România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

1.1. A TREIA ETNIE DIN UCRAINA:  

Analiza anului 1996 – anul adoptării Constituţiei Ucrainei

  Populaţia românofonă constituie a treea etnie din Ucraina.

Deoarece numai statistica oficială nu poate fi contestată de oficialităţi, apelând la ea, vom demonstra veridicitatea acestei teze.

În primii ani de independenţă statală a Ucrainei se afirma, că a treia etnie în Ucraina ar fi constitui-o evreii, că „moldovenii” ar ocupa locul 5, iar românii s-ar situa abia pe locul 8.

Se mai spunea că, odată cu repatrierea tătarilor din Crimeea, populaţia românofonă - românii - ar fi ajuns chiar pe locul 9.

ONG-urile româneşti din ţară insitau că noi, românii din Ucraina, indiferent de „autoidentificarea oficială”, am atinge cifra între 500.000 şi un milion.

Fiind parlamentar şi ajuns în posesia a mai multor date statistice, mi-am pus o întrebare: Oare aşa să fie?

Şi am apelat atunci la datele statisticii oficiale.

Posedând rezultatele recensămintelor oficiale, putem afla rata creşterii anuale а populaţiei de diferite etnii. Alăturarea acestor date cifrelor privind migraţia anuală, ne permite să aflăm evoluţia componenţei naţionale şi tendinţa creşterii sau descreşterii numerice a etniilor din ţară respectivă.

Fiind, din 1 decembrie 1991, cetăţeni a unui nou stat independent, ne-a interesat atât statistica sovietică, cât şi cifrile difuzate în mod oficial  după proclamarea independenţei Ucrainei.

În primul rând, ne-a interesat dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei în perioada sovietică.

Dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei în perioada sovietică

Tabelul 1

Nr

Nationalitatea

(principalele etnii)

Recensămintele sovietice (statistica oficială)

192612

1959

1970

1979

1989

1.

Ucrainenii

23.218.860

32.158.493

35.283.857

36.488.951

37.419.053

2.

Ruşii

2.677.166

7.090.813

9.126.331

10.471.602

11.355.582

3.

Evreii

1.574.391

840.311

755.993

632.610

486.326

4.

Bieloruşii

75.842

290.890

385.847

406.098

440.045

5.

Moldovenii *

257.794

241.650

265.902

293.576

324.525

6.

Bulgarii

92.078

219.409

234.390

238.217

233.800

7.

Polonii

476.435

363.297

295.107

258.309

219.179

8.

Ungurii

869

149.229

157.731

164.373

163.111

9.

Românii*

1.530

100.863

112.141

121.795

134.825

10 .

Grecii

104.666

104.359

106.909

104.097

98.594

11 .

Tătarii

22.281

61.527

72.658

83.906

86.875

12 .

Armenii

10.631

28.024

33.439

38.646

54.200

13 .

Ţiganii

13.578

22.515

30.091

34.411

47.919

14 .

Tătarii (Crimeea) *

-

-

3.554

6.636

46.807

15 .

Nemţii *

393.924

-

29.871

34.139

37.849

16 .

Azerii

-

6.680

10.769

17.235

36.961

17 .

Găgăuzii

-

23.530

26.464

29.398

31.967

18 .

Georgienii

1.260

11.574

14.650

16.301

23.540

19 .

Ciuvasii

905

8.925

13.610

16.456

20.395

20 .

Uzbecii

-

8.472

10.563

9.862

20.333

21 .

Mordovii

1.171

11.379

14.692

16.545

19.322

22 .

Lituanienii

6.789

8.906

10.715

9.658

11.278

23 .

Kazahii

-

4.694

7.555

7.171

10.505

24 .

Cehii

15.905

14.539

12.073

10.589

9. 122

25 .

Coreenii

104

-

4.480

6.061

8.669

26 .

Udmurţii

-

2.828

4.910

6.562

8.583

27 .

Slovacii

186

13.991

10.204

8.774

7.943

28 .

Başkirii

114

3.345

3.672

5.367

7.402

29 .

Letonii

9.129

6.919

7.421

7.167

7.142

30.

Alte etnii

-

-

60.918

64.857

80.174

Total pe Ucraina

29.019.747

41.869.046

47.126.51

49.609.333

51.452.026

         Pentru a întregi acest tablou ne interesa şi migraţia populaţiei între ţările fostei URSS. După cum vom putea observa din tabelul 2, începând cu anul 1994, în Ucraina soseau deja mai puţine persoane decât plecau.

În primul rând, aceasta se referea la Rusia, lucru explicat prin stabilizarea economică treptată din această ţară, şi la Belarus, în care pe parcursul întregii perioade 1992-1994 s-au dus mai multe persoane decât au venit, fapt lâmurit doar prin tendinţa bieloruşilor de a se întoarce pe locurile natale, de unde, în ultimii ani ai puterii sovietice, fuseseră rapartzaţi la muncă în Ucraina după absolvirea studiilor profesionale.

Din Moldova, în perioada respectivă, au sosit în Ucraina peste 51 mii persoane, dintre саге о parte considerabilă au constituit-o „românofonii”.

 

Migraţia dintre Ucraina si fostele republici ale URSS (1992-1994)

Tabelul 2

Statul

1992

1993

1994

Au venit

Au plecat

Diferenţa

(+/-)

Au venit

Au plecat

Diferenţa(+/-)

Au venit

Au plecat

Diferenţa(+/-)

Total pe Ucraina,

inclusiv (din/în)

 

504.577

 

222.218

 

+282.359

 

322.960

 

245.694

 

+77.266

 

178.043

 

269.649

 

-91.606

1. Rusia

342.357

176.789

+ 165.568

207.448

204.835

+2.613

116.866

241.255

-124.389

2. Belarus

12.974

13.735

-756

10.237

12.781

-2.544

6.448

9.030

-2.582

3. Moldova

28.504

11.373

+17.131

14.985

10.905

+4.080

8.548

8.370

+ 178

4. Lituania

4.029

666

+3.033

3.026

513

+2.513

890

401

+489

5. Letonia

7.990

824

+7.166

5.557

606

+4.961

1.956

385

+ 1.571

6. Estonia

5.121

272

+4.849

2.496

242

+2.254

929

161

+768

7. Georgia

12.973

1.678

+ 11.295

10.258

1.182

+9.076

5.786

1.014

+4.772

8. Azerbaijan

12.336

2.647

+ 10.258

7.374

1.676

+5.698

3.636

1.138

+2.498

9. Armenia

4.420

713

+6.643

6.643

493

+6.150

4.993

541

+4.452

10 .Kazahstan

23.089

6.752

+ 16.337

17.649

6.303

+11.346

11.120

3.793

+7.327

11 .Kirghizia

3.550

763

+2.787

3.279

623

+2.656

1.487

473

+ 1.014

12. Tadjikistan

7.536

793

+6.743

6.744

813

+5.931

2.308

372

+ 1.936

13.Turkmenia

4.244

1.118

+3.126

2.756

1.232

+ 1.524

1.646

666

+980

14 .Uzbekistan

35.449

4.095

+31.354

24.498

3.490

+21.008

11.430

2.050

+9.380

Foarte important era să aflăm şi soldul migraţiei populaţiei pe principalele naţionalităţi din Ucraina.

După cum putem constata din tabelul 3, anul 1994, soldat cu înrăutăţirea situaţiei economice în Ucraina (în 1995-2000 situaţia era şi mai dramatică şi căteva sute de mii au plecat la lucru în Occident, însă date oficiale nu posedăm – n.n.), a dus la un sold negativ pe Ucraina toate etniile, inclusiv ucrainenii, în afară de transcaucazieni (armeni, azeri, georgieni) şi tadjici - la baştina cărora furtuna războielor crease o situaţie şi mai complicată, - erau predispuşi să plece spre frontierile de Vest, mai aproape de Europa.

Chiar şi tătarii, care se întorceau în Crimeea, au început să sosească în Ucraina într-un număr mult mai mic în comparaţie cu anii precedenţi.

În primul rând ne interesa situaţia evreilor şi bieloruşilor, care în 1989 erau mai numeroşi decât moldovenii (fără români), dar şi a tătarilor ce se întorceau în masă din Uzbekistan în Crimeea.

Observăm, că numai în perioada 1992-1994 au părăsit Ucraina şi au plecat în statele CSI circa 10 mii de tătari. Luând în consideraţie acest fapt, putem constata că în 1996 în Ucraina locuiau circa 276 mii (270 mii în Crimeea, 5,7 mii în regiunea Herson şi 1,6 mii în regiunea Zaporojie) de tătari din Crimeea. Iar populaţia tătarofonă din Ucraina număra nu mai mult de 353 mii de locuitori, căci numărul creşterii anuale a acestora nu era mai mаrе decât numărul emigranţilor tătarofoni.

 

Migraţia între Ucraina şi fostele republici ale URSS (pe naţionalităţi)

Tabelul 3

 

Naţiona-lităţile principale

1992

1993

1994

au

venit

au

plecat

diferenţa

(+/-)

au

venit

au

plecat

diferenţa

(+/-)

au

venit

au

plecat

diferenţa

(+/-)

Total pe Ucraina

504.577

222.218

+282.359

322.960

245.694

+77.266

178.043

269.649

-91.606

1. Ucrainenii

232.319

64.052

+ 168.267

144.307

75.667

+68.640

74.537

85.916

-11.279

2. Ruşii

193.285

123.345

+69.940

120.936

136.743

-15.807

69.628

155.164

-85.536

3. Bieloruşii

8634

7.669

965

5.425

7.356

-1.941

3.284

6.056

-2.772

4. Moldovenii

8.483

5.445

+3.038

5.279

5.013

+266j

3.151

3.696

-545

5. Lituanienii

360

283

+77

238

209

+29

127

249

-545

6. Letonii

231

151

+80

182

148

+34

70

112

-42

7. Estonienii

104

47

+57

70

56

+ 14

39

55

-16

8. Georgienii

1.149

731

+418

1.406

639

+767

1.609

500

+ 1.109

9. Azerii

2.980

2.265

+715

2.331

1.614

+717

1.807

1.149

+658

10. Armenii

6.338

1.300

+5.038

7.784

1.507

+6.277

5.998

1.681

+.4.317

11. Kazahii

361

491

-130

269

396

-127

1788

292

-114

12. Kirghizii

91

222

-131

71

134

-63

46

94

-48

13. Tadjicii

450

364

-86

610

312

+298

292

192

+ 100

14. Turcmenii

193

385

-192

114

388

-274

89

205

-116

15. Uzbecii

1.126

1.425

-176

962

954

+8

457

595

-138

16. Tătarii

28.313

3.122

+25.191

19.864

3.251

+16.613

9.237

3.202

+6.035

17. Evreii

1.886

975

+911

1.069

1.043

+26

588

1.285

-697

18. Nemţii

1.819

785

+ 1.034

1.417

890

+527

764

819

-55

19. Alţii 13

16.322

9.151

+7.171

10.626

9.374

+ 1.252

+6.142

8.487

-2.345

          Referitor la evrei şi bielorusi, cum reese din tabelul 3, avem două tablouri diferite.

          Bieloruşii, care în 1989 numărau 440.045 persoane, după proclamarea independenţei statale а Ucrainei au început să părăsească această ţară, plecând în Belarus, într-un număr mai marе decât veneau. Mai mult decât atât, numărul bieloruşilor care în perioada 1992-1994 au părăsit Ucraina (21.081 persoane) era mai marе decât cel al persoanele de naţionalitate bielorusă ce s-au stabilit cu traiul în Ucraina (17.243). Astfel, s-a înregistrat un sold negativ egal cu - 3.738. Sporul natural anual а populaţiei bieloruse din Ucraina era destul de mic, deoarece după 1989 nivelul de viaţă a scăzut, iar durata medie a vieţii s-a redus cu 5 ani. Cota tineretului de naţionalitate bielorusă era mai mică cu circa 10% decât media pe Ucraina.

          Referitor la evrei, care în 1989 erau în număr de 486.326, se observă tendinţa clară de a părăsi Ucraina. Numărul lor şi aşa a fost în descreştere permanentă - 1.574.391 în 1926, 840.311 în 1959 (ca rezultat al genocidului fascist), 775.993 în 1970, 632.610 în 1979, 486.326 în 1989 (ca rezultat al emigrării în Izrael, Germania, SUA etc.). Desigur, acest proces nu s-a oprit nici după 1989. Dacă în 1987 din Ucraina au emigrat 5,4 mii persoane, 3 mii au obţinut viză pentru Izrael. În 1988 din 13 mii de vize, 10 mii au fost eliberate pentru Izrael. Conform datelor recensământului din 1989, Ucraina au părăsit-o 36,5 mii cetăţeni, dintre care 33,2 mii au plecat în Izrael. 

          În 1990 dreptul de a părăsi Ucraina l-au obţinut 73 mii persoane, 68 mii plecând în Izrael. În afară de maturii cărora li s-au eliberat paşapoarte, au părăsit Ucraina şi 22 mii de copii, majoritatea absolută constituind-o cei de naţionalitate evreiască. Astfel, numărul emigranţilor a fost în acel an destul de marе.

          În 1991 au fost eliberate 60,5 mii permise, dintre care 43 mii în Izrael, 13.364 în USA, 2.144 în Germania ş.a.m.d.

          După proclamarea independenţei Ucrainei în 1992, 35,5 mii de persoane au obţinut dreptul de a emigra împreună cu copiii (cifra totală era de 43,1 mii persoane). Aceste persoane au plecat în Izrael şi în SUA. În 1993 din fiecare 100 de emigranţi, 46 erau evrei, 20 - ucraineni, 13 - ruşi ş.a.m.d., iar în total au emigrat 48 mii persoane, dintre care 22 mii erau evrei. Date pentru perioada 1994-1995 nu am dispus.

          Pe fundalul emigrării în masă a evreilor din Ucraina în afara frontierelor fostei URSS, populaţia evreiască sosită în ţară din spaţiul postsovietic în primii doi ani de independenţă a Ucrainei a înregistrat un sold pozitiv: în 1992, + 911 (1.886 veniţi şi numai 975 plecaţi); în 1993, + 26 (1.069 veniţi si 1.043 plecaţi). 

          Însă о dată cu agravarea situaţiei economice, din 1994 numărul celor plecaţi (1.285) era cu 697 mai marе decât al celor sosiţi (588). 

          Soldul în perioada 1992-1994 rămâne, totuşi, pozitiv, + 240, pe când cifra celor plecaţi în Izrael, SUA sau Germania era de zeci de mii.

          Luând în consideraţie faptul că scăderea anuală a populaţiei evreieşti din Ucraina era de circa 9,3 mii, în perioada 1989-1995 această scădere ar atinge cifra de 55,8 mii persoane.

          Datele de după 1989 mărturisesc că această cifră era şi mai marе şi ajungea la peste 200.000. Bazându-ne pe faptul, că în 1989 cota evreilor în populaţia Ucrainei era de 0,9 %, iar tineretul evreu constituia doar 0,5 % din tineretul Ucrainei, ajungeam la concluzia că  în 1996 în ţară rămăseseră doar în jur de 260-280 mii de evrei. Recensământul din 2001 ne-a demonstrat obiectivitatea concluziilor – la 5 decembrie 2001 în Ucraina au fost înregistraţi doar 103.591de evrei.

          Un interes deosebit а trezit şi cota tineretului din populaţia totală pe naţionalităţi, care ne oferă posibilitatea de a aprecia perspectiva evoluţiei componenţei naţionale.

          Repartizarea tineretului (15-29 ani) în Ucraina după naţionalităţi

Tabelul 4

Naţionalitatea

% din populaţia totală în 1989

Tineretul (15-29 ani) pe naţionalităţi, în %

Dina-mica

Total pe Ucraina

100 %

100%

Ucrainenii

72,7

72,8

+

Ruşii

22,1

22,2

+

Evreii

0,9

0,5

-

Bieloruşii

0,9

0,8

-

Moldovenii

0,6

0,7

+

Bulgarii

0,5

0,4

-

Polonii

0,4

0,3

-

Ungurii

> 0,3 (mai mult)

< 0,3 (mai puţin)

-

Românii

< 0,3 (mai puţin)

> 0,3 (mai mult)

+

Alte etnii

1,3

1,7

+

       La recensământul din 1989 populaţia românofonă („românii” şi „moldovenii”) 14 atingea cifra de 459.350 persoane (324.525 „moldoveni” şi 134.825 „români”) şi ocupa locul al patrulea după ucraineni (37.419.053), ruşi (11.355.582) şi evrei (486.326), lăsându-i pe locul al cincilea pe bieloruşi (440.326).

       În 1996 menţionam faptul că în pofida faptului, că la recensământul din 1959, populaţia românofonă era mai puţin numeroasă, însă, în ciuda asimilărilor masive din Transnistria, din regiunile de dincolo de Bug, din Bucovina, Herţa, nordul Maramureşului istoric, nordul si sudul Basarabiei a început să sporească, ajungând să ocupe locul trei în Ucraina.  

      Având în vedere că cresterea anuală în ultimii 20 de ani la populaţia românofonă era de 3,6 mii, constatam că în 1996 ea atingea deja cifra de peste 500.00. Faptul că populaţia românofonă constituia în 1989 0,9 % din populaţia Ucrainei, iar tineretul românofon constituia peste 1 % din tineretul ţării demonstra acest lucru cu prisosinţă. În perioada de după 1991 se mai observa încă о pronunţată tendinţă а creşterii numerice a acestuia (mai ales, în Transcarpatia, în Ţinutul Herţei şi Valea Siretului din Bucovina).

      În perioada 1992-1994 în Ucraina au sosit 16.913 şi au plecat 14.154 „moldoveni”, soldul fiind de +2.759. Persoanele declarate ca fiind „români” locuiau pe vatra strămosească şi nu erau dispuse să emigreze.  

      În final constatam că populaţia românofonă în 1996 se situa deja pe locul trei în Ucraina, întrecându-i pe evrei (circa 260-270 mii), pe bielorusi (448-450 mii) şi fiind departe de populaţia tătarofonă  (tătarii din Kazani şi tătarii din Crimea - 353 mii).

      Tendinţele observarte atunci rămâneu să fie confirmate şi de rezultatele recensământului, care urma să aibă loc în 2001.


12. Fără Crimeea, Transcarpatia, Ucraina Apuseană, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei.

 * Statistica sovietică îi trata pe „moldoveni ca naţiune aparte, care n-ar fi avut nimic comun cu românii.  În 1926 Crimeea era în componenţa federaţiei Ruse, iar în 1944 toţi tătarii au fost deportaţi în Uzbekistan (repatrierea s-a început prin anii 60, iar revenirea masivă -  la sfârşitul anilor 80–90). De pe teritoriul Ucrainei au fost deportaţi şi toţi nemţii (germanii). Din Crimeea, în afară de tătari şi nemţi, au mai fost deportaţi armenii, bulgarii şi ţiganii. Din Ucraina Occidentală  pănă şi după război au fost deporataţi masiv polonezii (polonii), ucrainenii, şi românii.

13. Aici erau incluşi şi românii. Este de remarcat, că până la apariţia românilor în Parlamentul din Kiev (1994) şi adoptatrea Constituţii (1996), când subsemnatul, asistat de către consilierii săi parlamentari, a început popularizarea existenţei masivă a românilor în Ucraina la diferite niveluri, românii figurau doar la rubricaşi alţii

14. După cum am menţionat, statistica oficială din Ucraina împărţeşte, în continuare, populaţia românofonă, după tradiţia sovietică, în „români” şi „moldoveni”.