România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

PARTEA I. ROMÂNII DIN UCRAINA

Dr. Ion POPESCU1

Premergătorii românilor din Ucraina (tracii, şi mai ales, dacii) au fost atestaţi în teritoriile de vieţuire compactă din perioada actuală cu mult mai înainte deсât strămoşii slavi ai ucrainenilor2 (populaţiei titulare de azi).

Locuind compact în zona nordului Maramureşului istoric (regiunea Transcarpatică), nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Ţinutul Herţei (regiunea Cernăuţi) şi sudul Basarabiei în Bugeac (regiunea Odesa) din imediata apropiere cu frontiera României,  şi mai dispersat în Transnistria ucraineană (regiunea Odesa) pănă la şi după Bug (regiunile Kirovograd, Nicolaev, Herson, Dnepropetrovsk etc.), românii în zonele de trai tradiţionale reprezintă, alături de ucraineni (boici, huţani, ruteni etc.), populaţia autohtonă a Ucrainei.

Înaintaşii neamului au lăsat urme semnificative atât în istoria şi cultura Ucrainei (Mitropoliţii Kievului Petru Movilă şi Gavriil Bănulescu-Bodoni3,  legendarul Alexandru Marinescu4, “Aron Pumnul Kievului” din secolul XX -   Stanislav Semcinschi5, folcloristul şi poietul Grigore Bostan6,  europarlamentarul şi coatutorul Constituţiei Ucrainei Ion Popescu, vestita cântăreaţă Sofia Rotaru 7, poietul şi traducătorul literar Mircea Lutic 8 ş.a.), cât şi ale neamului românesc (fraţii Hurmuzachi, Ioan Mihaly de Apşa, Iancu Flondor, Dmitrie Onciul şi Ion Nistor, Ciprian Pormbescu, Mareşalul Alexandru Averescu, poieţii Arcadie Suceveanu şi Vasile Leviţchi, “Iluministul din Carapciu” Vasile Leviţchi 9 etc.).

De la gimnaziul din Cernăuţi, îndrumat de Aron Pumnul, şi-a luat zborul simbolul românismul Mihai Eminescu.

O eventuală enciclopedie consacrată personalităţilor reprezentative ale comunităţăţii româneşti din Ucraina ar întruni câteva volume...

„Trezindu-se în urma diferitelor cotituri ale istoriei” în actualele teritorii ale Ucrainei, populaţia românofonă s-a asimilat complet (în cazul „bolehovenilor” şi „volohilor” din Podolia, Galiţia şi Pocuţia) sau parţial (în zona dintre Nistru şi Bug), supravieţuind, totuşi, din punct de vedere etnolingvistic în regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa.

Perioada sovietică, care a dus la deportări masive şi asimilări artificiale, totuşi, nu a putut „înghiţi şi dizolva definitiv” în oceanul slav elementul est-romanic. Românii au supravieţuit.

Renaşterea etnică generată  de prăbuşirea  imperiului  totalitar-comunist a dus indubitabil nu numai la apariţia Ucrainei ca stat independent, dar a generat şi renaşterea tradiţiilor strămoşeşti în rândurile românilor  băştinaşi „uitaţi” în urma „istoriei buciumate”, dincolo de hotarele Statului Român însă nu şi ale etnoarealului românesc, ale Patriei culturale, pentru că „Patria noastră, — după Nichita Stănescu,  - este limba Română”.

La recensământul din 1959, populaţia vorbitoare a limbii lui Eminescu era mai puţin numeroasă, dar, începând să sporească, în 1996 a ajuns să ocupe locul trei  în Ucraina (bineînţeles, dacă nu este divizată în 2 etnii diferite).


N O T E

          1. Dr.Ion Popescu, născut la 16 aprilie 1964 în familia lui Vasile şi Aurica Popescu în comuna Pătrăuţii-de-Jos din nordul Bucovinei (Ucraina), doctor în filosofie şi sociolingvistică, magistru de onoare în drept, magistru în politologia relaţiilor internaţionale, primul şi ultimul deputat român în Parlamentul Ucrainei din legislaturile democratice 1994-1998, 1998-2002, membru al delegaţiei parlamentare a Ucrainei în Adunarea parlamentară de colaborare economică din bazinul Mării Negre (1994-1998), coautor al Constituţiei Ucrainei (1996), raportor principal al AP CЕMN în domeniul colaborării tineretului din zonă pe anul 1997, membru în AP a Consiliului Europei (1996-2002) şi al comisiei de monitorizare a APCE (2001-2002), observator oficial din partea Consiliului Europei la alegerile parlamentare din Croaţia – 2000 şi Kosovo – 2001, coordonator al grupurilor interfracţionale de sprijinire a minorităţilor naţionale şi confesiunilor canonice din Ucraina, secretar al grupurilor parlamentare de prietenie Ucraina-România şi Ucraina-Moldova (1998-2002), expert-coordonator principal în proiectul comun al Înaltului Comisar al OSCE în problemele minorităţilor naţionale şi Împuternicitului Radei Supreme a Ucrainei în drepturile omului „Monitorizarea respectării drepturilor minorităţilor naţionale în Ucraina” pe anul 2002, căpitan al selecţionatei parlamentare de fotbal a Ucrainei (1994-1998), Preşedintele Consiluilui interregional al Congresului comunităţilor naţionale din Ucraina 2001-2002, Preşedinte de onoare al Clubului Cultural-Sportiv „Dragoş-Vodă”, Preşedinte de onoare şi Preşedintele Senatului Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale, Preşedinte de onoare al Ligii Tineretului Român „Junimea”, Preşedinte de onoare al Uniunii Societăţilor Româneşti „Pentru Integrarea Europeană” din regiunea Cernăuţi.

     Pentru activitatea legislativă este decorat cu ordinul Ucrainei „Pentru merite” gradul III. Pentru aportul în apărarea credinţei strămoşeşti Biserică Ortodoxă din Ucraina l-a decorat cu 4 ordine creştine. Pentru apărarea drepturiulor românilor din Ucraina şi din spaţiul carpato-balcanic în Consiliul Europei în decembrie 2000 a fost decorat de către Preşedintele României E.Constantinescu cu ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

     Autor a peste 100 articole ştiinţifice in domeniul sociolingvisticii, dreptului internaţional, drepturilor omului şi minorităţilor naţionale, demografiei etc. publicate în engleză, franceză, rusă, ucraineană şi română.După încheerea activităţii parlamentare din cele două legislaturi consecutive (1994-2004), din mai 2002 până în iunie 2004 - „revoluţionar liber”: şomer, student, cercetător ştiinţific particular, lucru pe principii obşteşti.

          2. Vezi, de exemplu, Din istoria ţinutului natal (regiunea Cernăuţi): Carte de istorie pentru elevi, studenţi /D.Dragnev, Şt.Purici, C.Ungureanu, I.Gumenâi. – Cernăuţi, 2003. – P.10-38; Etnicina istoria davnioi Ucrainy. – Kolektyvna monografia. – Kyiv, 2000. - în limba ucraineană. – 280 pag.

          3.Gavriil Bodulescu-Bodoni s-a născut în 1746 la Bistriţa, Transilvania. La 22 august 1794 (stil vechi) a sfinţit piatra de temelie şi a binecuvântat începuturile Odesei. În 1799 devine Mitropolit al Kievului. Vezi: Vlad Baciu. Controversatul Gavriil Bănulescu-Bodoni //Concordia. – Anul 9. – 2003, Nr.8 (380). – P. 8.

          4. Legendarului Alexandru Marinescu (”Marinesco”), feciorul marinarului român Ion Marinescu de lângă Galaţi, căpitan al navei submarine declarate „duşmanul Nr.1 al lui A.Hitler” în perioada stalinistă nu i s-a înmânat medalia de „Erou al Uniunii Sovietice” deşi decretul fuse-se semnat şi oficial anunţat! Abia spre apusul imperiului sovietic Mihail Gorbaciov îi conferă post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice la 5 mai 1990. Vezi: Valeriu Cojocaru. Alexandru Marinescu sau „fenomenul Marinesco”//Concordia. – Anul 10. – 2004, Nr.17 (432). – P. 8.

          5. Dr. Satanislav Semcinschi a fost, cu adevărat, animatorul vieţii culturale româneşti din a II jumătate a secolului XX din capitala Ucrainei, a fost cel mai celebru lingvist-românolog din Ucraina, Preşedinte a grupului de Prietenie Ucraina-România, şef al cadedrei de lingvistică generală a Universităţii Naţionale „T.Şevcenko” din Kiev, a elaborat cursuri speciale consacrate limbii şi civilizaţiei române etc.

          6. Dr. Grigore Bostan, prof., membru de onoare al Academiei Române, preşedinte-fondator al Societăţii pentru cultură românească „Mihai Eminescu” (1989), ilustru savant în domeniul folcloristicii comparative din spaşiul de etnocontact româno-slav, poiet, critic literar, şeful catedrei de filologie română şi clasică la Universitatea de stat „Iurie Fedikovici” din Cernăuţi.

          7. Sofia Rotaru, născută în satul Marşineţ raionul Noua Suliţa, artistă emerită în URSS, artistă populară a Ucrainei şi Republicii Moldova.

          8. Mircea Lutic, poiet, traducător – laureat a premiului „Ivan Franco” pentru traducerile din ucraineană, critic literar, este autorul Programului şcolar de civilizaţie română pentru şcolile din regiunea Cernăuţi, Preşedinte la Societatea „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (1995-1996).

          9. Vasile Tovarniţchi (1930-1994), Învăţător Emirit al Ucrainei, „Ctitorul şi Constructorul” Primului liceu românesc deschis în Ucraina – Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu (1991), deputat în consiliul regional Cernăuţi, cofondator al Societăţii „Mihai Eminescu”. Vezi: In Memoriam: Vasile Tovarniţchi// Concordia. – Anul 10. – 2004, Nr.15 (438). – P. 6-7.