondiale. Primarul Dumitru Zavrețchi
și-a asumat turnarea fundației de beton a monumentului, iar arhitectul
Mihail Andrieș a elaborat proiectul de restabilire care va fi executat
de meșterul Vladislav Lozan pe parcursul lunii august. De asemenea,
continuăm campania de colectare de fonduri în vederea edificării statuii
Reginei Maria (www.monumentum.md) pentru a putea finaliza acest proiect
cu ocazia aniversării Centenarului Încoronării.
Toate aceste acțiuni reprezintă o încercare de punere în valoare a
patrimoniului cultural național, de cinstire a jertfei supreme a eroilor
români căzuți în cele două războaie mondiale dar și de mărturisire a
credinței ortodoxe și adevărului românesc din estul României
(Basarabia).
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Iulian RUSANOVSCHI
Preşedintele Asociaţiei „Monumentum”
[1]
În
perioada 1918-1925 în Basarabia au căzut
la datorie 75 de jandarmi.
|
|