România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Şi în anul 159 d. Chr. se cumpărau case la Roşia Montană

     În anul 1858 a fost descoperită, în galeria de mină Sfânta Ecaterina de la Roşia Montană, o tăbliţă cerată (IDR.I, 1975, D. IX) pe care era scris un contract de vânzare-cumpărare a unei jumătăţi de casă. Este un triptych de tabelă înalt de 18,7 cm şi lat de 11,3 cm, datat 6 mai 159, şi se află la Muzeul Naţional din Budapesta.

     Contractul, în traducere, prevede următoarele: “Anduela a lui Bato a cumpărat şi primit prin mancipaţiune jumătate dintr-o casă, partea din dreapta de la intrare (casă) ce se află la Alburnus Maior în satul (cartierul) Piruştilor, între vecinii Plator Acceptianus şi Ingenuus fiul lui Callistus, precum şi alţi vecini care ar fi, şi drumul public, cu preţul denari trei sute, de la Veturius Valens.

     Acea jumătate de casă ce formează obiectul contractului împreună cu gardurile ei, incintele, termini (limite), intrări, spaţii închise, ferestre, aşa precum este clădită şi fără nici o stricăciune, să-i fie îngăduit legal să o aibă Anduela a lui Bato.

     Iar dacă cineva îl va tulbura în stăpânirea casei sau a unei părţi din ea, aşa fel încât Anduela lui Bato, respectiv persoana căruia va aparţine acel bun să nu poată să-l aibă, stăpânească, să-l uzucapeze legal (lucru ce n-ar fi îngăduit să se întâmple), cu atât (adică la cât se va ridica paguba evicţiunii), atâţia bani a cerut legal de bună credinţă să i se dea Anduelei a lui Bato, pe bună credinţă a promis (să dea) Veturius Valens. Şi pentru acea casă partea jumătate, preţul denari trei sute, a declarat Veturius Valens, (că) a primit de la Anduela a lui Bato şi are banii în posesiunea sa.

     S-a convenit apoi între ai, ca Veturius Valens pentru acea casă să plătească impozitul (tributum) până în (viitorul) recensământ

     Încheiat la Alburnus Maior, în anul nonelor (lunii) mai (anul când) Quintillia şi Priscus (erau) consuli”.

     “În lista martorilor, primul precizează că a semnat numele său (signavir), ceilalţi au numele la genitiv (ştampila lui...) inclusiv vănzătorul Veturius Valens".

     Cumpărătorul (sau nume de femeie?) Anduela a lui Bato, de condiţie juridică peregrină, era de origine şi cu antroponime illyrice, evident dintre numeroşii mineri din zona Alburnus Maior; vânzătorul cetăţean roman Veturius Valens; “jumătate de casă” (vechiul proprietar îşi rezervă deocamdată cealaltă jumătate, în care probabil locuia) se află în cartierul illyrilor Pirustae (vicus Pirustarum) din Alburnus. De remarcat precizia pedantă cu care se indică nu numai vecinii de stradă (unul illyr Plator, al doilea greco-oriental cu nume individual roman Ingenuus, patronimicul grecesc Callistus, ca şi “alţi vecini”) şi “drumul obştesc” (via publica) dar şi elementele construcţiei, “anexele” dependinţe în stare bună cum trebuia să fie dată casa în primire cumpărătorului. Martorii erau patru cetăţenii romani (cu “tria nomina"), doi fiind illyri, Plator Carpi şi Bato Annaei.

     După 1845 de ani s-au reluat, iată vânzările de case la Roşia Montană. De data aceasta ele nu sunt tranzacţionate între băştinaşi, ci între o hrăpăreaţă Corporaţie Canadiană şi urmaşii străvechilor mineri localnici, tentaţi de sumele fabuloase oferite pe locuinţele modeste ale familiilor minerilor de aici.

     S-a opus exploatării aurului de către străini Forul Ştiinţific Suprem al ţării - Academia Română, precum şi primarul Municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, a căror fermă opoziţie nu a fost luată în seamă.

Claudia Băluţă