România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Scriitorul Ion Agârbiceanu omagiat la 140 de ani de la naştere

 

 

La data de 12 septembrie 1882, în localitatea Cenade de lângă Blaj, se naşte scriitorul, prozatorul, poetul, romancierul, parlamentarul, preotul, canonicul, protopopul unit al Clujului, astristul şi academicianul Ion Agârbiceanu, fiind al doilea copil din cei opt al familiei pădurarului Nicolae şi al Anei Agârbiceanu ( născută Olariu). Tatăl iubitor de carte, om cu pasiunea cititului, abonat la mai multe reviste şi ziare ale vremii, mama neştiutoare de carte dar o bună povestitoare a influienţat mult educarea şi formarea copiilor.

Încă de la vârsta de 5 ani, copilul Ion Agârbiceanu păzea oile familiei, trăind mult timp în natură de care se îndrăgosteşte şi o descoperă.

După primele trei clase şcolare ebsolvite în satul natal Cenade, urmează clasa a IV-a şi liceul la Blaj, perioadă în care citeşte mult povestiri şi poveştile lui Ispirescu şi Creangă, dar şi operele lui Alecsandri, De. Teodorescu, Caragiale, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, N. Gane etc. Tot în aceia perioadă cochetează cu poezia, încă din clasa a VII-a i se publică primele versuri în ziarul „Unirea” din Blaj. În acelaşi ziar, la vârsta de 18 ani, în 1900, debutează cu proza „În Postul Paştelui”.

După bacalaureat în 1900, se înscrie la seminarul teologic al Universităţii din Budapesta, absolvindu-l în 1904. Publică în continuare versuri, povestiri, schiţe, nuvele, articole în ziarele şi revistele: Unirea, Familia, Tribuna literară, Semănătorul, Luceafărul, Ramuri, Vuaţa Românească, Steaua, Gazeta literară, Cuget clar, Darul Vremii, Gând românesc, Cosânziana, Cele trei Crişuri, Transilvania etc.

Timp de doi ani de la absolvire, până în 1906 când se căsătoreşte cu Maria - Aurelia Radu ( care-i va naşte unicul lor fiu Ion Agârbiceanu - fizician ), fiind hirotonit şi numit preot în satul Bucium Şasa, de lângă Abrud, a deţinut mai multe funcţii şi activităţi dintre care: cancelist la Mitropolia Blaj. Tot în această perioadă cunoaşte personal o seamă de poeţi, scriitori, oameni de cultură dintre care, G. Coşbuc, N. Iorga etc.

Îl preocupă din ce în ce mai mult activitatea scriitoricească şi publică intens sub diferite pseudonime. Schiţele, povestirile şi nuvelele publicate, au ca teme de bază evocarea figurilor şi personajelor din satul copilăriei, altele din realităţile satului moţesc, precum şi din viaţa intelectualităţii ardelene etc.

În anul 1910 este numit preot în satul Orlat de lângă Sibiu, unde va sluji până în anul 1916, timp în care citeşte operele lui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andeev etc. În 1914 izbucneşte Primul Război Mondial, iar în scriierile timpului, descrie drama omului simplu zdrobit de război.

În anul 1916, în plin război, se refugiază cu familia la Râmnicul-Vâlcea şi în Moldova până în 1918 când se întoarce în Transilvania la Orlat, apoi la Sibiu unde conduce ziarul „Patria”. Participă la actul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Din anul 1919 se stabileşte la Cluj dedicându-se gazetăriei politice. Publică din abundenţă în toate revistele din ţară.

În perioada 1040-1945, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, se refugiază la Sibiu.

După al Doilea Război Mondial, revine la Cluj, unde are o activitate diversă, politică, canonică, gazetărească, academică şi scriitoricească.

Moare la data de 28 mai 1963 la Cluj, după 81 de ani de viaţă rodnici, din cauza unui infarct miocardic, este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

A lăsat şi înzestrat cultura românească cu o bogată operă literară din cele mai diverse genuri, ponderea fiind romanele: Legea trupului (debut 1912), apoi Arhanghelii, Legea minţii - Povestea altei vieţi, Dolar, Biruinţa, Sectarii, Licean odinioară, Domnişoara Ana, Vâltoarea, Frământări, Prăbuşirea, Sfântul, Strigoiul etc. şi o mulţime de schiţe, povestiri, nuvele, versuri etc. Cea mai cunoscută scriere este „Fefeleaga”.

O mare parte din opera sa a fost editată în timpul vieţii.

În semn de recunoştinţă pentru valoarea sa literar-culturală şi academică, comunităţile şi oficialităţile mai multor localităţi din România, au dat numele Ion Agârbiceanu unor instituţii de învăţământ, de cultură, unor străzi, au ridicat şi dezvelit statui şi busturi ale acestuia în localităţile Cenade, Bucium Şasa, Alba Iulia etc.

În timpul vieţii a primit multe premii culturale, diplome, ordine, titluri onorifice şi distincţii.

Bustul său din Alba Iulia, întregeşte constelaţia marilor personalităţi, a căror busturi populează „Aleea Scriitorilor” din parcul Mihai Eminescu al oraşului Alba Iulia.

Şi în acest an 2022 (ca şi în anii trecuţi ), în ziua de luni 12 septembrie orele 13,00, ONE-geurile cultural-patriotice, din Alba Iulia, în frunte cu Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României” şi Revista „Dacoromania”, aduce un omagiu lui Ion Agârbiceanu la 140 de ani de la naştere, organizând manifestări culturale, constând în depuneri de coroane şi flori la bustul de pe Aleea Scriitorilor şi evocând viaţa şi activitatea scriitoricească a acestuia.

La acest eveniment sunt rugaţi să participe membrii ONG-urilor cultural-patriotice, reprezentanţii instituţiilor publice ale Statului şi mulţi, mulţi iubitori de ţară, cultură şi literatură din Alba Iulia etc.

Dragomir VLONGA