|
În dimineaţa zilei de 22 Iunie 1941 un
echipaj din Flotilele III Borbandament a primit ordinul de atac
pentru eliberarea românilor de peste Prut.
Echipajul a fost format din comandorul Cornel Bătăcui,
blăjan, pilotul Nicolae Urâtu, albaiulian şi
mecanicul de bord, Vasile Căruntu, de undeva din
Transilvania.
Consemnul Comandamentului Aviaţiei era să zboare
la joasă înălţime pentru a nu fi reperaţi
cu prea multă uşurinţă. În zorii zilei de
22 iunie 1941 avionul de bombardament a decolat, de undeva din
sudul Basarabiei, cu misiunea de a ataca zona Bolgradului. Din păcate
consemnul Comandamentului s-a dovedit a fi fatal. Avionul s-a prăbuşit
din cauza suflului propriilor bombe.
În revista Aripi româneşti apărută la
începutul toamnei anului 1941 a apărut articolul “Pentru
sufletul zburătorului”, cel dintâi articol scris de
semnatarul acestui episod, la vârsta de 15 ani. |
|
Nicolae Urâtu, locotenent post mortem, s-a născut în
satul Ghirbom, comuna Vingard situat la 15 km de Alba Iulia. Tatăl
lui a murit în primul război mondial iar mama sa era croitoreasa
satului . Fiindcă mamei mele, Rafila Băluţă i s-a
spus că nu va avea copii s-a hotărât în familie ca
“Laie” să fie crescut de părinţii mei. Dar mama a
avut totuşi cinci copii din care pe primii trei i-a botezat Horea,
Cloşca şi Crişan. A fost o mare româncă.
Astfel, a crescut împreună cu verii lui primari, în
casa noastră. Cursul primar şi liceul le-a urmat în Alba
Iulia unde şi-a luat şi bacalaureatul. În anul 1933 se înscrie
la Şcoala Superioară de Ofiţeri din Bucureşti pe
care o termină patru ani mai târziu cu bune rezultate la învăţătură.
A fost repartizat la o unitate militară de aviaţie din Floreşti
- Cluj. Prin anul 1939 flotila din care făcea parte se afla pe
aerodromul de la Lancrăm - Sebeş.
După încheierea păcii tatăl meu s-a dus la
Bolgrad de unde s-a întors cu fotografia celor trei cruci de la căpătâiul
primilor eroi căzuţi în cel de-al doilea război mondial.
Fotografia originală a fost copiată în mai multe exemplare
şi păstrate în mare taină, după 1944, în câteva
locuri, din motive uşor de intuit.
Într-o vizită pe care a făcut-o tatăl meu
la cimitirul din Bolgrad, prin anul 1948, crucile nu mai erau. I s-a
spus că locul înhumării poate fi localizat oricând, după
planul şi evidenţele administraţiei cimitirului.
Fundaţia “Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi
integritate României” propune ca osemintele primilor eroi români din
cel de-al doilea război mondial să fie repatriate cu
ceremonialul cuvenit şi reînhumate în Panteonul eroilor neamului,
la locul meritat.
prof. dr. Cloşca L. Băluţă
|
|
