Poetul ardelean George Coşbuc la 156 de ani de la naştere

George Coșbuc se naște la 20 septembrie 1866 într-un Ardeal aflat sub ocupația austro-ungară, în satul Hordou ( astăzi Coșbuc), de lângă Năsăud, (jud. Bistrița), fiul Mariei și a lui Sebastian Coșbuc preot de mir. Școala primară o începe în comuna Salva unde tatăl era preot, apoi la Telciu de pe valea Sălăuței, (locul natal al mamei poetului) unde învață nemțește de la Ioan Ionașcu, directorul școlii la care stătea în gazdă. În perioada 1876-1884, urmează la Năsăud cursurile gimnaziale și liceale românești, perioadă în care debutează cu versuri la revista „Musa Someșană” (1882-1883). Este membru, apoi președinte al societății de lectură „Virtus romana rediviva” (1880-1881). În această perioadă citește foarte mult, din operele marilor scriitori: Goethe, Schiller, Lenau, Heine, Ruckert, Kosegarten, Burger, Chamisso etc. și ai clasicilor români, cărți ce se aflau în biblioteca învățătorului Teodor Rotari, la care stătea în gazdă împreună cu mai mulți colegi copii de țărani săraci. În 1884, contrar voinței părinților care doreau să-l facă preot, se înscrie la Facultatea de Filozofie și Litere din Cluj, secția studii clasice. În această perioadă are colaborări la „Tribuna” din Sibiu, debutând cu o „snoavă versificată”, Filozofi și plugari. La această revistă redactor șef era Ioan Slavici.Din cauza lipsurilor materiale și ne cunoscând ungurește, nu se integrează în mediul universitar de la Cluj și se hotărăște să se înscrie la seminarul de la Gherla, urmând voința tatălui. Este chemat de Ioan Slavici la Sibiu unde-l angajează la revista Tribuna nou înființată, în care revistă publică multe din operele sale (Nunta Zamfirei,( poezie remarcată de Titu Maiorescu care-l numea înoitorul ); Brâul Cosinzenii, Fulger, Rada, Mânioasa, Numai Una, Fata morarului, Crăiasa zânelor, Trei doamne și toți trei etc). În 1889 se stabilește la București de unde nu va mai pleca, iar cu ajutorul lui Titu Maiorescu este angajat ca „desemnător adjunct” la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În această funcție nu va sta mult, lucrând la diferite reviste și ocupându-se de scris. Își publică opera sa vastă în mai multe reviste ale vremii: Convorbiri literare, Viața literară, Scena, Familia, Cărţile săteanului român, Amicul familiei, Lumea ilustră,, Gazeta săteanului, Minerva, Moftul român, Albina, România ilustrată, Povestea vorbei, Flacăra, în ziarele Vatra, Semănătorul, Constituționalul, Epoca etc. În anul 1895 se căsătorește cu Elena Sfetea, iar la 11 august se naște la Craiova primul și unicul fiu al poetului Alexandru, care în anul 1915 la vârsta de 20 de ani moare într-un accident de automobil. Acest tragic eveniment o să-i marcheze următorii ani ai vieții poetului, ducând o viață mai retrasă.

În anul 1908 se reântoarce în Ardeal și-l cunoaște pe Liviu Rebreanu, iar în 1910 poposește la Blaj ocazie cu care îl întâlnește pe compozitorul Iacob Mureșanu.

Este acuzat de plagiat, caz ce-l poartă prin instanță peste 10 ani.

În anul 1912 pleacă pentru un timp în Italia pentru a studia limba italiană.

În anul 1916, cunoscându-i-se meritele scriitoricești devine membru al Academiei Române, după ce în 1898 a fost primit ca membru corespondent.

Ultima sa poezie publicată în timpul vieții a fost „Vulturul” apărută în revista „Scena”.

În ziua de 9 mai 1918, anul Marii Uniri, poetul George Coșbuc încetează din viață la numai 52 de ani și este înmormântat în cimitirul Bellu din București lângă M. Eminescu și I.L. Caragiale.

George Coșbuc, poetul țărănimii cum îi spunea Constantin Dobrogeanu-Gherea, a lăsat în urma vieții o bogată operă literară ca moștenire poporului român, dintre care volumele: Balade și idile; Fire de tort; Din Viață; Din poveste; Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie; Poezii alese; Poezii; Versuri; Drumul iubirii; Balade; Din țara Basarabilor; Blestem de mamă, manuale școlare etc. la care se adaugă o mulțime de traduceri și anume: peste 480 de poezii din 92 autori greci; poemul „Zlatna” care conține 523 versuri scrise în anul 1623 de cărturarul și poetul german Martin Opitz; Oneida; Divina Comedie; Don Carlos; Odiseea etc.

 George Coșbuc nu este numai primul mare poet pe care-l dă Ardealul, ci și un mare clasic al literaturii române. Baladele, idilele, pastelurile și poezia de evocare istorică sunt, în ansamblu, o adevărată cântare a cântărilor neamului românesc. Nicolae Iorga îl consideră: „ cel mai mare poet de energie luptătoare al României întregi”.

 În amintirea poetului, membrii ONG-urilor cultural patriotice din Alba Iulia, an de an sunt prezenți pentru a-l evoca și a depune coroane de flori, la bustul ce se află pe Aleea Scriitorilor din parcul Eminescu, situat în orașul de jos Alba Iulia, lângă Casa de cultură a Studenților. Pentru aceasta, în ziua de marți 20 septembrie 2022, la orele 13,00 invităm pe toți care-l prețuiesc pe George Coșbuc și opera sa să ni se alăture la bust. Așteptăm elevi, studenți, oficialități, părinți și bunici să fim alături de marii oameni ai poporului român ca un semn de prețuire și pentru Centenarul Încoronării regelui Ferdinand și a reginei Maria (15.10.1922).

Dragomir VLONGA