România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

De ce este contestată investiţia din perimetrul minier RoŞia Montană?

    La Roşia Montană din Munţii Apuseni, se găseşte cel mai mare zăcământ auro-argintifer din ţară şi Europa. Vechimea mineritului aurifer şi a localităţii este atestată documentar de peste 1870 de ani. Din anul 1995 perimetrul minier se concesionează firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. În anul 1997 ia fiinţă societatea mixtă Euro Gold Corporation S.A., canadienii deţinând 80Î din capital, Minvest Deva 18Î şi alte societăţi 1,2Î. Societatea se reorganizează în anul 1999 în Roşia Montană Gold Corporation S.A. Cu lucrările executate stabilesc un volum de 300 milioane tone minereu auro-argentifer, 300 tone aur şi 1600 tone argint ce pot fi valorificate. Prin diverse studii şi proiecte estimează o producţie anuală de minereu de 12-20 milioane tone, durata de exploatare 11-25 ani, crearea a 300-500 locuri de muncă, recuperarea aurului prin cianurare, ocuparea unei suprafeţe de 2000 ha, strămutarea a 740 locuinţe cu aproape 2000 de oameni, 134 apartamente, 7 biserici, 9 cimitire, şcoli primare, generale, grădiniţe, construcţii social-administrative şi de patrimoniu, etc.

     Pe diverse căi şi cu variate mijloace s-a încercat să se justifice necesitatea acestei investiţii şi contrar aşteptărilor, ea este tot mai frecvent contestată. Aceasta are pe lângă motive subiective şi cauze care ţin de neonorarea unor promisiuni făcute public şi cu mult aplomb încă, din faza de prospectare a zăcământului.

     Astfel, s-au promis:

     – câştiguri fabuloase tuturor salariaţilor la standarde internaţionale;

     – locuri de muncă nelimitate pentru 10-25 mii oameni;

     – plăţi compensatorii, exagerat de mari, pentru cei ce acceptă să-şi înstrăineze locuinţa şi terenurile aflate în perimetru. Au acceptat propunerea, în primul rând, cei plecaţi din zonă şi cei rămaşi fără nici un sprijin, chiar dacă, pentru o parte din teren aflat în afara perimetrului nu au mai primit compensaţii;

     – reintroducerea în circuitul turistic a zonei şi dezvoltarea de excepţie a sectorului de servicii;

     – exploatarea zăcământului fără riscul de a contamina mediul;

     – tehnologii sigure şi nepoluante de prelucrare a minereului;

     – venituri mari şi foarte mari pentru localitate din taxe şi impozite, construirea unei localităţi moderne şi prospere;

     – venituri mari pentru bugetul de stat, refacerea şi reconstrucţia ecologică a exploatării miniere, Roşia Montană, conform prevederilor din bilanţul de mediu;

     – reconstrucţia ecologică a zonei concomitent cu lucrările de exploatare a minereului, reconstrucţia şi păstrarea nealterată a instituţiilor de cult şi a vestigiilor arheologice.

 

     Era firesc ca, în aceste condiţii, să crească interesul şi intervenţiile oficiale şi mai puţin oficiale, în această problemă, implicându-se instituţii ştiinţifice de prestigiu, biserica, societatea civilă, partidele politice şi organizaţiile internaţionale. Disputa a devenit şi mai acerbă în momentul în care nici unul dintre guvernanţii de până în anul 2000 nu au ieşit la rampă pentru a da o notă oficială investiţiei. Premierul Adrian Năstase a conchis într-un cadru oficial “că Roşia Montană nu este o prioritate pentru guvern”.

     Totuşi, în această situaţie de neimplicare controversată, a apărut Hotărârea Guvernului nr. 458/1999 prin care se aprobă Licenţa de concesionare pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere, din perimetrul Roşia Montană.

     În baza ordinului nr. 310/2000 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale aprobă transferul licenţei de la Minvest Deva, unde statul era acţionar majoritar, către Societatea Comercială “Roşia Montană Gold Corporation” S.A. Compania Minvest în baza acestui ordin rămâne companie afiliată.

     Cu ordinul nr. 328/1997 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale recunoaşte calitatea de asociat al Minvest şi S.C. Eurogold S.A. prin actul de concesionare.

     Pe baza acestor acte nu putem stabili în ce condiţii Minvest este afiliat cu Roşia Montană Gold Corporation şi în ce condiţii este asociat cu Eurogold Resources şi ce drepturi şi obligaţii decurg din aceste acte, cu atât mai mult, cu cât, licenţa de concesionare a fost emisă pentru Eurogold Resources S.A. Să existe şi o altă variantă?

     În mod cert, din Licenţă rezultă clar că minereul de aur şi argint este amalgamat şi nu cianurat. În paractică acest lucru este de mare însemnătate, mai ales pentru mediu. Tehnologia de amalgamare fiind tradiţională şi sigură, iar pe parcursul anilor nu a produs accidente.

     Spre deosebire de acest procedeu, cianurarea este mai ieftină, sub raportul costurilor şi are un randament ceva mai mare, fiind toxică, poluantă, neagreată.

     Pentru a nu se hazarda în afirmaţii necontrolate, am cerut investitorului, cu ocazia întâlnirii cu delegaţii parlamentari să precizeze dacă cianurarea este o tehnologie brevetată, agreată de Uniunea Europeană şi dacă a fost omologată. Răspunsul a fost următorul: “lucrăm în multe perimetre miniere, cu cianuri şi nu am avut accidente”.

     Licenţa de exploatare a zăcământului a fost eliberată conform Legii minelor nr. 61/1998 şi 85/2003 republicată, unde, sunt stipulate reguli precise de exploatare şi conservare a zăcămintelor. De altfel şi în Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor se prevede un parcurs foarte riguros pentru a obţine licenţa.

     Astfel, cererea pentru obţinerea licenţei va trebui să fie însoţită de:

     – studiul de fezabilitate care să asigure valorificarea resurselor minerale şi protejarea zăcământului;

     – planul de dezvoltare a exploatării;

     – studiul de impact asupra mediului;

     – planul de refacere a mediului însoţit de o garanţie bancară, depusă la o instituţie financiară sigură;

     – întocmirea bilanţului de mediu pentru exploatările închise.

     Din datele avute la dispoziţie s-a constatat că, studiul de fezabilitate a suferit mai multe corecturi şi reformulări.

     Nu a fost întocmit în forma în care să fie acceptat studiul de impact asupra mediului şi cel de refacere a mediului şi nu s-a finalizat prin lucrări de teren, bilanţul de mediu. Investitorul a dat asigurări că toate acestea vor fi întocmite conform legislaţiei comunitare şi a ţării noastre.

     Tergiversarea prezentării în forma finală a studiului de impact a fost motivată de dorinţa investitorului de a beneficia de dreptul de a folosi cianura în tehnologia de prelucrare.

     Probleme deosebite a ridicat şi iazul de decantare, care depozitează în stare lichidă şi sub formă de nămol, milioane de metrii cubi de masă. De altfel, în iaz, pe lângă apele industriale şi nămol, sunt stocate: pirita, cupru, zinc, plumb, cadmiu, etc., metale asociate zăcământului şi care sunt toxice pentru apele de suprafaţă, eutrofizându-le. Tocmai de aceea, problemele legate de gestionarea iazului în perioada de exploatare a zăcământului şi după închiderea lui, vor trebui tratate în studiul de impact cu competenţă şi garanţii din partea unor specialişti neutri.

     Toate aceste probleme pentru care s-ar putea găsi soluţii tehnice acceptate internaţional, ar fi fost mai uşor de depăşit dacă, înainte de începerea lucrărilor în zonă (planuri urbanistice, achiziţionări de terenuri şi locuinţe, propuneri de strămutare a instituţiilor de cult şi a celor arheologice) administraţia de stat ar fi iniţiat măsura de         organizare a referendumului, aşa cum se prevede în Constituţie şi în Legea nr. 3/2000. Cazul, în speţă, ar fi reprezentat mijlocul de consultare directă, prin vot a populaţiei şi de exprimare a voinţei acesteia.

     S-a ignorat acest mod legal de procedură şi consecinţele sunt imprevizibile.

     În condiţiile legii, derularea referendumului ar fi fost justificată pentru că:

     – se asigura un consult asupra unei probleme de interes deosebit pentru unitatea administrativ-teritorială ;

     – ar fi fost soluţionată legal problema modificării limitelor teritoriale ale localităţilor.

     Ideea că localitatea nu pierde nimic din teritoriu, terenurile schimbându-şi doar destinaţia, este depăşită, ele fiind definitiv neproductive.

     Nu se poate conchide asupra acestei importante probleme, fără a se asigura şi un mod real şi benefic de rezolvare a ei, cu toate că mulţi din localnici consideră că şi rezerva de aur, bogăţie neregenerabilă, ca şi lemnul, au fost totdeauna sursa de venit pentru unii şi sărăcie lucie pentru ceilalţi. De aceea propunem:

     – continuarea, pe termen lung, a exploatării zăcământului Roşia Montană prin redotarea şi retehnologizarea actualei exploatări miniere ce aparţine statului român, pentru a putea deveni eficientă;

     – concomitent cu exploatarea zăcământului să se asigure reciclarea sterilului din depozitele imense, unde, există suficiente metale nobile şi asociate lor, care pot fi recuperate. Această măsură are marele avantaj ca cele mai grele lucrări de excavare, transport, măcinare, depozitare au fost deja executate;

     – să fie atacate lucrările de reconstrucţie ecologică a zonei, măsură eficientă pe termen mediu şi lung care asigură ocuparea forţei de muncă;

     – încurajarea industriei de prelucrare a lemnului şi interzicerea livrării acestuia în stare brută, ca buştean, la export. Prin tradiţie, zona are produse artizanale de mare autenticitate şi a realizat ani la rând mobilă stil, pentru export.

     Considerăm că nimeni şi nimic nu poate frâna dezvoltarea unei zone, dacă, acest lucru este benefic pentru societate şi rezolvă probleme sociale majore. De aceea, ne raliem principiului dezvoltării durabile.

     În mod conştient nu putem fi atât de nechibzuiţi să consumăm totul, în detrimentul celor care ne vor uma, mai ales când este vorba de bogăţii naturale neregenerabile şi să ştergem de pe suprafaţa localităţii Roşia Montană tot ce a însemnat istorie, cult, tradiţie şi vestigii cu caracter de unicat.

 

Ing. Gheorghe Crăciun

 

 Bibliografie

1. Constituţia României: art. 3, art. 72 alin. (c), art. 90, art. 144 alin. (g).

2. Legea nr. 3 din 02.02.2000 privind reorganziarea şi desfăşurarea referendumului, art. 2/1, art. 13/alin.(2) şi (3), art. 16(1).

3. Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia nr. 213/1998: art. 3, art. 6, art. 11 din Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţii administrativ-teritoriale.

4. Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor art. 5 alin. (2), art. 8, art. 34 alin. (2), art. 7 alin. a-2.

5. H.G. nr. 216/1999 pentru aprobarea normelor metodologice cadru, de aplicare a Legii nr. 219/1998.

6. Legea Minelor nr. 61/1998 şi nr. 85/2003 art. 20 alin. a-e (2), (3) şi (4), art. 21, art. 22(1) alin. a-b(2).

7. Legea nr. 137/1995 a mediului republicată şi Ord. Nr. 184/1997 pentru procedura de realizare a bilanţului de mediu art. 4 alin. a-b, art. 11, alin. a-I, art. 12, art. 14.

8. H.G. nr. 808/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului “Minvest” S.A.

9. H.G. nr. 458/1999 privind aprobarea Licenţei de concesionare pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană, încheiată între Agenţia Naţională pe pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului şi Fierului “Minvest” S.A.

10. Ord. 310/2000 privind transferul Licenţei de concesionare pentru exploatare nr. 47/1999 de la Minvest S.A. către Societatea Comercială “Roşia Montană Gold Corporation” S.A.

11. Licenţa de concesionare nr. 47/1998 pentru exploatare, din perimetrul Roşia Montană - pag. 18 unde se prevede amalgamarea aurului şi argintului şi nu cianurarea.