România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

75 de ani de la Serbãrile Unirii din anul 1929  

     Dintre numeroasele şi frumoasele tradiţii ale poporului nostru aniversărilor diferitelor evenimente ale zbuciumatei dar glorioasei sale istorii sunt cele mai grandioase, mai impresionante, mai pline de farmec. În toate timpurile, aceste aniversări au prilejuit manifestarea entuziastă a sentimentelor de unitate naţională a poporului român de pe întreg teritoriu său etnic şi din afara graniţelor patriei.

     A fost şi este firesc ca poporul nostru să preţuiască aşa cum se cuvine câştigarea libertăţii şi a independenţei sale naţionale, pentru că ele s-au cucerit cu greu, pas cu pas, prin lupte şi jertfe de secole.

     Una dintre aniversările care au rămas adânc întipărite în memoria generaţiilor contemporane a fost şi cea din anul 1929, prilejuită de sărbătorirea unui deceniu de la realizarea statului naţional unitar român.

     În preajma zilei de 1 decembrie 1928, opinia românească începuse să-şi exprime indignarea faţă de faptul că timp de zece ani autorităţile statului nu au mai acordat atenţie acestei importante sărbători naţionale, cu atât mai mult cu cât pe plan extern începuseră să se manifeste tendinţe revizioniste privind teritoriul românesc.1 Pe de altă parte, mijloacele de comunicaţie aduceau ştiri despre fastul cu care deceniul de libertate naţională era sărbătorit în celelalte state desprinse din fostul imperiu austro-ungar.2

     Se impuneau deci măsuri urgente.

     Organizarea serbărilor Unirii din anul 1929 a căzut în sarcina guvernului naţional-ţărănesc condus de Iuliu Maniu. Acest guvern ajunsese la putere la 10 noiembrie 1928, după ce la 10 octombrie 1926 se formase Partidul Naţional Ţărănesc prin fuzionarea fostului Partid Naţional Român cu o bună parte a Partidului Ţărănesc şi după ce la 6 mai 1928 nou partid organizase la Alba Iulia o mare adunare a maselor ţărăneşti din întreaga ţară, cu scopul de a sili pe liberali să abandoneze guvernarea.3

     Pentru a-şi demonstra dezideratele cuprinse în programul său politic, prin care pretindea că reprezintă interesele naţionale ale întregului popor român şi în mod deosebit ale ţărănimii, ca fiind cea mai numeroasă clasă socială, guvernul naţional-ţărănist şi-a propus de la bun început să impresioneze opinia publică românească şi să-şi câştige astfel popularitatea necesară, organizând aniversarea fastuoasă a trecerii unui deceniu de la realizarea unităţii statului naţional român.

     Câştigarea simpatiei opiniei publice era cu atât mai necesară cu cât noul guvern înăsprise măsurile de natură socială şi începuse să pună în practică planurile "porţilor deschise", care aveau să ducă la pătrunderea masivă a capitalului străin în economia românească, şi, deci,  la posibilitatea imixtiunii marilor state capitaliste în treburile interne ale statului român.

     Timpul scurt ce a stat la dispoziţia guvernului din momentul preluării puterii până la 1 decembrie 1928 nu i-a permis să ia măsurile necesare pentru aniversarea deceniului exact în momentul împlinirii sale. S-a hotărât ca serbările să se facă cu fastul necesar în luna mai 1929, considerându-se că atunci coincideau mai multe momente importante ale istoriei naţionale, între care revoluţia de la 1848, instaurarea dinastiei regale a Hohenzolernilor, cucerirea independenţei de stat a României şi altele.

     Cu toate acesta s-au luat măsuri ca ziua de 1 decembrie 1928 să fie sărbătorită cu mare pompă în întreaga ţară, organizarea revenind deopotrivă autorităţilor şi Astrei4. Pentru ca serbările Unirii să cuprindă toate provinciile unite cu patria mamă se preconiza ca între 10 şi 15 mai 1929 să aibă loc solemnităţi şi adunări populare în Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Alba Iulia.

     Cu organizarea acestor serbări a fost încredinţat Sever Bocu, ministru pentru Banat în guvern5. Acesta instituie un Comitet de organizare al serbărilor Unirii în capitală cu misiunea de a conduce ansamblul pregătirilor. Este interesant faptul că sigiliul acestui comitet era identic cu cel al lui Mihai Viteazul, instituit după unirea politică a celor trei ţări româneşti, schimbându-se doar legenda sa, în care s-a cuprins denumirea comitetului şi anul 19296.

     Programul serbărilor s-a dat publicităţii încă din luna martie 1929. Pentru Bucureşti se preconizau 101 salve de tun, un Tedeum la Patriarhie, şedinţe solemne ale corpurilor legiuitoare şi ale Academiei Române în prezenţa familiei regale, a Regenţei, a guvernului şi a parlamentarilor, un concurs artistic naţional cu tema "România în port, joc şi cântec", expoziţii etnografice şi altele. La Iaşi s-au prevăzut solemnităţi urmate de punerea pietrei fundamentale la statuia lui Simion Bărnuţiu şi dezvelirea unei plăci comemorative a voluntarilor români care au luptat pentru unire. Pentru Cluj programul prevedea inaugurarea parcului naţional şi mari concursuri cultural-artistice. Conform acestui program serbările trebuiau să culmineze la Alba Iulia, unde în prezenţa suveranilor, a Regenţei, a guvernului, a parlamentarilor, a vechilor militanţi, a armatei şi a poporului din toate părţile ţării, urma să se desfăşoare un Tedeum în catedrala încoronării, o şedinţă solemnă în sala Unirii, 101 salve de tun trase simultan în întreaga ţară, defilarea în faţa tribunelor oficiale a unor cortegii istorice, a armatei şi a reprezentanţilor judeţelor din întreaga ţară, mari serbări populare şi altele7.

     În condiţiile în care majoritatea celor care au participat la evenimentele din toamna anului 1918 şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 trăiau încă, în diferite localităţi se întreprind acţiuni lăudabile, se iau iniţiative care vor reprezenta mai apoi un bun câştig pentru istoriografia noastră. La Alba Iulia ia fiinţă încă din prima jumătate a lunii martie 1929 un comitet de acţiune format dintr-un mare număr de persoane, între care şi foştii membrii ai Consiliului Naţional Român şi ai Legiunii Române din Alba Iulia care preluaseră în 1918 puterea în oraş şi împrejurimi şi organizaseră Mare Adunare Naţională. Dintre aceştia amintim pe Ioan Pop, Florian Medrea, Vasile Urzică, Ioan Marciac, Bogdan Dumitru, Zaharie Muntean, Camil Velican, Florian Rusan şi alţii.

     Comitetul lansează un apel şi o listă de subscripţie optând pentru ridicarea în oraş a statuii lui Nicolae Bălcescu. "În Alba Iulia, se spunea în apel, trebuie să se ridice ca un simbol al înfrăţirii pentru totdeauna, chipul în bronz a lui Nicolae Bălcescu, acolo unde el a însoţit cu sufletul pe voevodul viteaz, spre a strânge împreună, pentru întâia oară, toate pământurile româneşti"8.

     La 16 aprilie 1929 se organizează la Alba Iulia un comitet pentru organizarea serbărilor Unirii, prezidat de Ioan Pop, inspector general administrativ pentru judeţele din sudul Transilvaniei, în care au fost cuprinşi peste 120 de membrii, reprezentând comitetul judeţean al PNŢ, şefii organelor de stat, parlamentarii din judeţ, şefii instituţiilor principale de stat şi particulare, precum şi fruntaşi ai meseriaşilor9.

     Din acest moment comitetul se ocupă intens de organizare sărbărilor. Folosind experienţa din zilele premergătoare Adunării Naţionale din 1 decembrie 1918, precum şi pe cea a adunării convocate de PNŢ la 6 mai 1928, comitetul se organizează pe 7 subcomisii cu misiuni concrete: de propagandă şi ordine, se încartiruire, de primire, de propagandă prin presă, de amenajări şi alimentare, sanitară şi de transport.

     Presemnele crizei economice determină în ultimă instanţă guvernul să reducă serbările la manifestările din 10 mai de la Bucureşti şi la cele din 20 mai de la Alba Iulia10.

     Până la urmă nici manifestările programate în capitală nu s-au realizat în întregime. Doar la Alba Iulia programul s-a respectat integral. Prevăzându-se sosirea câtorva sute de mii de oameni din toate părţile ţării s-au luat măsuri de încartiruire a acestora în oraş şi în 31 de comune din plăşile vecine: Vinţul de Jos, Sebeş, Teiuş şi Ighiu, precum şi pentru alimentarea lor, astfel încât în 1-2 ore să poată fi servite cca 120.000 de persoane11. S-au amenajat drumurile principale prin alocarea a 8 milioane din bugetul statului, s-au luat măsuri de siguranţă prin jandarmerie şi o formaţie specială de poliţie, s-a perfectat mersul trenurilor speciale pentru transportul gratuit al participanţilor, s-au amenajat tribunele şi s-a înfrumuseţat oraşul12.

     Pentru mobilizare s-au lansat chemări, în mod deosebit prin presă. Astfel, prin ziarul local "Alba Iulia" din 8 mai au fost invitaţi la serbări toţi românii din ţară, fără deosebire de credinţă sau de partid13.

     Populaţia judeţului a fost mobilizată în număr mare nu numai pentru a participa la serbări, dar şi pentru a contribui la buna lor desfăşurare14. Printre invitaţi au fost şi reprezentanţi ai ţărilor prietene, precum şi peste 400 de români din SUA15.

     Gazdele s-au achitat cu cinste de misiunile lor, ca şi în 1918.

     În dimineaţa zilei de 20 mai 1929 moţii şi-au reluat din nou locurile de strajă pe meterezele cetăţii, impresionând profund asistenţa. În coloane de câte 8 rânduri, mulţimea celor aproape 400.000 de oameni16 s-a îndreptat în ordine spre Platoul Romanilor, cu o solemnitate pe care numai astfel de momente o pot crea. Erau prezente delegaţii din toate judeţele României. După cu descrie ziarul "Unirea" din Blaj, aici şi-au dat întâlnire bucovinenii cu bănăţenii, basarabenii cu bihorenii, maramureşenii cu oltenii17.

     După sosirea suveranilor şi a tuturor oficialităţilor s-au oficiat Tedeumuri în catedrala încoronării şi în toate bisericile din oraş. A urmat apoi solemnitatea din Sala Unirii unde s-a reliefat legitimitatea actului politic naţional din 1918 şi s-au rememorat principiile sale.

     Apariţia oficialităţilor la tribună a fost salutată cu entuziasm. Au început apoi defilările. Cortegiile istorice, evocând evoluţia poporului nostru de la daci până la realizarea unităţii sale de stat au impresionat profund. Au defilat apoi în şiruri lungi reprezentanţii judeţelor, intercalate cu grupuri folclorice, dansatori, fanfare şi orchestre. Printre aceştia s-au intercalat şi românii din SUA care şi-au plecat steagurile în faţa tribunei oficiale în semn de omagiu. A urmat apoi defilarea armatei. Se desfăşura în faţa mulţimii o strălucită dovadă vie a unităţii pe multiple planuri a poporului român de pretutindeni.

     Revista "Transilvania" afirma că la Alba Iulia a fost "cea mai grandioasă manifestare a solidarităţii româneşti şi o dovadă că neamul nostru va fi gata oricând să-şi apere unitatea realizată" cu 10 ani în urmă, iar ziarul "Unirea" din Blaj, referindu-se la curentele revizioniste apărute în unele din ţările vecine  arăta: "Dacă a mai dorit cineva o justificare a hotărârilor de la Trianon, aici a avut-o cum nu se poate mai impunătoare". Parafrazându-l pe Pamfil Seicaru, ziarul menţiona că serbările au fost "o vastă orchestraţie a sufletului românesc"18.

     În aceeaşi zi, prin grija organelor administrative, bisericeşti, şcolare, a Astrei şi a Universităţii Libere din Bucureşti s-au ţinut serbări şi expuneri în întreaga ţară, astfel că ea s-a transformat într-o adevărată sărbătoare naţională a unirii "în cuget şi simţiri" a întregului popor român19.

     Deşi pe alocuri ziarul local "Alba Iulia", organ al PNŢ judeţean, nu a scăpat prilejul de a face propagandă partidului şi fruntaşilor săi din guvern, el a afirmat cu deplină justeţe că serbările de la Alba Iulia nu au fost o chestiune de partid, ci o chestiune a întregului popor român20.

     Cu ocazia serbărilor Unirii s-au manifestat şi sentimentele de prietenie şi de adeziune ale unor ţări prietene. Astfel, primul ministru şi ministrul de interne ale Franţei, diferite organizaţii din Cehoslovacia au expediat telegrame de felicitare guvernului român. La fel procedează Comitetul Internaţional Agrar. Ziarul cehoslovac "Prager Presse" scoate cu acest prilej un voluminos număr festiv în care vorbeşte pe larg despre România şi despre drepturile sale legitime la o viaţă naţională independentă21.

     Serbările Unirii din 1929 au reprezentat un câştig şi pentru istoriografie. Au fost soase la iveală cu acest prilej o seamă de documente istorice importante, s-au tipărit cărţi şi albume, s-au instituit ordine, medalii şi insigne, s-au realizat importante acţiuni culturale.

     Amintim doar instituirea cu acest prilej a ordinului şi medaliei "Ferdinand I", care s-au conferit celor care au contrubuit într-un fel sau altul la realizarea actului unirii, două-trei medalii şi insigne comemorative confecţionate la Paris şi în ţară, tipărirea prin Baroul Avocaţilor din Cluj a documentelor principale ale actului de la 1 Decembrie 1918, a monografiei "Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureş (1918-1928)" prin Comitetul de organizare a serbărilor Unirii din Bucureşti şi altele asemenea, deschiderea Muzeului Unirii la Alba Iulia, dezvelirea plăcilor comemorative de pe frontispiciul Sălii Unirii, organizarea Expoziţiei specificului ardelenesc, multiplicarea fotografiilor realizate la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia prin Astra Cluj şi multe altele.

     Cu această ocazie Vasile Goldiş donează Muzeului Unirii discursul original ţinut în Adunarea Naţională din 191822. Numeroase proiecte, între care şi ridicarea monumentelor Unirii în Alba Iulia şi Bucureşti au rămas nerealizate23.

     Serbările Unirii din 1929 au reprezentat astfel nu numai o uriaşă manifestare a unităţii naţionale, ci şi un important act de cultură.

prof. Ioan PLEŞA

NOTE 

1. Muzeul Unirii Alba Iulia, fond Astra - Despărţământul Alba Iulia, dos. 2416, fila 37.

2.Direcţia Arhivelor Naţionale jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba, dos. 6120/1929, fila 145.

3. Constantin C. Giurescu şi alţii, Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 335, 338-339.

4. Revista Transilvania,  Sibiu, nr. 6/1929, p. 476.

5. Loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, fila 1.

6. Ibidem, filele 95, 139, 142, 152, 167.

7. Ibidem, filele 88, 90-91, 141, 142, 145, 166 ş.a., Ziarul Unirea, Blaj, nr. 12 din 23 martie 1929, p. 3.

8. Loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, filele 2-25, 85-87.

9. Ibidem, filele 144-150, Ziarul Alba Iulia nr. 17 din 19 aprilie 1929, p. 4.

10. Ziarul Alba Iulia, nr. 18 din 26 aprilie 1929, p. 1, loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, fila 180.

11. Loc cit., fond cit., dos. 6120/1929, filele 148-149, Ziarul Alba Ilulia, nr. 21 din 8 mai 1929, p. 4.

12. Ibidem, filele 34, 38-53, 152, 176, 202-203, 206-208, 213-216, 219, 224, Ziarul Alba Iulia, nr. 21 din 8 mai 1929, p. 2.

13. Ziarul Alba Iulia nr. 21 din 8 mai 1929, p. 1.

14. Loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, filele 58-83, 143, 179.

15. Ibidem, filele 145, 175, 206-208, Revista  Transilvania nr. 6/1929, p. 477, Contacte, publicaţie  a Ambasadei SUA din România, 1976, pp. XII-XIII.

16. Ziarul Alba Iulia nr. 25 din 24 mai 1929, p. 1 şi nr. 21 din 8 mai 1929, p. 4.

17. Ziarul Unirea Blaj, nr. 21 din 25 mai 1929, p. 1.

18. Ibidem, Revista Transilvania nr. 6/1929, pp. 476-477.

19. Ziarul Unirea Blaj nr. 12 din 23 martie 1929, p. 3, loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, fila 167.

20. Ziarul Alba Iulia nr. 18 din 26 aprilie, p. 2 şi nr. 25 din 24 mai 1929, p. 1.

21. Ibidem, nr. 25 din 24 mai 1929, p. 2 şi Ziarul Unirea Blaj nr. 19 din 11 mai 1929, p. 2.

22. Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, pp. 88 şi 93, Ziarul Unirea Blaj nr. 20 din 18 mai 1929, p. 3, Ziarul Alba Iulia, nr. 21 din 8 mai 1929, p. 2, Loc. cit., fond cit., dos. 6120/1929, pp. 31, 96-140, 142, 170, 198-200, 204-205, 209-210, 217-218, 220-223, 227, Muzeul Unirii Alba Iulia, fond. cit., dos. 2416, fila 37 şi următoarele.

23. Muzeul Unirii Alba Iulia, fond cit., dos. cit., filele 19, 44-51.