România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Primul erou roman din cel de-al doilea război mondial a fost albaiulian

În dimineaţa zilei de 22 Iunie 1941 un echipaj din Flotilele III Borbandament a primit ordinul de atac pentru eliberarea românilor de peste Prut.

Echipajul a fost format din comandorul Cornel Bătăcui, blăjan, pilotul Nicolae Urâtu, albaiulian şi mecanicul de bord, Vasile Căruntu, de undeva din Transilvania.

Consemnul Comandamentului Aviaţiei era să zboare la joasă înălţime pentru a nu fi reperaţi cu prea multă uşurinţă. În zorii zilei de 22 iunie 1941 avionul de bombardament a decolat, de undeva din sudul Basarabiei, cu misiunea de a ataca zona Bolgradului. Din păcate consemnul Comandamentului s-a dovedit a fi fatal. Avionul s-a prăbuşit din cauza suflului propriilor bombe.

În revista Aripi româneşti apărută la începutul toamnei anului 1941 a apărut articolul “Pentru sufletul zburătorului”, cel dintâi articol scris de semnatarul acestui episod, la vârsta de 15 ani.

Nicolae Urâtu, locotenent post mortem, s-a născut în satul Ghirbom, comuna Vingard situat la 15 km de Alba Iulia. Tatăl lui a murit în primul război mondial iar mama sa era croitoreasa satului . Fiindcă mamei mele, Rafila Băluţă i s-a spus că nu va avea copii s-a hotărât în familie ca “Laie” să fie crescut de părinţii mei. Dar mama a avut totuşi cinci copii din care pe primii trei i-a botezat Horea, Cloşca şi Crişan. A fost o mare româncă.

Astfel, a crescut împreună cu verii lui primari, în casa noastră. Cursul primar şi liceul le-a urmat în Alba Iulia unde şi-a luat şi bacalaureatul. În anul 1933 se înscrie la Şcoala Superioară de Ofiţeri din Bucureşti pe care o termină patru ani mai târziu cu bune rezultate la învăţătură. A fost repartizat la o unitate militară de aviaţie din Floreşti - Cluj. Prin anul 1939 flotila din care făcea parte se afla pe aerodromul de la Lancrăm - Sebeş.

După încheierea păcii tatăl meu s-a dus la Bolgrad de unde s-a întors cu fotografia celor trei cruci de la căpătâiul primilor eroi căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Fotografia originală a fost copiată în mai multe exemplare şi păstrate în mare taină, după 1944, în câteva locuri, din motive uşor de intuit.

Într-o vizită pe care a făcut-o tatăl meu la cimitirul din Bolgrad, prin anul 1948, crucile nu mai erau. I s-a spus că locul înhumării poate fi localizat oricând, după planul şi evidenţele administraţiei cimitirului.

Fundaţia “Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritate României” propune ca osemintele primilor eroi români din cel de-al doilea război mondial să fie repatriate cu ceremonialul cuvenit şi reînhumate în Panteonul eroilor neamului, la locul meritat.

 

prof. dr. Cloşca L. Băluţă