România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

IOAN BUTEANU - Martiriul Gurahonţ-ului

 

Gorunul - evocat în memoria locală

„Ioan Buteanu a fost un tânăr revoluţionar român maramureşean mistuit de focul celor mai nobile aspiraţii naţionale”. S-a născut la Sighetu Marmaţiei, în 12 mai 1821, într-o familie de nobili maramureşeni. În urma studiilor juridice la Budapesta devine avocat, dar se stabileşte la Abrud, judeţul Alba, unde, împreună cu Avram Iancu, este ales în Comitetul Naţional al generaţiei paşoptiste, condus de episcopul Şaguna. Va fi numit prefectul comitatului Zarand. În 10 mai 1849 este prins mişeleşte în Abrud, iar în 23 mai 1849 este ucis prin spânzurare la Iosăşel, azi în localitatea Gurahonţ, judeţul Arad, lângă podul peste Crişul Alb.

După douăzeci de ani de la moartea marelui tribun, apele Crişului Alb au spălat pământul unde se afla mormântul eroului, deoarece acesta a fost săpat chiar pe malul râului şi, astfel, era necesar să i se găsească alt loc. S-a luat hotărârea să fie mutat în cimitirul localităţii, nu departe de locul anterior. Avocatul Dionisie Păşcuţiu a luat iniţiativa pentru ridicarea unei cruci de piatră la mormântul acestui martir.

În ziua de 20 septembrie 1869 toată preoţimea, intelectualii şi ţăranii din satele din Zarand au participat la deschiderea mormântului şi dezgroparea osemintelor, care au fost aşezate într-un sicriu nou, purtat pe braţe cu mare cinste până în cimitirul satului, unde un sobor preoţesc a oficiat slujba de prohodire, apoi s-au ţinut cuvântări evocându-se marile merite ale acestui erou.

Însuşi Craiul Munţilor a participat cu ochii înlăcrimaţi de durere, dispărând la sfârşitul slujbei din marea mulţime fără ca cineva să-l fi observat. Cu această ocazie, la căpătâiul defunctului, a fost aşezată o cruce masivă de piatră, cu inscripţia:

„Ici sunt osemintele fericitului Ionu Buteanu, unul dintre martirii naţiunei române ucisu perfidamente în 1849, ziua 23 lunei maiu”, mutată la a doua reînhumare în Panteonul de la Ţebea.

Despre locul mormântului din cimitirul satului ne povesteşte părintele Dorel Crăciun Moţ, preot iconom stavrofor al parohiei Gurahonţ, care susţine că în mijlocul cimitirului erau doi goruni, iar locul mormântului a fost ales de însuşi Avram Iancu exact între cei doi copaci. Ulterior, unul a fost tăiat, din cauza faptului că din ramurile sale cădea o anume substanţă care păta monumentele funerare aflate în jur.

Domnul învăţător Marcel Caraban, fiu al satului, născut şi crescut pe aceste meleaguri, deţine câteva informaţii de la un bătrân al satului, din păcate decedat în urmă cu câţiva ani – domnul Oarcea:

„Ştiu că acest copac falnic este o specie rară de gorun, în ţară găsindu-se doar câteva exemplare. Mi s-a adus la cunoştinţă că ar avea o vechime de minim 180 de ani şi faptul că la umbra lui au fost înhumate rămăşiţele pământeşti ale tribunului Ioan Buteanu”.

Importanţa acestui loc sfânt şi încărcat de istorie este foarte mare, datorită celor relatate mai sus, fiind recomandabil şi binevenit a se desfăşura diferite activităţi instructiv-educative pe teme de istorie sub gorunul lui Ioan Buteanu.

Troiţa de la Iosăşel

 După aproximativ 80 de ani de la desfăşurarea revoluţiei de autoapărare a românilor din Transilvania conduşi de Avram Iancu, Despărţământul Astrei din Brad a hotărât să se ridice troiţe în toate locurile unde s-au petrecut fapte istorice „demne de a fi eternizate”, stabilindu-se zece locuri pentru cele zece troiţe comandate la Şcoala de Arte şi Meserii din Zlatna.

 Una dintre aceste troiţe a fost desemnată să fie aşezată aproape de locul unde a fost spânzurat Ioan Buteanu, împreună cu mai mulţi preoţi, primari şi fruntaşi români din satele învecinate, precum şi trei ţărani cu ţundre negre din jurul Hălmagiului.

 Cheltuielile băneşti au fost acoperite din colecta făcută în rândul intelectualilor şi ţăranilor din Gurahonţ, de unde s-au adunat 670 lei, iar colecta învăţătorului director Petre Ugliş a însumat 10.300 lei (5.000 lei fiind donaţie personală).

 Lucrările de construire a amplasamentului pe care s-a ridicat troiţa au fost realizate de maistrul zidar, ţăran din Bonţeşti, Virgil Frenţiu. Împrejurul troiţei a fixat opt stâlpi de beton, legaţi între ei printr-un lanţ gros care cântărea 300 kg, cumpărat de învăţătorul Petre Ugliş.

 Dezvelirea troiţei s-a făcut în duminica din 25 noiembrie 1934, într-o înflăcărată şi înălţătoare manifestare naţională, demnă de jertfele marilor eroi ai neamului, când, trenuri încărcate cu oaspeţi distinşi soseau din toată ţara, purtând steaguri tricolore, sub razele pline de lumină şi căldură ale soarelui de toamnă. Din Bucureşti a participat Gheorghe Lungulescu, secretar general al Ligii Revizioniste, unul dintre cei mai elocvenţi oratori ai ţării, de la Cluj a sosit cu automobilul prof. univ. dr. Silviu Dragomir, unul din cei mai buni cunoscători ai trecutului istoric al Zarandului nostru. Din Arad a sosit un grup de intelectuali şi ţărani fruntaşi, din Brad au venit elevii şi profesorii Liceului „Avram Iancu”, directorul Societăţii Aurifere Mica, preoţii şi învăţătorii din cele peste treizeci de sate din jurul Gurahonţ-ului, cu elevii şi cu mulţimea celor peste zece mii de ţărani în haine de sărbătoare.

 Preotul din Gurahonţ, Virgil Bulz, a ţinut o scurtă slujbă în biserică, după care mulţimea adunată s-a îndreptat spre troiţă pe „Marşul lui Iancu”, interpretat de Fanfara ţărănească din comuna Almaş. Douăzeci de preoţi în frunte cu episcopul Aradului săvârşesc slujba de sfinţire a troiţei, în timp ce de pe dealul Cremănoasei, din iniţiativa pietrarului artificier Nicolae Crainic, izbucnesc puternice detunături la momente potrivite, ca pe timpul legendarelor tunuri ale lui Avram Iancu. În momentul dezvelirii crucii un formidabil tunet a răscolit văzduhul din tăcerea lui, urmat de detunături ritmice.

 Festivitatea se încheie cu o serie de cuvântări din partea autorităţilor, în care oratorii slăvesc eroismul înaintaşilor, eroi fără număr ai unui neam mare şi viteaz, neamul nostru românesc, din ţara lui Avram Iancu şi nu numai. Aceste fapte evocate în acest loc trebuie dezvăluite fiecărei generaţii de elevi, adunându-ne împreună cu ei lângă Troiţa lui Buteanu, unde să le dezvăluim neîntrecutele fapte de vitejie dovedite de fiii Zarandului în luptele lor pentru libertate naţională.

 Concluzii

 Pe raza comunei Gurahonţ sunt o serie de obiective turistice, atât geografice, dar mai ales istorice. Troiţa şi Gorunul lui Buteanu ar putea fi declarate monumente istorice, marcate cu indicatoare şi înscrise în trasee turistice de pe valea Crişului Alb.

înv. Corina TULEA

Liceul „Ioan Buteanu”, Gurahonţ, Arad

 

BIBLIOGRAFIE:

Abrudeanu Rusu Ion, 1928, „MOŢII – calvarul unui popor eroic dar nedreptăţit”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, cap. 38;

Borda V., Dutcă V., Rus T., 1997, „AVRAM IANCU ŞI PREFECŢII SĂI”, Târgu-Mureş, Editura Petru Maior, p. 86-93;

Dragomir Silviu,1968, „AVRAM IANCU”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, p. 197-204;

Iuga Vasile de Sălişte, 2012, „IOAN BUTEANU FIU AL SIGHETULUI EROU ŞI MARTIR NAŢIONAL”, Cluj-Napoca, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş Dragoş Vodă, p. 5, p. 17-40;

Mager Traian, 1937, „ŢINUTUL HĂLMAGIULUI”, vol. II, cap. II şi III;

Moţ Dorel Crăciun, 2009, „GURAHONŢ - GURĂ DE RAI”, Ploieşti, Editura Universităţii, p. 133-138, 167-170, 200-206.