România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

ANIVERSĂRI ŞI COMEMORĂRI

-momente importante de manifestare a unităţii naţionale şi culturale a tuturor românilor în perioada 1900-1914

Mişcarea pentru afirmarea unităţii naţionale dobândeşte un caracter din ce în ce mai elocvent, mai viguros şi omogen, cuprinzând toate forţele de propulsie patriotică: a presei, a scriitorilor şi artiştilor, a societăţilor culturale şi a instituţiilor de învăţământ. Se înteţesc manifestaţiile comune, călătoriile de informaţii dintr-o parte într-alta a pământului românesc devin tot mai dese, frontierele politice artificiale dovedindu-se din ce în ce mai debile faţă de puternicul tumult al vieţii româneşti. Din toate inimile româneşti se ridică strigătul pe care Octavian Goga avea să-l versifice atât de categoric: „Avem un vis neîmplinit”.1)

Radicalizarea mişcării revoluţionare şi democratice impulsionează şi mai mult mişcarea cultural-naţională. Prin „Astra” şi celelalte societăţi culturale din Transilvania, fruntaşii vieţii culturale şi politice îşi intensifică legăturile cu masele populare. „Astra” avea la 1900 nu mai puţin de 60 de despărţăminte -corespunzătoare la tot atâtea cercuri electorale- cu 259 agenturi, ce-şi desfăşurau activitatea în 3232 comune. Sutele şi miile de conferinţe şi manifestări cultural-artistice, răspândirea publicaţiilor „Bibliotecii poporale”, în zeci de mii de exemplare, erau tot atâtea prilejuri pentru fruntaşii vieţii cultural-politice de a alimenta ideea şi tendinţele de emancipare şi unitate politică. Mai ales că aceeaşi conducători politici erau, în acelaşi timp, şi conducătorii „Astrei”, cei mai mulţi tineri protagonişti ai politicii activiste.2)

Atitudinea adeseori făţişă a tendinţelor de unitate naţională a fost prilejuită, între altele, de un mare număr de manifestări comemorative şi aniversări, expoziţii jubiliare etc., între care amintim la loc de cinste câteva: comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare (1904), jubileul gazetei Transilvania –la 70 de ani de la apariţie (1908), a expoziţiei jubiliare de la Bucureşti din 1906 a jubileului „Astrei”, la organizarea serbărilor culturale din Blaj 1911 şi la serbările de la Bucureşti participă numeroase delegaţii de transilvăneni, care întorc vizita fraţilor lor de peste Carpaţi. Astfel, la serbările expoziţiei jubiliare de la Bucureşti numeroase delegaţii de intelectuali şi ţărani şi totodată zeci de coruri ardelene şi bănăţene, din Bucovina, de la Suceava şi Rădăuţi au participat la cea mai grandioasă manifestaţie patriotică şi artistică ce nu o văzuse până atunci capitala României.3) Referindu-se la serbarea celui de-al 4-lea centenar de la moartea lui Ştefan cel Mare, ziarul „Unirea” arăta că: „e o bucurie unanimă că începem şi noi Românii să dezgropăm faptele eroice ale eroilor noştri naţionali … şi ni-i dăm de pildă ca mari luptători pentru limba, naţiunea şi patria românească.”4) Aceste manifestări nu se îndreptau numai spre evocarea trecutului, ci vizau, în mod direct, prezentul şi viitorul poporului român. Ziarul „Unirea” denumind ASTRA drept „Flamura culturii româneşti” care este chemată a da „directivă şi nutremântul necesar vieţii culturale şi literare a poporului nostru”, considera că numai emanciparea culturală, economică, politică este fundamentul pentru emanciparea naţională. „În cultură rezidă puterea vitală a unui popor, deoarece numai prin cultură se poate ajunge la libertate -… dar efectele acestea binefăcătoare, nu le putem spera, câtă vreme numai o mică parte a ajuns a pricepe avantajele culturii, în vreme ce masele, poporul orbecă în întuneric”.5) Subliniind că a sosit „momentul suprem pentru redeşteptarea vieţii politice naţionale” ziarul subliniază interdependenţa dintre aceste două componente principale ale luptei naţionale. „Nici când nu vom putea ajunge la o neconturbată dezvoltare intelectuală, fără integritatea întregului organism naţional şi nici când o sănătoasă viaţă culturală şi economică, fără o energică şi conştientă mişcare politică … fără libertate naţională nu poate exista adevărata viaţă culturală, naţională.”6) „Latinitatea noastră este şi acum deviza noastră şi mândria noastră. şi astăzi pe tema ei ne întrecem unii cu alţii, cei de aici cu cei de peste Carpaţi”.7)

Trecerea la noul activism politic, succesele politice relative din această perioadă pe plan intern şi extern, au contribuit la intensificarea activităţii cultural-naţionale. Activitatea asociaţiilor culturale transilvănene „Astra”, „Societatea pentru fond de teatru român” şi altele, s-a lărgit extrem de mult, ele întreţinând mereu vie conştiinţa naţională şi pregătind prin mijloace specifice, necontenit terenul pentru rezolvarea marelui deziderat naţional. Totodată, s-a extins foarte mult activitatea „Ligii culturale”. Cele trei societăţi culturale „Liga culturală” de la Bucureşti, „Astra” de la Sibiu şi „Societatea pentru cultura poporului român” din Cernăuţi şi-au coordonat programul până la identificare.8)

Legăturile culturale dintre românii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor au luat şi ele o amploare fără precedent. Au confirmat-o din plin festivităţile organizate de „Astra” la Sibiu în 1905, pentru aniversarea unui mileniu şi opt veacuri de la cucerirea dacilor de către romani, serbările de la Arenele Romane din Bucureşti, „şezătoarea scriitorilor români” ţinută la Sibiu în 1911, şi mai ales, cea mai importantă manifestare a „Astrei” – adunarea generală jubiliară de la Blaj din 1911.

Coloane întregi consacră ziarul în anii 1910 şi 1911, pregătirii şi întâmpinării acestei serbări culturale care va fi „cea mai eclatantă dovadă despre unitatea năzuinţelor noastre, despre idealul cultural”, care timp de 50 de ani „a împlinit o misiune naţională contribuind la întărirea şi solidarizarea elementului românesc pe teritoriul ţării noastre”.9)

Subliniind ţinta „Astrei” de a câştiga şi cuprinde pentru lupta pe care o poartă nu numai o pătură a poporului, ci poporul întreg, „Să se poată rezima în ajungerea idealului pe care îl urmează, pe fiecare suflet românesc”10), ziarul aproape în fiecare număr al său din anii 1910 şi 1911 îndeamnă toţi membrii Asociaţiei „să-şi încoarde puterile”, să desfăşoare „activităţi extraşcolare” în vederea emancipării poporului românesc prin „răspândirea scrisului şi cititului” la sate, organizarea cursurilor pentru analfabeţi11), difuzarea broşurilor scrise anume pentru popor, organizarea prelegerilor poporale exclusiv pentru ţărani (pentru că la serbările în stil mai mare poporul este mai mult sau mai puţin exclus), culegerea sistematică a „productelor populare, poezii poporale, mai ales din punct de vedere muzical”12) etc.

      În articolele „Cultura la sate” şi „Organizarea satelor noastre” subliniind că numeroase sate îşi dau „silinţa ca nici un singur băiat să nu rămână neînvăţat în satul lor”, ziarul prin articolul scris de Oct. Tăsluanu, îndeamnă reuniunile culturale pentru pregătirea ţăranilor în vederea organizării economice ca „bază a întregii activităţi pentru o nouă renaştere naţională a poporului nostru în viitor”. În continuare autorul arată că aceste agenturi dezvoltându-se vor putea să-şi clădească o casă culturală, în care să se aşeze bibliotecă poporală şi în care să se ţină întrunirile şi toate petrecerile din sat. „Această casă culturală va fi şi căminul viitoarei organizaţii economice”. Se dă îndemnul ca „teatrele şi concertele poporale să fie sprijinite, lăţite şi introduse mai vârtos în acele ţinuturi, unde poporul nostru este într-adevăr expus la pierderea limbii … cum este apropierea câmpiei maghiare şi părţile sătmărene”.13)

Referindu-se la pregătirile apropiatelor serbări, la faptul că poporul va fi reprezentat cu acest prilej prin expoziţii de ţesături, nunta ţărănească, petrecerea populară, ziarul arată că „Serbările de la Blaj” nu vor fi doar numai un prilej de „convenire a elitei româneşti”, ci un prilej de a cunoaşte mai îndeaproape firea ţăranului nostru, de a-i da acestuia posibilitatea de a auzi „ce spun domnii” şi de a se lămuri asupra adevăratului scop cultural urmărit de „Asociaţiune”.14)

În articolul „Spre zile mari” ziarul arată că în anii din urmă adunările generale i-au proporţiile „unor adevărate întruniri casnice naţionale” şi că aceste manifestări dovedesc că idealul cultural spre care ţintim cu toţii, se lămureşte din ce în ce mai mult în viitorul nu chiar îndepărtat”, arată că „despărţiţi prin hotare politice, prin aspiraţii şi datini, unitatea de cultură este farul luminos care îşi trimite razele binefăcătoare pentru toate colţurile locuite de suflare românească”.15) La serbările din Blaj se va „întrupa o clipă şi unitatea culturii noastre româneşti, căci după cum se aude vor veni şi mai mulţi fraţi din România şi Bucovina, ca să-şi împreune inima şi mintea în munca şi lupta de redeşteptare a poporului românesc”.16)

Am prezentat mai în detaliu aceste comentarii ale ziarului „Unirea” asupra acestor „zile istorice” cum le numeşte ea pentru că pe parcursul zilelor desfăşurării, de teama autorităţilor prezente la manifestaţie nu prea face comentarii.

Într-adevăr, serbările de la Blaj din 28-30 august 1911, au fost de o inegalabilă grandoare. Nici o altă manifestare din timpul glorioasei existenţe de până atunci a „Astrei” nu poate fi asemănată cu cea de la Blaj din august 1911. Niciodată nu se întruniseră la un loc atâţia reprezentanţi de elită ai culturii şi vieţii politice din Transilvania (vreo 30 000 pers.), niciodată nu veniseră la o adunare cultural-naţională atâta popor 17) – transformându-se de altfel, într-un adevărat „congres general al tuturor românilor”.18)

Cu mare entuziasm au fost primiţi străluciţii mesageri ai culturii şi ştiinţei din România între care se aflau N. Iorga, I.L. Caragiale, George Coşbuc, şt. O. Iosif, I. Bianu, S. Mehedinţi, G.M. Murgoci şi alţii.19) O puternică impresie asupra celor prezenţi a lăsat defilarea portului popular, serbarea populară care în tablou viu prezenta „grupurile de flăcăi şi fete îmbrăcaţi în straie populare din toate satele de pe valea Târnavelor şi Mureşului”.20) Prezenţa lui Aurel Vlaicu la Blaj, alături de Caragiale, Goga, Coşbuc, Iorga ş.a. a conferit serbărilor jubiliare caracterul unei mari şi emoţionante sărbători naţionale 21), reuşind să înalţe nimbul serbărilor prin zborul său 22), ziarul ”Unirea” numind biruinţa lui Vlaicu ca o biruinţă a neamului românesc întreg şi în special a ardelenilor care aveau mândria de a se înşirui printre fii săi. „Zborul tău înalt va fi un simbol pentru a ne încrede din ce în ce mai mult în vitalitatea neamului nostru…” 23)

După serbările cultural-naţionale desfăşurate la Blaj, la câteva zile au urmat marile serbări ale „Ligii pentru unitatea culturală a românilor”. Festivităţile s-au desfăşurat la Arenele Romane în Bucureşti. Prezenţa celor 150 000 de cetăţeni au dat măreţie serbărilor nu atât prin numărul impresionant, cât prin entuziasmul, hotărârea şi optimismul pentru viitorul cauzei naţionale”.24) Ziarul spune că la aceste serbări au participat peste 75 000 străini 25)- „erau ardeleni, chiar şi de prin părţile cele mai de nord, mii de bucovineni, în porturi diferite, bărbaţi chipeşi, cu păr lung, păreau oşteni de-ai lui Ştefan Vodă”.26)

Importanţa tuturor acestor manifestări, ziarul o relevă în cuvintele că: „Românimea de pretutindeni a ştiut să dovedească faptul că serbările acestea sunt pentru unitatea culturală a tuturor românilor, unde toţi suntem una şi pentru ajungerea aceluiaşi ideal, trebuie să lucrăm”.27)

      Prof. Melania Mutu

NOTE BIBLIOGRAFICE

1.            Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj 1968, p. 218-221;

2.            Vasile Netea, Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului românesc, Ed. Albatros,1980, p.222;

3.            Şt. Pascu, op. cit., p.214-216;

4.            V. Netea, op. cit., p.226;

5.            Unirea, XIV, nr. 30 din 23 iulie 1904;

6.            Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, sub redacţia lui Ioan Popescu-Puţuri şi Augustin Deac, Ed politică, Buc., 1970, p.360;

7.            Unirea, nr. 34 din 26 aug. 1899 şi nr. 40 din 10 oct. 1904;

8.            Unirea, nr. 24 din 15 iunie 1901;

9.            Unirea, nr. 2 din 12 ian. 1901;

10.            Şt. Pascu, op. cit., p.215;

11.            Unirea, nr. 73 din 22 august 1911;

12.            Unirea, nr. 34 din 20 aug. 1910 şi nr. 39 din 29 sept. 1910;

13.            Unirea, nr. 7 din 12 februarie 1910;

14.            Unirea, nr. 43-44 din 22 oct. 1910;

15.            Unirea, nr. 20 din 28 martie şi nr. 21 din 30 martie 1911;

16.            Unirea, nr. 3 din 1 ianuarie 1911;

17.            Unirea, nr. 17 din 21 martie şi nr. 33 din 4 mai 1911;

18.            Unirea, nr. 21 din 30 martie 1911;

19.            Unirea, nr. 64 din 27 iulie 1911;

20.            Unirea, nr. 62 din 22 iulie 1911;

21.            Alba Iulia 2000, Alba Iulia, 1975, p.338;

22.            Unirea, nr. 78 din 30 august 1911;

23.            Şt. Pascu, op. cit., p.235;

24.            I.I. Şerban, Aurel Vlaicu în conştiinţa contemporanilor săi, în APULUM, XVI, 1978, p.425;

25.            APULUM, XVI,1978, p.425;

26.            Unirea, nr. 70 din 15 august 1911;

27.            Unirea, nr. 29 din 10 august 1911;