România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Contract de vânzare-cumpărare a unei sclave la Roşia Montană

     În anul 1855 au fost descoperite într-o galerie la mina Sfânta Ecaterina de lângă Roşia Montană, două tăbliţe cerate. În acelaşi context arheologic se mai aflau: lămpi, unelte, vase, coşuri etc. Tăbliţa datează din 4 octombrie 160 şi se afla în proprietatea lui T. Cipariu, de unde a ajuns la muzeul din Blaj.

     Pe triptycul de tăbliţă cerată (D. VIII) este scris un contract de vănzare-cumpărare a unei sclave. Cumpărătorul era un ostaş din legiunea XIII Gemina de la Apulum (Alba Iulia), iar obiectul contractului este o femeie sclavă din Creta, Theudote. Sclava urma să fie gospodină pentru menajul cumpărătorului, care locuia în satul-târg de lâgă castrul legiunii - canabe.

     Vânzătorul, probabil negustor de sclavi, era greco-oriental, numit Philetus, naturalizat şi romanizat ca cetăţean roman, cu numele Claudius, care locuia în zona montanistică din Roşia Montană (Alburnus Maior). Chezaşul (secundus actor) era un peregrin greco-oriental, Alexander, fiul lui Antipater. El şi-a pus semnătura pe contract cu litere greceşti, dar în propoziţie latino-romană. Domiciliul său era fie în zona montanistică-auriferă fie, mai sigur, în canabele de la Apulum. Martorii contractului au fost locuitori fruntaşi în această grupare de locuinţe de la Partoş. Unul din ei era ostaş, sau gradat, activ în legiune. Se numea Valerius Valens iar ceilalţi, foarte probabil, tot în vreo legătură cu legiunea sau cu obştea din canabe.

     Traducere:

     “Claudius Iulianus, ostaş în legiunea a XIII Gemina, din centuria.... lui Claudius Mar(i)us, a cumpărat şi prin manicipaţiune a luat în primire o femeie (sclavă) cu numele Theudote, fie cu vreun alt nume, de obârşie (născută) din Creta, trecută în chitanţă pentru două uncii, cu (preţul) 420 denari, de la Claudius Philetus chezaş fiind Alexandru (fiul) lui Antipater,

     Acea femeie a fost predată sănătoasă cumpărătorului amintit mai sus; iar dacă cineva îl va tulbura în stăpânirea acelei femei de care este vorba, (integral) sau în vreo parte (privinţă) astfel încât cumpărătorul menţionat mai sus respectiv cel căruia acel lucru (femei-sclavă) îi va aparţine, să nu o poată folosi, să nu o stăpânească şi să aibă în posesiune legal atunci cât se va ridica valoarea evicţiunii şi împiedecarea stăpânirii (lucru care nu este îngăduit să se întâmple), atâţia bani buni legal să i se dea pe bună credinţă a cerut Claudius Iulianus oştean din legiune mai sus menţionat, să-i dea pe buna sa credinţă a făgăduit Claudius Philetus.

     Acel (lucru) pe (buna) sa credinţă a garantat Alexandru al lui Antipater. Cu privire la acea femeie menţionată mai sus, preţul ei denari 420 a declarat că i-a primit şi îi are Claudius Philetus, de la Claudius Iulianus, ostaşul mai sus scris.

     Încheiat în canabele legiunii XIII Gemina, în ziua a 4-a înainte de nonele (lunii) octombrie, (când) Bradua şi Varus (erau) consuli”.

     Pe pagina IV a triptycului, (peceţile şi numele) “lui Valerius Valens, ostaş sau (centurion) în legiunea a XIII Gemina (a) lui Cnaeus Varius AŢ?ţa, Aelius Dionysius veteran de legiune, Paulin(i)us SŢ---ţ, Iulius Victorinus, Alexandru (fiul) lui Antipater, ca secundus auctor (chezaş) semnat Claudius Philetus vânzătorul însuşi”.

     Pentru a compara preţul sclavilor la Roşia Montană amintim că o fetiţă de 6 ani a fost vânduă cu 205 dinari iar un băieţel de 10-15 ani cu 600 de dinari. Mai menţionăm că preţul unui miel era de 3,6 dinari, a unui purcel de lapte de 4,5 dinari, iar a unui litru de vin de calitate mediocră, 1,85 dinari. Aşadar, preţul unui purcel de lapte era echivalent cu 2,8 litri de vin, iar a unui miel, cu 2,5 litri de vin. Precizând că un miner câştiga 9 aşi pe zi - echivalentul a 0,56 dinari, ne putem face o imagine despre “standardul” de viaţă la Roşia Montană pe la sfârşitul anului 160 d. Chr., de când datează tăbliţa cerată în discuţie.

     Să fie oare un blestem pentru cei care de aproape două mii de ani “cerşesc din poartă în poartă” în timp ce “Munţii noştri aur poartă”?

 

Claudia Băluţă