România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Bucovina cea martiră

La Putna, în lăcaşul sfânt, trosni o piatră de mormânt 
Şi un bătrân, cu capul nins zbucni în hohote de plâns... 
O rază de lumină Lină... şi doar un bocet în surdină... 
Poate greşise, în neştire, alegând loc de Monastire?...
Sfârtecată... Maltratată... Tot mai mult înstrăinată...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Pe buza sfântului mormânt, cu barba până la pământ 
Un moş de cinci sute de ani stă sprijinit în pumn, avan... 
Un dangăt tulbură Altare... E Buga! Clopotul cel mare... 
Un semn divin în tihna serii? Au poate-i ceasul Învierii?...
Părăsită... Umilită... Fără vină-nvinuită...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră!

Călugării de prin chilii sporesc afară, zurbagii... 
Sihastru-şi părăseşte schitul şi-n frunte cu Arhimandritul 
Aleargă buimăciţi pe scări, cuprinşi, de negre întrebări... 
Dar uşa... Uşa e zidită! Pe dinăuntru zâvorâtă...
Ocupată... Deportată... Acum ucrainizată...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Trezit din somnu-i chinuit, cu fân în plete, uluit –
Din turnul de la poarta veche, Poetul nostru nepereche 
Ţâşni spre gangul înclinat, vociferând, înfuriat... 
Vai, Doamne, cum să ogoiescu şi sufletul lui Eminescu?...
Ponegrită... Înjosită... De nişte satrapi ciuntită...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Şi Ciprian a fost jertfit... Copil de geniu, oropsit, 
El cu arcuşul şi vioara şi-a înălţat spre ceruri ţara... 
- Cântat-am Daciei întregi!... El din ţărani făcuse regi... 
Până acum se tânguiescu... Muri de tânăr Porumbescu...
Mutilată... Decimată... În străinătăţi uitată...
Ştefan, tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Din pădurea-ndoliată, peste sârma cea ghimpată 
Sute de făclii veghează, buciume spre cer vibrează... 
Cu icoane şi cu prapuri, cu odoare vechi de veacuri 
Românaşii se pornescu dinspre Crasna lui Motrescu...
Neiubită... Nenuntită... De străini batjocorită...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Şi Bahrineştii mei se plâng de un vecin hain, nătâng... 
La Rădăuţi sângeră rana, de se cutremură Bogdana! 
Semnăm Tratat după Tratat! Politicieni cu cap pătrat –
Au la Istorie restanţă... Herţenii mor fără speranţă...
Dezbinată... Înfricată... Fără de motiv trădată...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră... 
La Bucureşti am fost trădaţi... Pe capete! Surori şi fraţi... 
Ucişi! De la Fântâna Albă şi până la Cetatea Albă! 
Vai, Neamul meu - în gropi de var! Fără de Cruce... Nici Altar 
Sau ridicaţi în dricul verii... Un drum de oase prin Siberii !
Surghiunită... Hăituită... Fecioară neprihănită...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
La Cernăuţi ne-au înşelat... şi-atunci de tot ne-am alarmat, 
Şi-n goana sufletului iară, trecând hotar după hotară, 
La sânul Tării Româneşti, setoşi de adevăr, de veşti –
Ne-am ghemuit cu dor de Mamă... Dar nu am fost luaţi în seamă!
Preacurată... Luminată... De anticrişti violată...
Ştefan tace şi se miră... Bucovina cea martiră! 
Şi astăzi mai suntem vânduţi... Ca nişte oi! Nişte mankurţi... 
Avem doar crucile de var... Cedăm hotar după hotar! 
Au cât avem de îndurat, trăind în statul democrat... 
Au cât avem de pătimit? Ca şi Iisus cel răstignit?
Preacinstită... Preasmerită... Preoteasă siluită..
Chiar şi Dumnezeu se miră... 
BUCOVINA MEA MARTIRĂ!

prof. Mihai PREPELIŢĂ 
(a. 2004)