România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Aducere aminte şi omagiere la 101 ani de la naşterea Episcopului Emilian Birdaş

 

Emilian Birdaş, care a slujit la Catedrala Reântregirii din Alba Iulia timp de 25 de ani, din care timp de 10 ani ca preot slujitor şi 15 ani ca episcop, s-a născut în data de 23 noiembrie 1921 în localitatea Rohia din Ţara Lăpuşului jud. Maramureş, fiind al cincilea copil, singurul băiat  din cei şase copii a familiei de ţărani, tatăl Simion Birdaş şi mama Teodora născută Pop a lui Vasiu, primind la botez numele de Ioan.

La vârsta de 9 ani rămâne orfan de tată, iar la 10 ani şi de mamă, afectându-i grav copilăria. La 14 ani devine frate în obştea Mănăstirei Rohia, iar la 15 ani în anul 1936 este trimis să studieze  la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica unde a avut ca director  pe arhimandrit Chesarie Păunescu, ajuns mai târziu Episcop al Dunării de Jos şi pe ierodiaconul Firmilian Marina, viitor Mitropolit al Olteniei.

După scurt timp a întrerupt cursurile seminarului de la Cernica, Mănăstirea Rohia neputând financiar să-l întreţină. S-a întors şi a urmat o şcoală profesională din oraşul Dej. Anul 1940, avea să-l găsească din nou la Rohia, iar în 21 iulie 1941 la vârsta de 20 de ani a intrat în cinul monahal, primind numele de Emilian. După câteva zile în 26 iulie 1941 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 27 iulie a aceluiaşi ani a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Nicolae Colan al Clujulu.  În anul 1942 a fost transferat la Mănăstirea „Sf. Ilie” din Topliţa-Mureş pentru a face misiuni pastorale în unele parohii vacante.

Sfârşindu-se războiul şi-a reluat studiile la Seminarul din Râmnicul Vâlcea şi apoi la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, luând diploma de absolvire a Seminarului în 1948, preşedinte al comisiei fiind Iustin Moisescu. Continuă studiile universitare, în perioada 1948-1952 la Institutul Universitar din Bucureşti luându-şi licenţa. În anul 1953 protosinghelul Emilian (Milică pentru apropiaţi) Birdaş este numit ca preot  slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi profesor la Şcoala Monahală a obştei patriarhale (1953-1957), apoi vicar administrativ la Episcopia Romanului  şi Huşilor (1957-1963), dobândind 6 ani de experienţă administrativă. În 1958 a fost hirotonit arhimandrit. În perioada 1963-1973 slujeşte ca preot paroh la Catedrala Reântregirii din Alba Iulia, perioadă în care nu era episcopie.

La 11 iunie 1973 arhimandrtul Emilian Birdaş a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul „Răşinăreanu”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. În calitate de episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, având dobândită o bogată experienţă s-a preocupat de soluţionarea problemelor pastoral-misionare din judeţul Harghita, Covasna şi Mureş, contribuind la apropierea dintre confesiuni şi etnii.

După mulţi ani de întrerupere, în anul 1975, a fost reânfinţată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia, iar Episcopul Emilian Birdaş a fost ales la 14 decembrie 1975 ca episcop al noii reânfinţate  structuri bisericeşti. A fost instalat episcop în Catedrala Reântregirii din Alba Iulia la data de 25 ianuarie 1976, unde a păstorit  timp de 15 ani, până în anul 1990.

Ca episcop, deşi orânduirea socială comunistă, era ostilă bisericii, s-a ocupat înfruntând toate piedicile, de organizarea noii  eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici şi pictarea lor. În timp ce în alte episcopii se demolau biserici, Emilian s-a opus cu vehemenţă distrugerilor acestora. Pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii „Sf. Nicolae” din Miercurea Ciuc. În această perioadă a restaurat  vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ, ridicând-o  din pământ cu 2 metrii şi 8 cm., salvând-o de la inundaţii şi depuneri de aluviuni. În acelaşi timp, alături de aceasta a construit noua biserică a mănăstirii, a cărei zidire a durat până în anul 1986.

A renovat şi construit Mănăstirea „Sf. Ilie” din Topliţa jud. Harghita. A contribuit la construirea  din temelie a unui număr de 72  biserici ortodoxe noi şi la repararea altor  sute de lăcaşuri de cult. La baza acestor realizări au stat calităţile înăscute  şi dobândite în timpul anilor, pregătirea, dinamismul, tenacitatea, corectitudinea, exigenţa, disciplina exagerată, care-l califica mai degrabă de a fi fost un general de armată decât arhiereu. Aceste calităţi nu au fost apreciate de către unii colaboratori clerici, iar după Revoluţia din Decembrie 1989 s-a întâmplat un lucru fără precedent în istoria recentă a Bisercii Ortodoxe Române, încât la 18 ianuarie 1990, Episcopul Emilian Birdaş a fost obligat să demisioneze din scaunul de Episcop de Alba Iulia, într-un mod nedrept şi contraversat, prin încălcarea canoanelor bisericeşti, care i-au afectat şi sănătatea.

După acest episod nefericit, pe scaunul vlădicesc de la Alba Iulia a fost aşezat IPS Andrei Andrecuţ, în prezent Mitropolit al Clujului, născut ca şi Episcopul Emilian Birdaş şi IPS Irineu Pop actualul Arhiepiscop tot în judeţul Maramureş, zonă mai puţin poluată din punct de vedere religios, origine pe care o consider ca pe un dar de la Dumnezeu pentru Arhiepiscopia de la Alba Iulia.

După acest episod nefericit şi nedrept, la data de 4 aprilie 1990, la mai puţin de trei luni de la demisia impusă, Episcopul Emilian Birdaş a fost reintegrat ca membru al Sf. Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradulu, cu titlul „Arădeanul.”

După o perioadă de întrerupere (desfinţată în 1949, până în anul 1994), la 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reânfinţatei Episcopii a Caransebeşului, unde cu elanul caracteristic a pus pe picioare  şi a reânviat activitatea eparhiei. La Caransebeş a început construirea  unei catedrale episcopale şi a reluat tipărirea  „ Foii Diecezane” şi a „Calendarului Românului.”

A trecut la cele veşnice, plecând spre zările de lumină ale lui Hristos, în data de 5 aprilie 1996, în oraşul Caransebeş,  la vârsta de numai 75 de ani, fiind înmormântat în Biserica necropolă, „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Caransebeş, osemintele aşteptând un gând şi un gest nobil din partea celor îndrituiţi, de a-i îndeplini dorinţa de a aştepta învierea şi judecata de apoi dintr-un mormânt de la Mănăstirea Râmeţ, dorinţă ce şi-a exprimat-o în timpul vieţii. Aducerea osemintelor la Mănăstirea Râmeţ, ar fi un gest de reparaţie a izgonirii sale pe nedrept, de la Alba Iulia, grădina şi ogorul în care a plugărit cu dragoste şi responsabilitate ortodoxă şi românească.

În timpul vieţii a avut o bogată activitate cărturărească, iar apariţiile sale editoriale de mare valoare, într-o societate ostilă bisercii, l-a făcut să fie apreciat de Academia Română, care în data de 10 noiembrie 1992 l-a ales membru de onoare , aflându-se în panteonul ostenitorilor pentru cultura naţională a românilor. Printre cele mai prestigioase lucrări editoriale reprezentând studii teologice şi de istorie regăsim:

- Originea istoriei, a voturilor monahale;  -  Slavropighia în Deptul Bisericesc;  - Alba Iulia, oraş bimilenar;  -  Satul Rohia şi Mănăstirea „Sf. Ana”;  - Mănăstirea Râmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă;  - Pagini din istoria scaunului vlădicesc ortodox român din Alba Iulia;  - Satul şi Mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului judeţul Maramureş etc.

A publicat predici şi articole în revistele: „Glasul Bisericii”;  - „Mitropolia Ardealului”; -  „Telegraful Român”;  -„Îndrumătorul Bisericesc de la Sibiu” şi „Îndrumătorul Pastoral  de la Alba Iulia”, iniţiat  începând cu anul 1977. A editat volumul „Biserici de lemn, monumente istorice din Eparhia Alba Iulia”, a reeditat „Noul Testament de la Bălgrad din 1648”, iar în 1989 a reeditat „Bucoavna de la Alba Iulia din 1699”.

Ce a făcut la Alba Iulia şi peste tot unde a făcut ascultare, este mai presus de toate titlurile şi onorurile dobândite. A fost un apărător neînfricat al credinţei ortodoxe şi al românilor.  De numele său  sunt legate împliniri deosebite,  fapt ce l-a aşezat cu o dragoste justificată şi firească în inimile şi amintirea clerului şi enoriaşilor din Arhiepiscopia  Alba Iuliei, motiv pentru care în semn de cinstire şi preţuire  i s-a amplasat pe „Aleea Scriitorilor” din parcul Mihai Eminescu din Alba Iulia, un bust care a fost dezvelit şi binecuvântat de către  IPS. Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei în data de 21 februarie 2016.

Membrii ONG-urilor cultural-patriotice, în mod special a Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, împreună cu Revista „Dacoromania” şi alţi simpatizanţi, îl vor omagia valorificând moştenirea sfântă ce ne-a lăsat-o urmându-i pilda sa de hărnicie apostolică şi de patriotism sănătos, în cadrul evenimentului sărbătoresc din ziua de miercuri, 23 noiembrie 2022, ora 13.00, prin arborarea drapelului României, depuneri de flori şi coroane  la bustul  de pe Aleea Scriitorilor şi înălţarea de rugăciuni individuale.

 

Dragomir  VLONGA