România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Motto:

"Mai suntem si noi o fiinta
Un codru, o doina, un plai
Ne tine aceasi credinta
Sadita în datini si grai"

Grigore BOSTAN Bucovina (Ucraina)


La Putna

La Putna, la Stefan cel Mare
în prag de altar ne-am oprit.
Pasind peste munti de uitare
Venit-am cu suflet smerit.

_ Maria-ta, vorba ne-o iarta
si pasii de lut si de ploi
ce-ti tulbura somnul de piatra
cu zgomot din vremuri de-apoi…

Sântem de pe unde-si aduna
Siretul izvoarele-n vai
si curge legenda strabuna
din glasul stejarilor tai,

Mai suntem si noi o fiinta,
un codru, o doina, un plai.
Ne tine aceeasi credinta
sadita în datini si grai…

… Ecoul cuvintelor grele
spre poale de munti cobora.
Apoi se-auzea pâna-n stele
Cum piatra-n adânc respira.

O singura candela-aprinsa
Curgea într-un vesnic suvoi.
Din inima ei se prelinse
O raza fierbinte spre noi…

Grigore BOSTAN
Bucovina (Ucraina)


Cântecul smuls

Cântecul smuls cu forta din gura
Curge în jur otravitor ca veninul.
Nimeni în cale nu-i iese cu plinul
Sorbindu-i cuvintele grele de ura.

În el se coace si bântuie chinul
Cuprins între doua silabe de zgura.
Doar calul acesta nebun se îndura
Sa pasca din simturi uitate pelinul.

Cine mai crede într-un miracol,
Chiar de-l frige pe buze ispita,
Când pe aproape nu-i un oracol?

Gravida, întârzie clipa. Salvare?
Ar fi o minune. Sigilând cu copita,
Doar calul acesta îl trece-n uitare.


Simion GOCIU
Bucovina (Ucraina)


Început de an scolar

Drama la-nceputul toamnei,
Vântul printe ierbi se plimba.
Plâng copiii-n limba mamei,
Ca-i învata-n alta limba.

Iar parintii lor, sarmanii,
Tot încearca sa-i convinga
Ca nu-i buna limba mamei,
Ca-i mai dulce alta limba.

Ei nu poarta nici o vina
Pentru ca cu ani în urma
Cei ce le-au adus "lumina"
Se credeau stapâni pe-o turma.

Iar stapânii niciodata
Nu învata limba turmei.
Limba doar le-a fost lasata
Pentru sfânta rugaciune.

Cobori, Doamne, pe o clipa
Ca puterea Ta cereasca
Sa-i atinga cu-o aripa
Si sa-i faca sa zâmbeasca.

Fa-le, Doamne, sa vorbeasca
Toate limbile din lume,
Dar spre toate sa porneasca
Numai de la limba mumei.

Drama la-nceputul toamnei,
Vântul printre flori se plimba.
Plâng copiii-n limba mamei…
Ei nu stiu o alta limba.

Vasile Bâcu - Bucovina (Ucraina)


Fântâna Alba
(În memoria victimelor staliniste)

În padurea deasa nu se vad morminte,
Caci padurea toata s-a facut mormânt.
Brazii stau de veghe ca icoane sfinte,
Pentru rugaciune nu gasesc cuvânt.

Calc încet pe vreascuri, teama ma strabate,
Parca-ar fi din vase, crengile trosnesc,
Fosnetul de frunze-n suflet îmi razbate
Cum as întelege despre ce-mi soptesc?

Simt cum timpul trece, simt cum clipa zboara
Si ma rastigneste acuzarea lor,
Ca-s nascut acuma, nu odinioara
Si ca pentru tara n-am putut sa mor.

În padurea deasa pasarile cânta,
Însa nu ca toate - parca ar boci.
De ce oare, Doamne, ele nu cuvânta
Poate ele-n cântec multe-ar povesti.

La fântâna Alba, albi sunt doar batrânii,
Restul totu-i negru - si pamânt si cer.
Neagra e si roua, si culoarea pâinii,
Cad din cer amare lacrimi de-adevar...

Vasile BÂCU - Bucovina (Ucraina)


Copie

Am iesit în Natura
Sa vad viata

O mierla
Se bate cu uliul ce-i rapise puii

O furnica
Se chinuie sa urce pe stânca unde doarme soarele

O inima
Trece marea cu arcusul în mâna

Un roi de albine
Îsi face fagure din raze de cenusa

Numai "piticii"
Asteapta Soarta
Sa-i duca în Rai cu ascensorul

Ion MILOS (Suedia)


Radacina

Cât ar fi sa patimesti
Limba sa n-o parasesti
Cât e lumea de frumoasa
Mai frumos este acasa
Te cunosc cararile
Oamenii si zarile
Sa ai grai sa ai un nume
E singura dreptate-n lume
Lumina nu-i lumina
Când esti smuls din radacina
Viata e un legamânt
Cu stramosii din mormânt.

Ion MILOS (Suedia)


Luceafarului slovei românesti

Ai rasarit pe firmamentul geto-dac
Ca un luceafar plin de stralucire,
Cum geniul n-are seaman si nici leac
Tu te-ai înscris de mult în nemurire.
Fie-ce stih ti-a fost simtire si idee
Ales manunchi de tâlc si cugetare,
Ce-ai asternut cu har, întelepciune si candoare
Precum un lan de grâu în ritm de melopee
Statornic leganându-si spicele sub soare.
Ai îndurat si lipsuri si furtuni
Si dintr-un snop de slove împletite ai facut minuni
Ce ni le-ai daruit marinimos prin pana ta de aur
Prinos al nobilei gândiri ce ne-a fost far, scânteie si tezaur.

Georges DUMITRESCO (Elvetia)


Române ia-ti în mâini destinul

De ti-a fost scris, nu sa îti curmi,
Ci doar sa îti îndupleci chinul
Si stavila sa pui la toata cazna uzurparii,
Române, fara preget, ia-ti în mâini destinul
Si nu cata buimac si-nfrigurat
Cu ochii tintuiti spre geana zarii,
Vreun ciot de leac sau surogat
La ciclul infernal al îndurarii.
Trezeste-te si scutura a hibernarii amorteala
Si-nlatura fara ragaz paienjenisul ce ti-a fost tesut
Cu-atâta viclenie, ura si migala,
Cu naravite jafuri, temnita si cnut,
În numele unei utopice si samavolnice doctrine,
Amestec de fatarnicie, razbunare si urzeala.
Fi demn de ai tai bravi si temerari înaintasi
Ce-n suflet ti-au sadit dârzenie si vitejie,
La al tau zbuciumat destin, fauritori sunt si partasi,
Caci a lor jertfa sta înscrisa-n vesnicie.

Georges DUMITRESCO (Elvetia)