România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Stema RomÂniei

       Cunoaştem cu toţii care este Stema României, dar prea puţini dintre  noi sunt cei care ştiu care este simbolistica tuturor figurilor care apar în Stema României şi a ansamblului acesteia. Apreciatul heraldist, prof. dr. Ioan Silviu Nistor aduce în lucrarea intitulată chiar “Stema României” numeroase şi necesare clarificări. Ideea centrală care străbate demersul ştiinţific al lui Ioan Silviu Nistor este aceea că în Stema României votată de Parlament în anul 1992 s-au strecurat din grabă şi nebăgare de seamă aceleaşi greşeli care au făcut ca stema României Mari, votată la 1921 să perpetueze însemnele provinciei Transilvania, aşa cum au fost ele consfiinţite în perioada dominaţiei habsburgice şi a dualismului austro-ungar.

prof. dr. Ioan Silviu Nistor

Asta înseamnă că stema provinciei Transilvania arată existenţa a trei naţiuni politice recunoscute în Ardeal: ungurii, saşii şi secuii, eliminând marea majoritate a populaţiei - românii. Elementele componente ale armerialelor Transilvaniei, aşa cum au fost ele preluate în stema României din 1921 şi în cea din 1992 sunt: cele şapte turnuri simbolizând cetăţile saşilor, “TURUL” vulturul negru de stepă în zbor, simbol al maghiarilor, soarele şi luna simbolurile secuilor. Aceste trei elemente se regăsesc şi în stema României din 1992, perpetuând heraldic o realitate istorică ce s-a născut după Răscoala de la Bobâlna (1437) când a fost proclamată uniunea celor trei naţiuni privilegiate (Unio Trium Nationum) şi s-a perpetuat până în secolul XIX, o lungă perioadă de asuprire şi umilire a populaţiei române majoritare din Transilvania. Dar o realitate devenită definitiv trecută, odată cu Unirea cea Mare de la 1918. În plus stema actuală a României (care are foarte mici diferenţe faţă de cea de la 1921) aşează stema Transilvaniei în sectorul patru al scutului, sub stema Moldovei şi în aceeaşi linie cu compilaţia heraldică atribuită Banatului şi Olteniei şi cu stema Dobrogei. Aceasta ar arăta, spune Ioan Silviu Nistor inferioritate provinciei Transilvania, dar (prin faptul că Banatul, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania sunt pe acelaşi rând) şi inducând ideea că toate aceste provincii sunt “câştigate” de România de la alte state (Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Ungaria), adică nu ar fi teritorii de etnogeneză a românilor, ci rapt de la alte naţiuni. Aceasta ar îngădui o eventuală revizuire a situaţiei existente. Iar “TURUL” vultural mitic maghiar este unul dintre însemnele cele mai puternice ale anexionismului şi revizionismului maghiar şi tocmai acest simbol apare în stema de stat a României! Pentru Transilvania, heraldiştii propun ca simbol doi lei afrontaţi (faţă în faţă) aşa cum apar ei pe stema sigiliului a lui Mihai Viteazul primul unificator de neam.

Cum s-a ajuns la această situaţie este o altă poveste, destul de lungă. După Unirea de la 1918, s-a pus problema recompunerii armorialelor statului naţional unitar România, sarcină dată succesiv mai multor comisii, care aveau un grad de competenţă mediu şi erau destul de confuze în soluţionarea problemei. Ultima comisie formată în 1920 era şi ea destul de eterogenă şi în plus avea de înfruntat ambiţiile mai multor instituţii ale statului - Academia Română, Ministerul de Externe, Ministerul de Război care îşi disputau întâietatea ba chiar dreptul exclusiv de a se pronunţa în această problemă. În plus, singura stemă a Transilvaniei care dădea legitimitatea populaţiei majoritare - stema sigilară a lui Mihai Viteazul se afla în acea perioadă la Moscova unde fusese trimisă în 1917 odată cu Tezaurul României. Ea a fost restituită statului român abia în anul 1935. Mai mult, din comisie nu făcea parte nici un transilvănean.

După trei ani de funcţionare a comisiilor, nu s-a ajuns la nici un rezultat, fapt ce a stârnit multă nemulţumire, iar regele Ferdinand în faţa acestei situaţii pe care o dorea cât mai degrabă trecută şi care era presat de conducerea armatei, care dorea cât mai repede drapelele de luptă, ia o nefericită decizie, ale cărei consecinţe le simţim şi astăzi. El apelează la un obscur pictor heraldist maghiar din Ardeal, care nu se ştie cum a ajuns în atenţia sa. Este vorba de Jozsef Sebestyen de Keopeczi, un om manevrat de forţe oculte. Acesta este cel care aduce modificări radicale proiectului stemei aprobat de comisie, fixând armorialele Transilvaniei în forma consacrată de Maria Tereza în anul 1765 şi plasându-le în acelaşi cartier 4 al scutului, aşa cum fusese Transilvania cuprinsă în stema Ungariei. El modifică şi armorialele Moldovei, bourul fiind desenat ca un bizon şi mai întunecat, exact ca în armorialele austriece ale Bucovinei. Fragmentarea stemei României Mari în cinci cartiere (aşa cum am arătat mai sus prin adăugarea compilaţiei privind Oltenia şi Banatul şi armorialele Dobrogei) arată în viziunea lui Keopeczi caracterul compozit al României Mari. Nimeni nu a luat atitududine publică împotriva acestui sacrilegiu, aşa că Parlamentul de atunci a adoptat stema de stat a României.

Ea a fost înlocuită după al Doilea Război Mondial timp de 50 de ani de steme republicane, îndepărtate în timpul Revoluţiei de la 1989. Începând din 1990 s-au realizat şi depus la Parlament mai multe proiecte. Ca şi în perioada 1918 - 1921, acum apar mai multe comisii: Comisia de heraldică, genealogie şi sigilografie, Comisia cerută de Dan Marţian preşedintele Camerei Deputaţilor, Comisia Lărgită, Comisia naţională pentru alcătuirea stemei de stat constituită la iniţiativa Guvernului Petre Roman... Peste toate acestea şi pentru că problema însemnelor de stat capta tot mai mult atenţia publicului s-a constituit la 9 iulie 1992 Comisia Parlamentară care a deliberat rapid, astfel încât la 10 septembrie proiectul de stemă a fost legiferat. Noua stemă nu diferă aproape deloc de stema lui Keopeczi, doar că acvila ce susţine scutul nu mai este încoronată cu Coroana de Oţel a României, datorită curentului antimonarhic. Deşi Coroana de Oţel a României, realizată din oţelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului de Independenţă este simbolul independenţei şi neatârnării şi nu cel al monarhiei.

Nimeni atunci şi prea puţini până acum au explicat publicului şi chiar şi politicienilor, care este semnificaţia simbolurilor incluse în armorialele României. Pentru că nimeni nu a făcut-o, stema Transilvaniei a rămas necorectată, iar heraldic românii transilvăneni au tot dreptul să se simtă jigniţi prin perpetuarea în simbol a unei umilinţe de sute de ani.

Stema Romaniei legiferata in anul 1992

Proiectul de stema a Romaniei pentru a corecta erorile cuprinse in armoriealele din 1921 si 1922. Conceputa de prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, realizata grafic de conf. univ. dr. arh. Romulus Zamfir, arh. Florin Pavel, ing. Aneta Munteanu

Anca Dinică