| Cunoaştem cu toţii care este Stema
României, dar prea puţini dintre
noi sunt cei care ştiu care este simbolistica tuturor
figurilor care apar în Stema României şi a ansamblului acesteia.
Apreciatul heraldist, prof. dr. Ioan Silviu Nistor aduce în lucrarea
intitulată chiar “Stema României” numeroase şi necesare
clarificări. Ideea centrală care străbate demersul ştiinţific
al lui Ioan Silviu Nistor este aceea că în Stema României votată
de Parlament în anul 1992 s-au strecurat din grabă şi nebăgare
de seamă aceleaşi greşeli care au făcut ca stema României
Mari, votată la 1921 să perpetueze însemnele provinciei
Transilvania, aşa cum au fost ele consfiinţite în perioada
dominaţiei habsburgice şi a dualismului austro-ungar. |
 |
|
prof. dr. Ioan Silviu Nistor |
|
Asta înseamnă că stema provinciei Transilvania
arată existenţa a trei naţiuni politice recunoscute în
Ardeal: ungurii, saşii şi secuii, eliminând marea majoritate
a populaţiei - românii. Elementele componente ale armerialelor
Transilvaniei, aşa cum au fost ele preluate în stema României din
1921 şi în cea din 1992 sunt: cele şapte turnuri simbolizând
cetăţile saşilor, “TURUL” vulturul negru de stepă
în zbor, simbol al maghiarilor, soarele şi luna simbolurile
secuilor. Aceste trei elemente se regăsesc şi în stema României
din 1992, perpetuând heraldic o realitate istorică ce s-a născut
după Răscoala de la Bobâlna (1437) când a fost proclamată
uniunea celor trei naţiuni privilegiate (Unio Trium Nationum)
şi s-a perpetuat până în secolul XIX, o lungă perioadă
de asuprire şi umilire a populaţiei române majoritare din
Transilvania. Dar o realitate devenită definitiv trecută, odată
cu Unirea cea Mare de la 1918. În plus stema actuală a României
(care are foarte mici diferenţe faţă de cea de la 1921) aşează
stema Transilvaniei în sectorul patru al scutului, sub stema Moldovei
şi în aceeaşi linie cu compilaţia heraldică
atribuită Banatului şi Olteniei şi cu stema Dobrogei.
Aceasta ar arăta, spune Ioan Silviu Nistor inferioritate provinciei
Transilvania, dar (prin faptul că Banatul, Oltenia, Dobrogea şi
Transilvania sunt pe acelaşi rând) şi inducând ideea că
toate aceste provincii sunt “câştigate” de România de la alte
state (Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Ungaria), adică nu ar
fi teritorii de etnogeneză a românilor, ci rapt de la alte naţiuni.
Aceasta ar îngădui o eventuală revizuire a situaţiei
existente. Iar “TURUL” vultural mitic maghiar este unul dintre însemnele
cele mai puternice ale anexionismului şi revizionismului maghiar
şi tocmai acest simbol apare în stema de stat a României! Pentru
Transilvania, heraldiştii propun ca simbol doi lei afrontaţi
(faţă în faţă) aşa cum apar ei pe stema
sigiliului a lui Mihai Viteazul primul unificator de neam.
Cum s-a ajuns la această situaţie este o altă
poveste, destul de lungă. După Unirea de la 1918, s-a pus
problema recompunerii armorialelor statului naţional unitar România,
sarcină dată succesiv mai multor comisii, care aveau un grad
de competenţă mediu şi erau destul de confuze în soluţionarea
problemei. Ultima comisie formată în 1920 era şi ea destul de
eterogenă şi în plus avea de înfruntat ambiţiile mai
multor instituţii ale statului - Academia Română, Ministerul
de Externe, Ministerul de Război care îşi disputau întâietatea
ba chiar dreptul exclusiv de a se pronunţa în această problemă.
În plus, singura stemă a Transilvaniei care dădea
legitimitatea populaţiei majoritare - stema sigilară a lui
Mihai Viteazul se afla în acea perioadă la Moscova unde fusese
trimisă în 1917 odată cu Tezaurul României. Ea a fost
restituită statului român abia în anul 1935. Mai mult, din
comisie nu făcea parte nici un transilvănean.
După trei ani de funcţionare a comisiilor, nu
s-a ajuns la nici un rezultat, fapt ce a stârnit multă nemulţumire,
iar regele Ferdinand în faţa acestei situaţii pe care o dorea
cât mai degrabă trecută şi care era presat de conducerea
armatei, care dorea cât mai repede drapelele de luptă, ia o
nefericită decizie, ale cărei consecinţe le simţim
şi astăzi. El apelează la un obscur pictor heraldist
maghiar din Ardeal, care nu se ştie cum a ajuns în atenţia
sa. Este vorba de Jozsef Sebestyen de Keopeczi, un om manevrat de forţe
oculte. Acesta este cel care aduce modificări radicale proiectului
stemei aprobat de comisie, fixând armorialele Transilvaniei în forma
consacrată de Maria Tereza în anul 1765 şi plasându-le în
acelaşi cartier 4 al scutului, aşa cum fusese Transilvania
cuprinsă în stema Ungariei. El modifică şi armorialele
Moldovei, bourul fiind desenat ca un bizon şi mai întunecat, exact
ca în armorialele austriece ale Bucovinei. Fragmentarea stemei României
Mari în cinci cartiere (aşa cum am arătat mai sus prin adăugarea
compilaţiei privind Oltenia şi Banatul şi armorialele
Dobrogei) arată în viziunea lui Keopeczi caracterul compozit al
României Mari. Nimeni nu a luat atitududine publică împotriva
acestui sacrilegiu, aşa că Parlamentul de atunci a adoptat
stema de stat a României.
Ea a fost înlocuită după al Doilea Război
Mondial timp de 50 de ani de steme republicane, îndepărtate în
timpul Revoluţiei de la 1989. Începând din 1990 s-au realizat
şi depus la Parlament mai multe proiecte. Ca şi în perioada
1918 - 1921, acum apar mai multe comisii: Comisia de heraldică,
genealogie şi sigilografie, Comisia cerută de Dan Marţian
preşedintele Camerei Deputaţilor, Comisia Lărgită,
Comisia naţională pentru alcătuirea stemei de stat
constituită la iniţiativa Guvernului Petre Roman... Peste
toate acestea şi pentru că problema însemnelor de stat capta
tot mai mult atenţia publicului s-a constituit la 9 iulie 1992
Comisia Parlamentară care a deliberat rapid, astfel încât la 10
septembrie proiectul de stemă a fost legiferat. Noua stemă nu
diferă aproape deloc de stema lui Keopeczi, doar că acvila ce
susţine scutul nu mai este încoronată cu Coroana de Oţel
a României, datorită curentului antimonarhic. Deşi Coroana de
Oţel a României, realizată din oţelul unui tun turcesc
capturat în timpul Războiului de Independenţă este
simbolul independenţei şi neatârnării şi nu cel al
monarhiei.
Nimeni atunci şi prea puţini până acum au
explicat publicului şi chiar şi politicienilor, care este
semnificaţia simbolurilor incluse în armorialele României. Pentru
că nimeni nu a făcut-o, stema Transilvaniei a rămas
necorectată, iar heraldic românii transilvăneni au tot
dreptul să se simtă jigniţi prin perpetuarea în simbol a
unei umilinţe de sute de ani.
|
|
|
|
Stema Romaniei legiferata in anul 1992
|
Proiectul de stema a Romaniei pentru a
corecta erorile cuprinse in armoriealele din 1921 si 1922.
Conceputa de prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, realizata
grafic de conf. univ. dr. arh. Romulus Zamfir, arh. Florin
Pavel, ing. Aneta Munteanu
|
Anca Dinică
|
|
