Mişcarea pentru afirmarea unităţii naţionale
dobândeşte un caracter din ce în ce mai elocvent, mai viguros
şi omogen, cuprinzând toate forţele de propulsie patriotică:
a presei, a scriitorilor şi artiştilor, a societăţilor
culturale şi a instituţiilor de învăţământ. Se
înteţesc manifestaţiile comune, călătoriile de
informaţii dintr-o parte într-alta a pământului românesc
devin tot mai dese, frontierele politice artificiale dovedindu-se din ce
în ce mai debile faţă de puternicul tumult al vieţii româneşti.
Din toate inimile româneşti se ridică strigătul pe care
Octavian Goga avea să-l versifice atât de categoric: „Avem un vis
neîmplinit”.1)
Radicalizarea mişcării revoluţionare
şi democratice impulsionează şi mai mult mişcarea
cultural-naţională. Prin „Astra” şi celelalte societăţi
culturale din Transilvania, fruntaşii vieţii culturale şi
politice îşi intensifică legăturile cu masele populare.
„Astra” avea la 1900 nu mai puţin de 60 de despărţăminte
-corespunzătoare la tot atâtea cercuri electorale- cu 259 agenturi,
ce-şi desfăşurau activitatea în 3232 comune. Sutele şi
miile de conferinţe şi manifestări cultural-artistice, răspândirea
publicaţiilor „Bibliotecii poporale”, în zeci de mii de
exemplare, erau tot atâtea prilejuri pentru fruntaşii vieţii
cultural-politice de a alimenta ideea şi tendinţele de
emancipare şi unitate politică. Mai ales că aceeaşi
conducători politici erau, în acelaşi timp, şi conducătorii
„Astrei”, cei mai mulţi tineri protagonişti ai politicii
activiste.2)
Atitudinea adeseori făţişă a tendinţelor de
unitate naţională a fost prilejuită, între altele, de un
mare număr de manifestări comemorative şi aniversări,
expoziţii jubiliare etc., între care amintim la loc de cinste câteva:
comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare (1904),
jubileul gazetei Transilvania –la 70 de ani de la apariţie (1908),
a expoziţiei jubiliare de la Bucureşti din 1906 a jubileului „Astrei”,
la organizarea serbărilor culturale din Blaj 1911 şi la serbările
de la Bucureşti participă numeroase delegaţii de transilvăneni,
care întorc vizita fraţilor lor de peste Carpaţi. Astfel, la
serbările expoziţiei jubiliare de la Bucureşti numeroase
delegaţii de intelectuali şi ţărani şi totodată
zeci de coruri ardelene şi bănăţene, din Bucovina, de
la Suceava şi Rădăuţi au participat la cea mai
grandioasă manifestaţie patriotică şi artistică
ce nu o văzuse până atunci capitala României.3) Referindu-se la serbarea celui de-al 4-lea centenar de la moartea lui
Ştefan cel Mare, ziarul „Unirea” arăta că: „e o
bucurie unanimă că începem şi noi Românii să dezgropăm
faptele eroice ale eroilor noştri naţionali … şi ni-i dăm
de pildă ca mari luptători pentru limba, naţiunea şi
patria românească.”4) Aceste manifestări nu se îndreptau
numai spre evocarea trecutului, ci vizau, în mod direct, prezentul şi
viitorul poporului român. Ziarul „Unirea” denumind ASTRA drept „Flamura
culturii româneşti” care este chemată a da „directivă
şi nutremântul necesar vieţii culturale şi literare a
poporului nostru”, considera că numai emanciparea culturală,
economică, politică este fundamentul pentru emanciparea naţională.
„În cultură rezidă puterea vitală a unui popor, deoarece
numai prin cultură se poate ajunge la libertate -… dar efectele
acestea binefăcătoare, nu le putem spera, câtă vreme numai
o mică parte a ajuns a pricepe avantajele culturii, în vreme ce
masele, poporul orbecă în întuneric”.5) Subliniind că a sosit „momentul
suprem pentru redeşteptarea vieţii politice naţionale”
ziarul subliniază interdependenţa dintre aceste două
componente principale ale luptei naţionale. „Nici când nu vom
putea ajunge la o neconturbată dezvoltare intelectuală, fără
integritatea întregului organism naţional şi nici când o sănătoasă
viaţă culturală şi economică, fără o
energică şi conştientă mişcare politică …
fără libertate naţională nu poate exista adevărata
viaţă culturală, naţională.”6) „Latinitatea noastră este
şi acum deviza noastră şi mândria noastră. şi
astăzi pe tema ei ne întrecem unii cu alţii, cei de aici cu cei
de peste Carpaţi”.7)
Trecerea la noul activism politic, succesele politice relative din această
perioadă pe plan intern şi extern, au contribuit la
intensificarea activităţii cultural-naţionale. Activitatea
asociaţiilor culturale transilvănene „Astra”, „Societatea
pentru fond de teatru român” şi altele, s-a lărgit extrem de
mult, ele întreţinând mereu vie conştiinţa naţională
şi pregătind prin mijloace specifice, necontenit terenul pentru
rezolvarea marelui deziderat naţional. Totodată, s-a extins
foarte mult activitatea „Ligii culturale”. Cele trei societăţi
culturale „Liga culturală” de la Bucureşti, „Astra” de
la Sibiu şi „Societatea pentru cultura poporului român” din Cernăuţi
şi-au coordonat programul până la identificare.8)
Legăturile culturale dintre românii de pe ambii versanţi ai
Carpaţilor au luat şi ele o amploare fără precedent.
Au confirmat-o din plin festivităţile organizate de „Astra”
la Sibiu în 1905, pentru aniversarea unui mileniu şi opt veacuri de
la cucerirea dacilor de către romani, serbările de la Arenele
Romane din Bucureşti, „şezătoarea scriitorilor români”
ţinută la Sibiu în 1911, şi mai ales, cea mai importantă
manifestare a „Astrei” – adunarea generală jubiliară de la
Blaj din 1911.
Coloane întregi consacră ziarul în anii 1910 şi 1911, pregătirii
şi întâmpinării acestei serbări culturale care va fi „cea
mai eclatantă dovadă despre unitatea năzuinţelor
noastre, despre idealul cultural”, care timp de 50 de ani „a împlinit
o misiune naţională contribuind la întărirea şi
solidarizarea elementului românesc pe teritoriul ţării noastre”.9)
Subliniind ţinta „Astrei” de a câştiga şi cuprinde
pentru lupta pe care o poartă nu numai o pătură a poporului,
ci poporul întreg, „Să se poată rezima în ajungerea
idealului pe care îl urmează, pe fiecare suflet românesc”10), ziarul aproape în fiecare număr
al său din anii 1910 şi 1911 îndeamnă toţi membrii
Asociaţiei „să-şi încoarde puterile”, să desfăşoare
„activităţi extraşcolare” în vederea emancipării
poporului românesc prin „răspândirea scrisului şi cititului”
la sate, organizarea cursurilor pentru analfabeţi11), difuzarea broşurilor scrise anume pentru popor, organizarea
prelegerilor poporale exclusiv pentru ţărani (pentru că la
serbările în stil mai mare poporul este mai mult sau mai puţin
exclus), culegerea sistematică a „productelor populare, poezii
poporale, mai ales din punct de vedere muzical”12) etc.
În
articolele „Cultura la sate” şi „Organizarea satelor noastre”
subliniind că numeroase sate îşi dau „silinţa ca nici un
singur băiat să nu rămână neînvăţat în
satul lor”, ziarul prin articolul scris de Oct. Tăsluanu, îndeamnă
reuniunile culturale pentru pregătirea ţăranilor în
vederea organizării economice ca „bază a întregii activităţi
pentru o nouă renaştere naţională a poporului nostru
în viitor”. În continuare autorul arată că aceste agenturi
dezvoltându-se vor putea să-şi clădească o casă
culturală, în care să se aşeze bibliotecă poporală
şi în care să se ţină întrunirile şi toate
petrecerile din sat. „Această casă culturală va fi şi
căminul viitoarei organizaţii economice”. Se dă îndemnul
ca „teatrele şi concertele poporale să fie sprijinite, lăţite
şi introduse mai vârtos în acele ţinuturi, unde poporul nostru
este într-adevăr expus la pierderea limbii … cum este apropierea câmpiei
maghiare şi părţile sătmărene”.13)
Referindu-se la pregătirile apropiatelor serbări, la faptul că
poporul va fi reprezentat cu acest prilej prin expoziţii de ţesături,
nunta ţărănească, petrecerea populară, ziarul
arată că „Serbările de la Blaj” nu vor fi doar numai un
prilej de „convenire a elitei româneşti”, ci un prilej de a
cunoaşte mai îndeaproape firea ţăranului nostru, de a-i da
acestuia posibilitatea de a auzi „ce spun domnii” şi de a se lămuri
asupra adevăratului scop cultural urmărit de „Asociaţiune”.14)
În articolul „Spre zile mari” ziarul arată că în anii din
urmă adunările generale i-au proporţiile „unor adevărate
întruniri casnice naţionale” şi că aceste manifestări
dovedesc că idealul cultural spre care ţintim cu toţii, se
lămureşte din ce în ce mai mult în viitorul nu chiar îndepărtat”,
arată că „despărţiţi prin hotare politice, prin
aspiraţii şi datini, unitatea de cultură este farul luminos
care îşi trimite razele binefăcătoare pentru toate colţurile
locuite de suflare românească”.15) La serbările din Blaj se va „întrupa o clipă şi
unitatea culturii noastre româneşti, căci după cum se aude
vor veni şi mai mulţi fraţi din România şi Bucovina,
ca să-şi împreune inima şi mintea în munca şi lupta
de redeşteptare a poporului românesc”.16)
Am prezentat mai în detaliu aceste comentarii ale ziarului „Unirea”
asupra acestor „zile istorice” cum le numeşte ea pentru că
pe parcursul zilelor desfăşurării, de teama autorităţilor
prezente la manifestaţie nu prea face comentarii.
Într-adevăr, serbările de la Blaj din 28-30 august 1911, au
fost de o inegalabilă grandoare. Nici o altă manifestare din
timpul glorioasei existenţe de până atunci a „Astrei” nu
poate fi asemănată cu cea de la Blaj din august 1911. Niciodată
nu se întruniseră la un loc atâţia reprezentanţi de elită
ai culturii şi vieţii politice din Transilvania (vreo 30 000
pers.), niciodată nu veniseră la o adunare cultural-naţională
atâta popor 17) – transformându-se de altfel,
într-un adevărat „congres general al tuturor românilor”.18)
Cu mare entuziasm au fost primiţi străluciţii mesageri ai
culturii şi ştiinţei din România între care se aflau N.
Iorga, I.L. Caragiale, George Coşbuc, şt. O. Iosif, I. Bianu, S.
Mehedinţi, G.M. Murgoci şi alţii.19) O puternică impresie asupra
celor prezenţi a lăsat defilarea portului popular, serbarea
populară care în tablou viu prezenta „grupurile de flăcăi
şi fete îmbrăcaţi în straie populare din toate satele de
pe valea Târnavelor şi Mureşului”.20) Prezenţa lui Aurel Vlaicu la
Blaj, alături de Caragiale, Goga, Coşbuc, Iorga ş.a. a
conferit serbărilor jubiliare caracterul unei mari şi emoţionante
sărbători naţionale 21), reuşind să înalţe
nimbul serbărilor prin zborul său 22), ziarul ”Unirea” numind biruinţa lui Vlaicu ca o biruinţă
a neamului românesc întreg şi în special a ardelenilor care aveau
mândria de a se înşirui printre fii săi. „Zborul tău înalt
va fi un simbol pentru a ne încrede din ce în ce mai mult în
vitalitatea neamului nostru…” 23)
După serbările cultural-naţionale desfăşurate la
Blaj, la câteva zile au urmat marile serbări ale „Ligii pentru
unitatea culturală a românilor”. Festivităţile s-au desfăşurat
la Arenele Romane în Bucureşti. Prezenţa celor 150 000 de cetăţeni
au dat măreţie serbărilor nu atât prin numărul
impresionant, cât prin entuziasmul, hotărârea şi optimismul
pentru viitorul cauzei naţionale”.24) Ziarul spune că la aceste serbări au participat peste 75 000
străini 25)- „erau ardeleni, chiar şi
de prin părţile cele mai de nord, mii de bucovineni, în porturi
diferite, bărbaţi chipeşi, cu păr lung, păreau oşteni
de-ai lui Ştefan Vodă”.26)
Importanţa tuturor acestor manifestări, ziarul o relevă în
cuvintele că: „Românimea de pretutindeni a ştiut să
dovedească faptul că serbările acestea sunt pentru unitatea
culturală a tuturor românilor, unde toţi suntem una şi
pentru ajungerea aceluiaşi ideal, trebuie să lucrăm”.27)
Prof.
Melania Mutu
NOTE
BIBLIOGRAFICE
1.
Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba
Iulia, Cluj 1968, p. 218-221;
2.
Vasile Netea, Conştiinţa originii comune şi a
unităţii naţionale în istoria poporului românesc, Ed.
Albatros,1980, p.222;
3.
Şt. Pascu, op. cit., p.214-216;
4.
V. Netea, op. cit., p.226;
5.
Unirea, XIV, nr. 30 din 23 iulie 1904;
6.
Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, sub
redacţia lui Ioan Popescu-Puţuri şi Augustin Deac, Ed
politică, Buc., 1970, p.360;
7.
Unirea, nr. 34 din 26 aug. 1899 şi nr. 40 din 10 oct.
1904;
8.
Unirea, nr. 24 din 15 iunie 1901;
9.
Unirea, nr. 2 din 12 ian. 1901;
10.
Şt. Pascu, op. cit., p.215;
11.
Unirea, nr. 73 din 22 august 1911;
12.
Unirea, nr. 34 din 20 aug. 1910 şi nr. 39 din 29 sept.
1910;
13.
Unirea, nr. 7 din 12 februarie 1910;
14.
Unirea, nr. 43-44 din 22 oct. 1910;
15.
Unirea, nr. 20 din 28 martie şi nr. 21 din 30 martie
1911;
16.
Unirea, nr. 3 din 1 ianuarie 1911;
17.
Unirea, nr. 17 din 21 martie şi nr. 33 din 4 mai 1911;
18.
Unirea, nr. 21 din 30 martie 1911;
19.
Unirea, nr. 64 din 27 iulie 1911;
20.
Unirea, nr. 62 din 22 iulie 1911;
21.
Alba Iulia 2000, Alba Iulia, 1975, p.338;
22.
Unirea, nr. 78 din 30 august 1911;
23.
Şt. Pascu, op. cit., p.235;
24.
I.I. Şerban, Aurel Vlaicu în conştiinţa
contemporanilor săi, în APULUM, XVI, 1978, p.425;
25.
APULUM, XVI,1978, p.425;
26.
Unirea, nr. 70 din 15 august 1911;
27. Unirea,
nr. 29 din 10 august 1911;
|
|
