După cum ne semnala statistica din 1989, din cei 29.485 de români din Transcarpatia 24.252 sau 82,25% locuiau la ţară, 28.964 (24.052 dintre ei locuiau la ţară, iar majoritatea orăşenilor – în Slatina) au declarat în calitate de limbă maternă româna, doar 198 (90 săteni din alte zone) - ucraineana, 153 (67 săteni) – rusa şi 170 (43 la sate) - altă limbă. Rezultatele noului recensământ au reconfirmat tendinţa.

      După cum putem observa din tabelele 8 şi 9, românii din Transcarpatia nu sunt predispuşi să se asimileze din punct de vedere lingvistic, iar sporul natural, locuirea tradiţională la ţară şi funcţionarea limbii materne în toate domeniile din zonă (peste 70% din români îşi desfăşoară activitatea într-un mediu românofon) ne permit să constatăm, că la următorul recensământ (la 2010) numărul oficial al românilor din zonă va creşte considerabil şi va atinge cifra de circa 41-42 de mii persoane.

      Majoritatea persoanelor care s-au declarat moldoveni în regiunea Odesa în 1989 trăiau la sate: din 144.534 persoane – 104.450 sau 72,3% trăiau la ţară.

      Limba naţionalităţii în calitate de limbă maternă au recunoscut-o 114.650 persoane sau 79,3%, dintre care 92.869 sau 81,0% din moldovenii neasimilaţi trăiau la sate, 7.301 sau 5,05% din moldoveni (dintre care 5.239 locuiau în satele în care nu mai existau şcoli cu predarea în limba maternă) au declarat în calitate de limbă maternă ucraineana, alţii 22.230 persoane sau 15,4% - limba rusă (majoritatea – 16.147 sau 72,6% din moldovenii rusofoni trăiau în oraşe) şi numai 353 au declarat în calitate de limbă maternă altă limbă (inclusiv şi limba română). Din cei peste 29,5 mii de moldoveni educaţi în sânul altei limbi doar 9.474 sau 32,11% din cei porniţi pe calea înstrăinării mai posedau şi limba naţionalităţii sale.

      În 2001 moldoveni s-au declarat doar 123.751 de persoane sau cu 20.783 sau 14,38% mai puţin decât în 1989.

      Era deja firesc ca majoritatea celor care foloseau rusa sau ucraineana în calitate de limbă maternă şi de conversaţie să şi se autoidentificau, din punct de vedere etnic, delarându-se ca fiind de naţionalitatea cu care corespundea limba maternă - din cei peste 29,5 mii moldoveni ruso- şi ucrainofoni din regiune mai mult de 2/3 au refuzat la naţionalitatea de “moldovean”: orăşenii, preponderent, în favoarea rusificării, sătenii – ucrainizării (moldoveni s-au declarat doar majoroitatea celor 9.474 care în 1989 mai cunoşteau limba strămoşilor).

      La recensământul din 2001 doar 90.690 sau 73,28% din moldovenii regiunii au declarat „limba moldovenească” drept maternă, în schimb 22.664 sau 18,31% au declarat drept maternă rusa, 9.474 sau 7,66% – ucraineana, peste 800 sau 0,65% – bulgara şi doar de 23 sau 0,02% dintre persoanele care s-au declarat moldoveni au fost recunoscută drept limbă maternă limba română.

      Populaţia românofonă moldovenească din regiunea Odesa, în majoritatea ei, la 5 decembrie 2001 locuia în satele rămase ca nişte insuliţe înconjurate de satele bulgăreşti şi ucrainene din zona basarabeană (învecinate, mai aproape de Dunăre în zona Vilcovului (Vilcovo) şi Chiliei, şi cu câteva sate de ruşi-lipoveni, iar mai aproape de graniţa cu Repulica Moldova – şi câteva sate de găgăuzi) şi ucrainene din cea transnistreană.

      În biserici limba maternă aproape că nu se folosea⁵⁸.

      În regiune la 1.09.2002 funcţionau 18 şcoli: 9 şcoli naţionale (174 clase) şi 9 şcoli mixte (122 clase) - cu predarea în limba română.

      În limba maternă erau instruiţi 6.386 de elevi, în 9 şcoli mixte (31 de clase), iar în 7 şcoli (74 de clase), cu predarea în limba ucraineană, 1.715 elevi studiau limba română în calitate de obiect obligatiriu, iar 500 de elevi studiau româna facultativ.

      După cum ne-a informat Petru Grozavu, Preşedintele Societăţii Culturale a Românilor din Sudul Basarabiei „Dunărea şi Marea”, la începutul perioadei sovietice (în 1940) în acestă zonă funcţionau 62 de şcoli cu predare totală sau parţială în limba română. Deja la 1991, la data proclamării independenţei Ucrainei, în partea basarabeană a regiunii Odesa funcţionau 21 de şcoli cu predarea integrală sau parţială în limba română: 16 cu predare în limba română, două mixte româno-ruse şi trei cu predarea limbii şi literaturii române ca obiecte de studiu. În 1996, la data adoptării Constituţiei Ucrainei, din cele 21 de şcoli doar 13 mai erau cu predare în limba română, 4 şcoli erau deja şcoli mixte şi 4 cu studierea limbii şi literaturii ca obiect, „acesta fiind limitat la o singură oră pe săptămână – mai puţin decât pentru limbile străine”⁵⁹.

      În anul de studii 1999/2000 7.243 de elevi din 18 şcoli erau instruiţi în limba maternă - ceea ce constituia 2,4% din toţi elevii din regiunea Odesa, atuci în 2001/2002 – 7.210 sau 2,1%.

      În 2002/2003 maximul total doar de 8.601 elevi (inclusiv 1.715 ce studiau româna ca obiect şi 500 – facultativ) sau 2,5% din toţi elevii regiunii se familiarizau cu limba maternă şi în şcoală. Deoarece populaţia moldovenească constituie 5,04% din populaţia regiunii - reese, că mai mult de jumătate din copiii persoanelor ce s-au declarat moldoveni nici nu studiază limba maternă şi doar circa 42% din copiii moldovenilor erau instruiţi în limba lui Eminescu în şcoală.

      Dar să ne adresăm cifrelor oficiale, care au fost obţinute pe parcursul unei monitorizări din 2002⁶⁰.

      În anul de studii 2002/2003 în regiunea Odesa lucrau 210 profesori de limba şi literatura română (peste 90% aveu studii superioare, 29 dintre ei categoria superioară, 59 – I categorie şi 62 – categoria II, aproape 40% erau în vârstă de până la 30 de ani).

      În anii 1993-2002 au fost trimişi la studii în Moldova 342 de absolvenţi ai şcolilor naţionale. În România în această perioadă, în deasupra cotei au plecat 350 de absolvenţi⁶¹. Cadrele didactice cu specialitatea „Limba română” sunt pregătite la Universitatea Umanistică de Stat din Izmail şi la Liceul pedagogic din Cetatea Albă.

      Cel mai important rol în stoparea procesului de asimilare îl joacă învăţământul în limba maternă. Să ne adresăm datelor obţinute în cadrul unei cercetări de monitorizare privind numărul de şcoli naţionale din regiune.⁶²

      Cum putem constata din tabelul 10, numărul de elevi din şcolile româneşti într-un singur an scade cu 1,34%. Ne-ar ineresa, desigur, cum decurge acest proces în şcolile devenite deja mixte⁶³.

      După cum ne demonstrează datele din tabelele 11 şi 12, atât numărul elevilor şi claselor româneşti, cât şi numărul celor ce studiază limba maternă este în scădere. Iar la Utconosovca (raionul Izmail), de exemplu, după cum reese din tabelul 11, în clasele ucrainene în anul 2002/2003 limba maternă deja nu se mai studia .

      După cum putem observa din tabelele 11, 12 şi 13, numărul claselor şi al elevilor din clasele ucrainene creşte, numărul elevilor din clasele romăneşti şi ruseşti scade, scade şi numărul copiilor din clasele ucrainene care vor studia limba maternă.

      Observăm două tendinţe: scăderea numărului de copii moldoveni (deci, şi a sporului natural) şi creşterea numărului celor ce renunţă la studierea limbii materne.

      După cum am putut remarca, în regiunea Odesa şcolile mixte (ca, dealfel, şi cele naţionale) sunt situate doar în zona sud-basarabeană.

      În zona transnisreană, pe teritoriul fostei Republici Autonome Moldoveneşti în componenţa Ucrainei (din 1924 de până la război), azi nu există nici o şcoală cu predare în limba maternă şi nici o şcoală mixtă cu predarea parţială a obiectelor în limba maternă.

      Doar în 3 şcoli cu predare în limba ucraineană (toate 3 se află în raionul Ananiev) din zona transnistreană⁶⁴ a regiunii Odesa se mai preda limba maternă în calitate de obiect de studiu, însă şi aici, numărul claselor şi al elevilor este într-o scădere permanentă.

      După cum am observat din tabelul 14, în scădere este şi numărul claselor în care se studia limba maternă era, scădea şi numărul elevilor.

      În conformitate cu datele de pe teren, în anul şcolar 2004/2005 în comparaţie cu 2001/2002 din 9 şcoli româneşti existente vor rămâne 8 (şcoala românească din Oziornoie-Izmail se va transforma în şcoală româno-ucraineană şi vom constata că toate cele 4 şcoli naţionale, din imediata apropiere de frontiera României, din raionul Izmail vor fi deja româno-ucrainene), din cele 5 şcoli româno-ruse vor rămâne 4 (fosta şcoală românescă din Cervonâi Iar (Chitai)-Chilia, transformată arbitrar la 1 septembrie 1996 în româno-rusă la sfârşitul anului de învăţământ 2003/2004 va inceta să mai existe ca şcoală naţională sau mixtă)⁶⁵, şcoala din Staroselie-Sarata va rămâne încă româno-ruso-ucraineană.

      Se observă tendinţa de transformare a şcolilor naţionale din satele moldoveneşti în şcoli mixte, pentru, ca mai târziu, să devină şcoli cu limba de predare ucraineana.

      În această perioadă va scădea şi numărul de elevi din clasele „moldoveneşti” cu instruirea integrală în „limba română”. Conform unui prognostic făcut pe teren, acest număr va scădea pînă în anul 2005 cu 654 de elevi.

      Şi dacă ar fi să ne adresăm situaţiei de la sfârşitul perioadei dominaţiei Imperiului ţarist rus, am semnala existenţa în 1917 (până la revoluţie) doar în sudul Basarabiei a următorului tablou: în judeţul Cetatea Albă – din 172 de şcoli primare 27 se aflau în sate româneşti (în ele învăţau 1.766 de elevi), alte 152 de şcoli, cu un contingent de 12.047 elevi, funcţionau în satele ruseşti şi mixte, iar în judeţul Izmail – satele româneşti aveau 92 de şcoli primare, în care îşi făceau studiile 4.324 elevi (în total în judeţ funcţionau 234 de şcoli primare cu 6.705 elevi)⁶⁶. În total, în prejma revoluţiei din 1917, în condiţiile deloc democratice ale „ţarizmului rus” numai în sudul Basarabiei în satele româneşti funcţionau 119 şcoli primare cu un contingent de 6.090 de elevi.

      În primii ani după unirea din 1918 în sudul Basarabiei, în condiţiile statului român (criticat azi de „unii „savanţi” şi activişti”), numai în anul de studii 1920-1921, în domeniul învăţământului naţional puteam urmări următorul tablou: în judeţul Cetatea Albă în cele 269 de sate funcţionau 291 de şcoli primare, inclusiv: româneşti – 87, ucrainene – 50, ruseşti – 44, bulgăreşti – 56, germane – 48, evreieşti – 5 şi o şcoală armeană, în judeţul Izmail din 116 şcoli primare – 100 erau româneşti, 7 – ruseşti, 7 – germane şi 2 – bulgăreşti⁶⁷.

      Aşadar, numai în partea sud-basarabeană a actualei regiuni Odesa, după deschiderea a unor şcoli româneşti şi în localităţile mixte, dar cu populaţie majoritar românofonă, în anul de studii 1920-1921 din 407 de şcoli primare 187 erau româneşti.

      Dacă la momentul instaurării puterii sovietice în sudul Basarabiei funcţionau 62 de şcoli româneşti⁶⁸, la momentul proclamării Ucrainei independente funcţionau 21 de şcoli în care se studia româna (16 – cu predare în limba română, 2 mixte româno-ruse şi 3 cu predarea limbii şi literaturii române ca obiect), atunci la momentul adoptării Constituţiei în 1996 (care prin art. 53 garantează instruirea în limba maternă sau studierea acesteea) - din cele 21 de şcoli - doar 13 au rămas românofone.

      În anul 2004 au mai rămas 18 şcoli, dintre care doar 8 (în anul de studii 2001/2002 mai erau 9) cu predare în limba maternă - toate în partea basarabeană a regiunii.

      În concluzie nu putem spune mai bine decât regretatul Ştefan Lupu, fost director al Şcolii Medii cu limba de predare română din Cartal (Orlovca), raionul Reni:

      De la 1 septembne anul curent (1997 - n.n.), în raioanele Reni şi Sărata clasele primare din şcolile cu predarea în limba română au fost trecute la trei ani de studii. Acesta-i încă un pas înapoi. În dauna sănătăţii copiilor şi a viitorului lor. E încă o piedică pentru şcoala română.

      Nu mă plâng, nu mă îndreptăţesc, vreau să fim înţeleşi ca ne este greu şi nimănui nu trebuim.

      Aşa că neajunsunle noastre sunt durerile noastre şi înca mai suntem acuzaţi!”⁶⁹

      Dacă în aceste 18 şcoli în anul de studii 1999/2000 învăţau 7.243 de elevi ceea ce constituia 2,4% din toţi elevii din regiunea Odesa, atuci în 2001/2002 – 7.210 sau 2,1% - de comparat: populaţia matură moldovenească constituie 5,04% din populaţia regiunii - mai mult de jumătate din copiii persoanelor ce s-au declarat moldoveni nici nu studiază limba maternă şi doar circa 42% din copiii moldovenilor însuşesc limba lui Eminescu în şcoală.

      În partea transnisreană a regiunii Odesa situţia este şi mai complicată - doar în 3 şcoli (2 sate – Gadrabura şi Tocilovo) din raionul Ananiev se mai studiază limba maternă ca obiect, însă numărul claselor şi al elevilor şi aici tot scade catastrofal: dacă în anul de învăţământ 2001/2002 în aceste 3 şcoli limba maternă era studiată de către 429 de elevi din cele 31 de clase, deja în 2002/2003 - doar de către 379 de elevi din 24 de clase.

      În regiune funcţionau 31 de colective artistice: 11 tarafuri muzicale (în satele Orlovca, Limanscoie şi Dolinscoie din raionul Reni, satele Novosel’s’che şi Dmitrovca (2) raionul Chilia, satul Utconosovca (2) raionul Izmail, satul Novosilivca raionul Sărata şi satul Stara Cul’na raionul Kotovsk-Transnistria), 7 colective de dansuri populare (în Orlovca-Reni, Dmitrovca-Chilia, Crutoiarovca-Cetatea Albă, Oziornoe-Izmail, Ivanceanca-Tatarbunar, Stara Cul’nea-Kotovsk şi Lipeţche-Kotovsk), 7 colective de artişti amatori şi coruri populare (Dolinscoie-Reni, Furmanovca-Chilia, Dmitrovca-Chilia, Borisovca-Tatarbunar, Glubocoe-Tatarbunar, Stara Cul’nea-Kotovsk şi Gavânosî, raionul Krasnookneansk-Transnistria) şi 6 colective de folclor (Lipeţche-Kotovsk, Novosel’s’che-Reni, Dolinscoe-Reni, Limanscoe-Reni, Plavni-Reni şi Orlovca-Reni)⁷⁰.

      Apar, cei drept, nu prea regulat şi insuficient radioemisiunile „Actualităţi” (30 minute pe săptămână), „Felicitări” (50 minute), la TV sunt rezervate 2,87 ore pe lună pentru emisiunile în limba maternă, apare deasemenea emisiunea „Plai natal” (45 minute pe săptămână).

      Câteva sute de persoane s-au abonat la ziarul republican „Concordia”, la 24 august 2002 a apărut primul număr a ziarului neînregistrat „Ziarul tineretului moldovean” cu un tiraj de 100 de exemplare.

      Începând cu anul 2004, „cu sprijinul guvernatorului regiunii Odesa Serghei Grineveţkii”, la Odesa a văzut limina tiparului organul „Asociaţiei naţional-culturale a moldovenilor din Ucraina” (Preşedinte A.Fetescu) - sătămânalul „Luceafărul”, „ediţie în limba moldovenească”, avându-l în calitate de redactor-şef pe Andrei Hropotinschi, „şeful catedrei de filologie moldovenească a Universităţii T.Gr.Şevcenko” din Tiraspol)⁷¹.

      Moldovenii din regiunea Odesa, după alegerile din 2002, sunt reprezentanţi în Parlamentul ucrainean de către socialistul Vasile Ţuşco (din 1994 până în prezent) şi nu sunt reprezentaţi în Consiliul regional.

      În organele reprezentative moldovenii sunt prezenţi atât în zona basarabeană, cât şi în transnistria şi au 3 deputaţi orăşeneşti (în Ananiev, Kotovsk şi Iujne-Odesa) , 65 deputaţi raionali (Ananiev – 5, Cetatea Albă – 6, Izmail – 11, Chilia – 5, Sărata – 8, Şireaev – 3, Tatarbunar – 8, Rozdil’ne – 3, Mâcolaivsc – 5, Krasnookneansk – 2, Kotovski – 9) şi 509 consilieri de orăşel şi de sat (pe raioane: Ananiev – 42, Cetatea Albă – 28, Bileaev – 10, Velico-Mihailovsc – 17, Izmail – 91, Chilia – 61, Sărata – 71, Şireaev – 13, Tatarbunar – 33, Frunze – 7, Rozdil’ne – 18, Mâcolaivsc – 16, Liubaşivca – 17, Krasnookneansk – 21, Kotovski – 62, Kodyma – 2).

      În regiunea Odesa activează oficial doar 4 organizaţii naţionale: Asociaţia moldovenilor „Luceafărul” (Preşedinte Anatolii Fetescu)⁷², Organizaţia regională Odesa a Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina – ACDR (Preşedinte Petru Şchiopu), Organizaţia raională Sarata a ACDR-lui (Preşedinte Ştefan Pinteac) şi Societatea românilor din raionul Tatarbunar „Valul lui Traian” (Preşedinte Nicolae Moşu). La Chişinău diaspora sud-basarabeană din capitala Republicii Moldova a înregistrat Societate Culturală a Românilor din Sudul Basarabiei „Dunărea şi Marea” (Preşedinte Petru Grozavu).

      În raioanele cu o importantă minoritate moldovenească se observa o îngrijorătoare scădere a numărului de locuitori. Bunăoară, în raionul Chilia de la 66,5 mii locuitori în 1979 - în 1989 numărul populaţiei a scăzut la 65,6 mii, iar în 2001 – la 58,7 mii; în raionul Reni: de la 42,4 mii – la 41,1 mii – şi la 39,9 mii; raionul Tatarbunar: de la 47,6 mii – la 44,4 mii – şi la 41,4 mii. Sporul natural pe regiune a scăzut în medie cu 6,4 %.

      Ţinând cont doar de acest fapt, numărul moldovenilor ar fi fost scăzut doar cu 7.330 persoane şi nu ar fi coborât mai jos de cifra de 137,2 mii persoane, însă recensământul din 5 decembrie 2004 a înregistrat doar 123,7 mii sau cu 13,5 mii persoane mai puţin decăt arăta acum 5-8 ani cel mai pesimist prognostic ştiinţific.